Martorii lui Iehova: radiografia unei violări a libertăţii religioase

Gabriel Andreescu

Subiectul

Martorii lui Iehova sînt un cult neoprotestant apărut la mijlocul secolului trecut în Statele Unite. În România, el are circa 35.000 de adepţi. Liderii cultului — înregistrat ca asociaţie, în conformitate cu legea 21/1924 —, dau şi cifra de 60.000 de simpatizanţi. Cultul are o răspîndire mondială, numărul de membri ajungînd, după datele aflate la sediul de la New York, la peste 5 milioane.

Campania

Martorii lui Iehova pregătiseră ţinerea unui congres internaţional, la Bucureşti, ce urma să se desfăşoare între 19—21 iulie 1996. (Congrese anterioare avuseseră loc anual, la Braşov şi Cluj.) În acest scop, conducerea a încheiat un contract cu firma „Atlantis Tour”, iar aceasta a realizat o înţelegere cu Ministerul Învăţămîntului pentru cazarea participanţilor la congres în căminele de la Regie. În paralel, s-a semnat un contract cu Ministerul Tineretului şi Sporturilor, căruia Martorii lui Iehova i-au plătit 50% din valoarea de 50.000, pentru închirierea Stadionului Naţional pe perioada celor două zile ale congresului.

În ziua de 24 iunie 1996, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a transmis presei o declaraţie în care critica în termeni vehemenţi cultul Martorii lui Iehova şi intenţia acestuia de a ţine un congres internaţional la Bucureşti:

„Pentru prima dată în istoria de două ori milenară a poporului nostru drept credincios, va avea loc la Bucureşti, în luna iulie, un Congres internaţional al Grupării religioase Martorii lui Iehova, la care vor participa adepţi veniţi din toată lumea. Sîntem îngrijoraţi că autorităţile competente au acceptat cu atîta uşurinţă organizarea acestei întruniri într-o ţară eminamente ortodoxă, fără să se ia în consideraţie faptul că adepţii acestei grupări religioase nu reprezintă decît o infimă minoritate în ţara noastră.

Călăuziţi de lumina Duhului lui Hristos, ne îndreptăm chemarea părintească către slujitorii sfintelor noastre altare şi către fiii duhovniceşti ai Sfîntei noastre Biserici, pentru sporirea rugăciunii şi a păstrării credinţei celei adevărate, prevenindu-i asupra învăţăturilor eretice, profesate de această sectă, care n-a găsit adăpost pentru întrunirea ei în altă ţară est–europeană.

În primul rînd, atragem atenţia credincioşilor noştri că această sectă nu are caracter creştin. Deşi pretind că sînt creştini, totuşi nu se sfiesc să nege pe Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat, reducîndu-l la un simplu întemeietor omenesc de religie, ca atîţia alţii în istorie. Odată cu aceasta se subminează credinţa neamului nostru în sfinţirea omului şi a întregii creaţii realizată prin Iisus Hristos, Fiul Unic al lui Dumnezeu, întrupat pentru mîntuirea şi îndumnezeirea oamenilor.

În al doilea rînd, aceşti sectanţi, negînd dumnezeirea mîntuitorului Iisus Hristos, resping implicit învăţătura Bisericii nedespărţite despre Sfînta Treime, ca fundament al iubirii şi comuniunii creştine. Uitînd că porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele se întemeiază pe credinţa noastră în Sfînta Treime, această sectă contribuie în mod iresponsabil la sporirea urii şi violenţei care confruntă lumea actuală.

În al treilea rînd, pierzînd din vedere că lumea este creaţia lui Dumnezeu, martorii lui Iehova înfierează cultura şi statul socotite de ei ca unelte ale diavolului şi terorizează lumea cu iminenţa sfîrşitului tragic al lumii. În acelaşi timp, ei resping cinstirea sfinţilor, venerarea icoanelor şi cultul morţilor, atît de scumpe poporului nostru şi în acest fel contribuie la procesul de secularizare şi descreştinare a lumii în pragul mileniului al III-lea.

