Declaraţia de la Cairo cu privire la drepturile omului în Islam

Adoptată de Organizaţia Conferinţei Islamice din 5 august 1990

Statele membre ale Organizaţiilor Conferinţei Islamice,

Reafirmînd rolul civilizator şi istoric al ummei islamice, pe care Dumnezeu a făcut-o cea mai bună naţiune, care a dat umanităţii o civili- zaţie universală şi echilibrată în care armonia este stabilită între viaţa aceasta şi cea de apoi, şi cunoaşterea este îmbinată cu credinţa; totodată rolul pe care această ummă ar trebui să-l joace pentru a călăuzi o umanitate confuză din cauza tendinţelor şi a ideologiilor antagoniste şi de a oferi soluţii proble- melor cronice ale civilizaţiei mate- rialiste,

Dorind să contribuie la eforturile omenirii de a promova drepturile omului, de a proteja omul de exploatare şi persecuţie şi de a afirma libertatea lui şi dreptul la o viaţă demnă în concordanţă cu şaria islamică,

Convinsă că umanitatea, care a atins un stadiu avansat în ştiinţa

materială, este şi va rămîne, în nevoie stringentă de credinţă ca sprijin al civilizaţiei şi de o forţă motivaţională intrinsecă care să apere drepturile sale,

Convinsă că drepturile fundamen- tale şi libertăţile universale în Islam sînt parte integrantă a religiei islamice şi că nimeni, în principiu, nu are drep- tul să le suprime integral sau parţial ori să le încalce sau ignore atîta timp cît ele sînt porunci divine obligatorii, conţinute în Cartea Sfîntă, provenind de la Dumnezeu şi care a fost trimisă prin ultimul Profet al Său pentru a completa mesajele divine precedente, făcînd astfel din respectarea lor un act de veneraţie şi din nerespectarea sau violarea lor un păcat abominabil, şi în consecinţă, fiecare persoană este responsabilă în mod individual, iar umma responsabilă pentru toţi — pentru securitatea lor,

Pornind de la principiile menţio- nate mai sus, declară următoarele:

Articolul 1

a) Toate fiinţele umane alcătuiesc o familie ai cărei membri sînt uniţi prin supunere în faţa lui Dumnezeu şi de- scendent de la Adam. Toţi oamenii sînt egali în ceea ce priveşte demnitatea umană fundamentală şi obligaţiile şi responsabilităţile fundamentale, fără deosebire de rasă, culoare, limbă, sex, credinţă, afiliere politică, statut social sau alte considerente. Credinţa adevă- rată este garanţia pentru a spori o asemenea demnitate pe calea perfec- ţiunii umane.

b)Toate fiinţele umane sînt supuse lui Dumnezeu şi cele mai iubite de El sînt acelea care sînt cele mai folositoare celorlalţi supuşi ai Săi; şi nimeni nu este superior celorlalţi decît prin pietate şi fapte bune.

Articolul 2

a) Viaţa este un dar dat de Dumne- zeu şi dreptul la viaţă este garantat oricărei fiinţe umane. Este datoria indivizilor, a societăţilor şi a statelor de a proteja acest drept de orice încălcare şi violare şi este interzis a suprima viaţa cuiva cu excepţia motivelor prescrise de şaria.

b) Este interzis a se recurge la ase- menea mijloace care pot avea ca rezultat anihilarea umanităţii prin genocid.

c) Durata vieţii umane este deter- minată de Dumnezeu iar apărarea ei este o datorie prescrisă de şaria.

d) Integritatea fizică este un drept garantat. Statul are sarcina de a apăra persoanele, iar încălcarea acestei preve- deri este permisă numai din motivele prevăzute de şaria.

Articolul 3

a)În eventualitatea utilizării forţei şi în caz de conflict armat, nu este permisă uciderea non-beligeranţilor, cum ar fi bătrîni, femei şi copii. Răniţii şi bolnavii au dreptul la tratament medical; şi prizo- nierii de război au dreptul la hrană, adă- post şi îmbrăcăminte. Este interzisă mu- tilarea cadavrelor. Schimbul de prizonieri de război este o datorie precum şi plani- ficarea de vizite sau reuniuni pentru fa- miliile separate în împrejurări de război.

b)Este interzisă doborîrea copacilor, distrugerea recoltelor sau a efectivelor de animale şi distrugerea locuinţelor civi- lilor inamici şi a utilajelor prin bombar- dare, incendiere sau orice alt mijloc.

Articolul 4

Orice fiinţă umană are dreptul la in- violabilitatea şi protecţia renumelui său şi a onoarei în timpul vieţii sale cît şi după moarte. Statul şi societatea vor proteja ră- măşiţele sale pămînteşti şi mormîntul său.

Articolul 5

a) Familia este temelia societăţii şi căsătoria este baza formării ci. Bărbatul şi femeia au dreptul la căsătorie şi nici o restricţie impusă de rasă, culoare sau naţionalitate nu-i va împiedica să se bucure de acest drept.

b) Societatea şi statul vor îndepărta toate obstacolele în vederea căsătoriei şi vor facilita căsătoria. Ele vor asigura protecţie şi bunăstare familiei.

Articolul 6

a) Femeia este egală cu bărbatul în demnitate umană şi are atît drepturi de care să se bucure, cît şi datorii de împlinit; ea are propria entitate civilă şi indepen- denţă financiară şi are dreptul de a-şi păstra numele şi obîrşia.

b) Soţul este responsabil de sus- ţinerea şi bunăstarea familiei.

Articolul 7

a)Din momentul naşterii, orice copil are drepturi cuvenite din partea părinţilor, a societăţii şi a statului de a i se acorda o creştere potrivită, educaţie şi îngrijire materială, igienică şi morală. Atît fătul cît şi mama trebuie protejaţi şi li se va acorda o îngrijire specială.

b)Părinţii sau cei care au o aseme- nea calitate au dreptul de a alege tipul de educaţie pe care îl doresc pentru copiii lor, cu condiţia ca ei să ia în consideraţie interesul şi viitorul copilului în concor- danţă cu valorile etice şi principiile şariei.

c)Ambii părinţi sînt îndreptăţiţi cu anumite drepturi asupra copiilor lor iar rudele asupra celor apropiaţi, potrivit principiilor şariei.

Articolul 8

Orice fiinţă umană are dreptul de a se bucura de calitatea ei legală în ceea ce priveşte atît obligaţia cît şi angajamentul. Dacă această calitate se pierde sau este pusă sub îndoială, persoana va fi repre- zentată de tutorele său.

Articolul 9

a) Dorinţa de cunoaştere este o obligaţie şi asigurarea educaţiei este o datorie a societăţii şi a statului. Statul va asigura disponibilitatea căilor şi mijloa- celor pentru educaţie şi va garanta diver-

sitatea educaţională în interesul societăţii în aşa fel încît să ofere persoanelor posibilitatea de a cunoaşte religia isla- mică şi a realităţilor universului în folosul umanităţii.

b) Orice fiinţă umană are dreptul de a primi atît o educaţie religioasă cît şi una laică de la diverse instituţii de edu- caţie şi ocrotire, incluzînd familia, şcoala, universitatea, mijloacele mass-media, etc., într-o manieră atît de integrală şi echilibrată încît să dezvolte personalitatea sa, întărindu-i credinţa în Dumnezeu şi promovînd respectul şi apărarea deo- potrivă a drepturilor şi a obligaţiilor sale.

Articolul 10

Islamul este religia naturii umane neprofanate. Este interzis a exercita orice formă de constrîngere asupra omului sau de a exploata sărăcia sa ori neştiinţa pentru a-l converti la o altă religie sau la ateism.

Articolul 11

a) Fiinţele umane se nasc libere şi nimeni nu are dreptul de a le înrobi, umili, oprima sau exploata şi nu vor fi supuse decît în faţa lui Dumnezeu Atotputernicul.

b) Colonialismul de toate tipurile, fiind una dintre cele mai periculoase forme de înrobire, este total interzis. Popoarele care suferă de pe urma coloni- alismului au dreptul integral la libertate şi la autodeterminare. Este datoria tuturor statelor de a sprijini lupta împotriva colonizării popoarelor, pentru lichidarea tuturor formelor de colonialism şi ocupaţie, şi toate statele şi popoarele au dreptul de a-şi apăra identitatea inde- pendentă şi de a exercita controlul asupra bogăţiilor şi a resurselor lor naturale.

Articolul 12

Orice persoană va avea dreptul, în cadrul şariei, la liberă circulaţie şi de a-şi alege locul de rezidenţă în ţara sa, ori în afara ei, iar dacă este persecutat, are dreptul să ceară azil în altă ţară. Ţara de refugiu îi va asigura protecţia pînă cînd persoana va dobîndi sigu- ranţă, exceptînd cazul în care cererea de azil este motivată de un act pe care şaria îl consideră crimă.

Articolul 13

Dreptul la muncă este garantat de stat şi de societate pentru fiecare persoană aptă de muncă. Orice om va fi liber să-şi aleagă munca ce i se potriveşte cel mai bine şi care serveşte intereselor sale şi pe cele ale societăţii.

Angajatul va avea dreptul la sigu- ranţă şi securitate, dar şi la toate ce- lelalte garanţii sociale. Nu i se va da o muncă sub capacitatea sa şi nici nu va fi expus la obligativitate, ori exploatat, ori lezat în vreun fel. El va avea dreptul — fără nici o discriminare între bărbat şi femeie — la un salariu cinstit pentru munca sa, fără nici o întîrziere, ca şi la concedii, alocaţii, promovări, pe care le merită. În ceea ce îl priveşte, i se va cere să fie dedicat şi meticulos în munca sa. Dacă muncitorii şi patronii nu se înţeleg, din orice motiv, statul va interveni pentru dezamorsarea conflictului şi remedierea cererilor, confirmarea drepturilor şi impunerea justiţiei imparţiale.

Articolul 14

Oricine va avea dreptul la venituri legale fără monopolizare, înşelăciune sau lezarea lui sau a celorlalţi. Cămătăria este total interzisă.