În al patrulea rînd, o astfel de reuniune constituie o sfidare la adresa credinţei ortodoxe şi poporului român, încreştinat la naşterea sa cu 2000 de ani în urmă şi totodată o evidentă acţiune prozelitistă, menită să sfîşie unitatea spirituală şi morală a neamului nostru.

Într-o lume confruntată cu atîtea ideologii şi doctrine, o astfel de sectă şi congresul ei nu fac decît să sporească confuzia şi dezorientarea omului contemporan. Să păstrăm, iubiţi fraţi creştini, lumina credinţei adevărate, care a călăuzit poporul nostru în decursul istoriei lui zbuciumate şi prin aceasta unitatea noastră spirituală în Hristos şi în Biserică prin Duhul Sfînt, după voinţa Tatălui Ceresc.

Slavă ţie, Dumnezeului nostru, Cel închinat în Sfînta Treime, slavă ţie”¹.

„Chemarea” Patriarhului Teoctist a fost semnul care a declanşat o amplă campanie împotriva cultului Martorii lui Iehova. La 31 iunie 1996, circa 5.000 de creştini ortodocşi au participat pe Dealul Mitropoliei la o adunare de protest împotriva organizării la Bucureşti a congresului Martorilor lui Iehova, la chemarea Patriarhiei. Patriarhul Teoctist a rostit un discurs în care a cerut strîngerea rîndurilor în jurul Bisericii Ortodoxe Române „autocefală şi naţională”.

Asociaţia „Frăţia Ortodoxă”, Asociaţia Studenţilor Creştini-Ortodocşi din România şi Liga Studenţilor au difuzat în comun, pe 1 iulie 1996, o scrisoare deschisă către „toţi Românii, către Autorităţile Statului Român”, prin care: 1) se cere suspendarea congresului „Martorilor lui Iehova”; 2) se aduc acuzaţii cultului (caracter de erezie, caracter antinaţional şi antistatal); se solicită revizuirea actualei Constituţii, care să redea Bisericii Ortodoxe Române locul primordial.

În Bucureşti şi în alte oraşe au apărut afişe sau fluturaşi în care Martorii lui Iehova sînt prezentaţi drept „cult satanic anticreştin”, „criminali” etc.

La puţin timp după lansarea campaniei de către Biserica Ortodoxă şi de către asociaţiile tutelate de către ea, autorităţile române şi-au prezentat propria lor poziţie. Ministerul Tineretului şi Sportului a reziliat contractul cu Martorii lui Iehova, motivînd că datorită unei schimbări neprevăzute de program. Stadionul Naţional va fi ocupat, începînd din 27 iunie, cu pregătirea sportivilor români. La 15 iunie 1996, Rectoratul Universităţii Politehnice Bucureşti a anulat protocolul încheiat cu „Atlantic Tour SRL”, prin care era asigurată cazarea în căminele din Regie a circa 7.000 de participanţi la congres.

Pe 26 iunie, Secretariatul General al Guvernului României a publicat o declaraţie în care afirmă că a luat cunoştinţă de Chemarea din 21 iunie 1996 a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române şi de îngrijorarea acestuia faţă de acceptarea, de către autorităţile competente, a organizării unui congres internaţional al grupării religioase Martorii lui Iehova. După ce se amintesc contactarea diferitelor ministere şi obstacolele ce se opun, după opinia acestora, ţinerii în Bucureşti a unui congres cu zeci de mii de participanţi, Secretariatul General al Guvernului declară: „Avînd în vedere cele de mai sus, Secretariatul General al Guvernului României consideră ca total inoportună încercarea de a improviza o asemenea manifestare de amploare internaţională la Bucureşti, în cursul lunii iulie, şi nici în viitor (subl. mea)”².

La conferinţa de presă avută de purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei, Traian Chebeleu, acesta a apreciat că desfăşurarea la Bucureşti a Congresului Martorilor lui Iehova „încalcă reguli consacrate de respect reciproc, mai ales că aceştia nu au cerut aprobările necesare unei manifestări de o asemenea anvergură”³.