Articolul 15

a)   Oricine trebuie să aibă dreptul la proprietate personală, cîştigată pe cale legală, şi va fi îndreptăţit să aibă drept de proprietate, fără prejudiciu personal, al altora sau al societăţii în general. Exproprierea nu este permisă decît în interesul public şi pe baza plăţii imediate şi corecte a compensaţiei.

b) Confiscarea şi sechestrarea proprietăţii este interzisă cu excepţia unei necesităţi dictate de lege.

Articolul 16

Oricine va avea dreptul de a se bucura de roadele creaţiei sale ştiinţifice, literare, artistice ori tehnice, ca şi dreptul de a proteja interesele morale şi materiale ce izvorăsc de aici, dacă o asemenea creaţie nu este contrară principiilor şariei.

Articolul 17

a) Oricine are dreptul de a trăi într-un mediu curat, departe de viciu şi de corupţie morală, un mediu care va favoriza propria lui dezvoltare, asigurarea acestui drept fiind obligaţia statului şi a societăţii.

b)Oricine are dreptul la îngrijire medicală şi socială şi la toate înlesnirile oferite de societate şi de stat în limitele resurselor sale disponibile.

c)  Statul va asigura dreptul indi- vidului la o existenţă decentă, care îi va permite acestuia şi familiei sale să-şi

140

împlinească toate cerinţele şi necesităţile sale, inclusiv hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, educaţie, îngrijire medicală şi toate celelalte nevoi de bază.

Articolul 18

a)  Oricine are dreptul la propria securitate şi a religiei sale, a aparţină- torilor, onoarei şi proprietăţilor sale

b)  Orice persoană are dreptul la intimitatea viaţii private, a afacerilor sale, în casa sa, în familia sa. privind propri- etatea şi relaţiile lui. Nu este permis să fie spionat, să fie pus sub supraveghere sau a i se păta renumele său. Statul îl va proteja de o intervenţie arbitrară.

c)   Locuinţa personală este inviolabilă în toate cazurile. Nu se va intra în ea fără permisiune din partea locatarilor ei sau prin orice manieră ilegală, nici nu va fi demolată sau confiscată iar locuitorii ei evacuaţi.

Articolul 19

a)Toţi indivizii sînt egali în faţa legii, fără discriminare între conducător şi cel condus.

b)Dreptul de a recurge la justiţie este garantat oricui.

c)Obligaţia este în esenţă per- sonală.

d)Nu se va defini crimă şi nu se apli- că pedeapsă în afara celor cuprinse în şaria.

e)Acuzatul este nevinovat pînă cînd vina sa nu se va dovedi într-un proces imparţial, în care i se vor oferi toate garanţiile la apărare.

Articolul 20

Nu este permisă, fără un temei le- gal, arestarea unei persoane sau îngră-

direa libertăţii sale, exilarea sau pe- depsirea sa. Nu este permis ca cineva să fie supus torturii fizice ori psiho- logice sau oricărei alte forme de umilire, cruzime sau ofensă. De ase- menea, nu este permisă supunerea sa la experienţe medicale sau ştiinţifice fără consimţămîntul său sau să i se rişte sănătatea sau viaţa. Nu este permisă promulgarea de legi de urgenţă care ar putea prevedea autorizări pentru exe- cutarea de asemenea acţiuni.

Articolul 21

A lua ostateci sub orice formă sau pentru orice scop este categoric interzis.

Articolul 22

a) Oricine are dreptul de a-şi expri- ma liber propria opinie, în aşa fel încît să nu fie contrară principiilor şariei.

b)Oricine va avea dreptul de a spri- jini ceea ce este drept, de a propaga cea ce este bun şi de a avertiza asupra a ceea ce este greşit şi rău în conformitate cu normele şariei islamice.

c) Informaţia este o necesitate vitală pentru societate. Nu este permis să fie exploatată sau folosită greşit în aşa fel încît să violeze caracterul sacru şi demnitatea Pro- fetului, să submineze valorile morale şi etice sau să le distrugă, să corupă sau să lezeze societatea, ori să-i slăbească credinţa.

d) Nu este permis să se pro- moveze ura naţională sau doctrinară sau să se facă orice altceva ce ar puica fi incitare la orice formă de discri- minare rasială.

Articolul 23

a) Autoritatea înseamnă încredere; abuzul sau exploatarea rău intenţionată a acesteia este absolut interzisă, aşa încît drepturile fundamentale ale omului să fie garantate.

b) Oricine va avea dreptul de a participa, direct sau indirect, la admi- nistrarea afacerilor publice ale ţării sale. El va avea, de asemenea, dreptul de a-şi asuma serviciul public în conformitate cu prevederile şariei.

Articolul 24

Toate drepturile şi libertăţile stipu- late în această Declaraţie sînt subordonate şariei islamice.

Articolul 25

Şaria islamică este singura sursă de referinţă pentru explicarea sau clarifi- carea oricărui articol al acestei Declaraţii.

Cairo, 14 Muharram 1411H (5 august 1990) □ (Traducere neoficială)