Principalul mijloc de incitare împotriva Martorilor lui Iehova a fost presa. Prin numeroasele comunicate publicate şi prin articole de comentarii, foarte activ s-a dovedit a fi cotidianul „România liberă”. Este de reţinut în special numărul din 13 iulie 1996 unde s-au publicat, sub semnătura Aidei Dănăilă, următoarele: „dintre organizaţiile existente în România, aflate pe grila de periculozitate a [...] Comitetului antisectă al Parlamentului European, sînt încadrate următoarele opt: Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut; Societatea de Yoga şi Parapsihologic; Sahaja-Yoga; Ananda Marga; Hare Krishna; Noua Acropolă; Martorii lui Iehova; Biserica Scientologică”. Aceste afirmaţii s-au dovedit false⁴.

Un ziar care a atacat agresiv cultul Martorii lui Iehova a fost „Adevărul”. Acest cotidian cunoscut altă dată pentru propaganda sa antimaghiară a încercat influenţarea opiniei publice atît prin conţinutul unor articole cît şi prin titluri. Un exemplu semnificativ este textul din 27 iunie 1996, „Martorii lui Iehova au minţit autorităţile române”. Deşi în articol nu se arăta decît că, în solicitarea făcută Ministerului Tineretului şi Sporturilor, Martorii lui Iehova se referiseră la ţinerea „unui congres de proporţii mari”, neprecizarea caracterului „internaţional” al acestuia a fost calificată, cu litere mari, în titlu, drept „minţire premeditată” (ceea ce nu este cazul). „Vocea României”, cotidianul Guvernului României, a prezentat pe larg declaraţiile împotriva cultului protestant.

Ziarul „Dimineaţa”, considerat de unii analişti drept cotidianul „prezidenţial”, a publicat un articol semnat de Şerban Cionoff („A mărturisi pentru cine... pentru ce? şi de ce”), în care se sugerează implicarea Martorilor lui Iehova în conspiraţii la nivel planetar⁵. Articolul introduce şi ameninţări, deloc voalate⁶.

O prezentare ambiguă, cu accente tendenţioase, a avut chiar şi „Five o’clock”⁷. Perspectiva ziarului „Ziua” asupra campaniei se poate vedea, printre altele, din titlul „Hillary Clinton toarnă gaz peste scandalul dintre ortodocşi şi iehovişti”⁸.

Dintre politicienii care au susţinut campania împotriva Martorilor lui Iehova voi aminti pe Radu Vasile, secretar general al PNŢCD. Acesta a declarat că refuzul său de a participa la recepţia oferită în onoarea lui Hillary Clinton reprezintă un protest faţă de refuzul soţiei preşedintelui american de a vizita Biserica Kretzulescu (vizită plănuită, dar contramandată, datorită campaniei dusă de Biserica Ortodoxă împotriva Martorilor lui Iehova).

Radu Boroianu, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal a declarat la rîndul său: „Înregistrarea ca legală a acestei asociaţii religioase este o gafă monumentală a actualilor guvernanţi. Scopul Martorilor lui Iehova este pulverizarea graniţelor statale [...] Cer nu numai anularea congresului, ci şi a creditării legale a acestei asociaţii şi fac răspunzători pe cei care, prin asemenea fapte, trădează interesele naţionale. Asociaţia Martorii lui Iehova atinge grav drepturile fundamentale ale naţiunii, fruntariile culturale şi sufleteşti şi cele ce definesc cel mai exact graniţele politice”⁹.

Critici la adresa campaniei

Singura organizaţie care a protestat împotriva campaniei îndreptată împotriva Martorilor lui Iehova a fost APADOR–CH. Comunicatul APADOR–CH, pe care îl reproduc în continuare, a fost publicat în mai multe ziare şi a fost transmis autorităţilor româneşti, ambasadelor, organizaţiilor internaţionale de drepturile omului.

„În legătură cu campania desfăşurată în ultimele zile de diferite grupuri şi cu poziţia exprimată public de reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Teoctist, împotriva cultului »Martorii lui Iehova«, APADOR–CH declară următoarele:

1)  Libertatea conştiinţei, incluzînd libertatea de a participa la viaţa unui cult, constituie unul dintre drepturile fundamentale ocrotite de către Constituţia României în art. 29 şi de toate documentele internaţionale privitoare la drepturile omului, pe care România le-a ratificat.

Aceasta include şi dreptul de a participa la întruniri cu caracter religios sau de alt gen, drept care cade şi sub protecţia art. 36 din Constituţie, privind libertatea de întrunire.

2) În aceeaşi măsură, prin prevederile art. 30, Constituţia României garantează dreptul la libertatea de exprimare. Aceasta cuprinde şi afirmarea publică a unor opinii în legătură cu »autenticitatea« unui alt cult. În schimb, incitarea la discriminare a unui grup religios, în orice mod, constituie o instigare la încălcarea Constituţiei României care, în art. 29 (4) interzice, în relaţiile dintre culte. manifestarea oricăror »forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă«

3) Afişele care declară cultul »Martorii lui Iehova« drept »criminal« şi afirmă că el are drept obiectiv »dezbinarea naţională«, îndemnînd la acţiuni împotriva cultului şi adepţilor săi, constituie infracţiunea de »împiedicare a libertăţii cultelor« prevăzută şi pedepsită de art. 318 din Codul penal.

Folosirea unui limbaj care promovează intoleranţă aduce mari deservicii mentalităţii publice şi afectează cursul democraţiei în România. APADOR–CH solicită autorităţilor publice să apere drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Constituţia României şi face un apel către cetăţeni, către grupurile şi mişcările religioase, către cultele din România să respecte dreptul fiecărei persoane de a practica religia căreia îi aparţine.” (Consiliul de conducere al APADOR–CH, 25 iunie 1996)

În textul APADOR–CH se fac trimiteri la cadrul legislativ care protejează, formal, acţiuni cum ar fi ţinerea de către o grupare religioasă a unor congrese, fie acestea şi internaţionale. La datele prezente în comunicatul APADOR–CH ar mai fi de adăugat faptul că manifestările sportive, culturale şi religioase nu trebuie anunţate în prealabil la Poliţie.

APADOR–CH a continuat investigaţiile, în legătură cu acţiunile de dezinformare şi de intoxicare prin presă. În acest sens, s-a adresat Comisiei Delegaţiei Uniunii Europene, de la Bucureşti pentru a se interesa de alegaţiile din articolul amintit mai sus. „Grupări omeneşti coagulate în jurul unor erori, minciuni şi monstruozităţi” (pag. 5 a ziarului „România liberă”, din 13 iulie 1996, sub semnătura Aidei Dănăilă). Aşa cum am amintit, acesta vorbea despre existenţa unui „Comitet antisectă al Parlamentului European” care ar fi inclu, în grila sa de periculozitate, „secta Martorii lui Iehova”. La întrebările puse de Comitetul Helsinki (1. Există un Comitet antisectă al Parlamentului European?; 2. În cazul în care un astfel de Comitet există, este trecut cultul Martorii lui Iehova printre cele opt oraginzaţii indicate de „România liberă” ca aflîndu-se în grila lui de periculozitate?), David Blackman, de la Directoratul general şi de cercetare a Parlamentului european a răspuns în acest stil tăios: „Nu există nici un astfel de Comitet anti-sectă al Parlamentului european şi nu a existat niciodată. Domeniul sectelor şi cultelor este abordat de către sub-comitetul de drepturile omului al Parlamentului. Considerăm că ziarista în cauză nu a avut o clară înţelegere a termenilor pe care i-a folosit în articol.”

Aceste date au fost trimise „României libere”, care nu a făcut nici o rectificare. Informarea opiniei publice privind acţiunea de intoxicare practicată de către ziar fost făcută printr-un articol apărut în „22”.

Televiziunea română a prezentat cazul Martorilor lui Iehova într-un mod care transforma postul public în mesagerul celor ce incitau la acţiuni împotriva cultului. În schimb, PRO-TV a avut un foarte inteligent reportaj pe aceeaşi temă. Informaţiile sale, privind calitatea organizării congreselor Martorilor lui Iehova, ordinea şi curăţenia ce însoţesc manifestările acestora au făcut o impresie foarte bună. Academia Caţavencu a ironizat campania împotriva Martorilor lui Iehova. „Evenimentul Zilei”, „Azi” au prezentat evenimentele într-o manieră obiectivă. În revista „22” şi în „Dilema” au apărut articole critice la adresa campaniei care încălca dreptul la libertatea de conştiinţă, care violează libertatea exercitării credinţei religioase.

De notat că în „România Liberă”, ziar care s-a distins în campania împotriva Martorilor lui Iehova, a apărut şi un articol cu un spirit foarte diferit, semnat de către Bogdan Burileanu şi Vasile Ţelaru („Scandalul Martorilor lui Iehova”, 16 iulie 1996). Cei doi considerau diferitele anunţuri incriminante, privindu-i pe iehovişti, „pretext confecţionat la ţanc pentru a se deturna atenţia oamenilor de la problemele reale ale societăţii româneşti actuale”.

Dintre oamenii politici, doar Răzvan Dobrescu (deputat PNŢCD) a ripostat împotriva incitărilor. Într-un articol apărut tot în „România liberă”, parlamentarul român a vorbit despre „ameninţările nemaiîntîlnite în România ale unor comunităţi locale la adresa iehoviştilor de a-i alunga pe aceştia din localităţile respective”.

Concluzii

Congresul Martorilor lui Iehova a avut loc în luna iulie, manifestările des- făşurîndu-se la Braşov şi Cluj. Totuşi, campania împotriva ţinerii la Bucureşti a acestui congres, aşa cum intenţionaseră organizatorii lui, a reprezentat cea mai importantă încălcare a libertăţii de conştiinţă, garantată de Constituţia României în art. 29, după schimbările din 1990. Acest act încalcă nu numai legislaţia internă a României, dar şi documente internaţionale ratificate de România şi spiritul unor organisme europene la care România doreşte să participe¹⁰.

NOTE

1. Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Chemare la păstrarea credinţei strămoşeşti, nr. 778, Vocea României, 24 iunie 1996.

2.      Vocea României, Comunicat al Guvernului, 26 iunie 1996.

3.      Cristina Doncea, Un drept de veto moral al Preşedintelui Iliescu, Cronica Română, nr. 1054, 5 iulie 1996.

4.      Aida Dănăilă, Grupări omeneşti coagulate în jurul unor erori, minciuni şi monstruozităţi. România liberă, 13 iulie 1996. Asupra acestui punct voi reveni mai departe. De reţinut că ultima rezoluţie a Parlamentului European (29 februarie 1996), privind cultele, atrage statelor membre atenţia asupra activităţii unor secte suspectate de a avea activităţi ilegale şi de a viola drepturile membrilor. Rezoluţia, pe care o publicăm la sfîrşitul articolului exhausitv, cere autorităţilor competente să asigure „protecţia [persoanelor] de practici cum ar fi tortura, tratamentul inuman şi degradant, sclavia”. Dar asta se tace reafirmîndu-se „dreptul la gîndire, conştiinţă şi religie”, în numele drepturilor individuale, şi în nici un fel nu legitimează persecutarea vreunui grup religios.

5.      ,,... România este un stat naţional, suveran şi unitar. În egală măsură, ea, această Românie, este şi o placă »turnantă« a unui întreg sistem geo-politic nu chiar aşa de dezinteresat de ce se întîmplă pe aici, pe la porţile Balcanilor”. Dimineaţa, nr. 125 din 28 iunie 1996.

6.      „Şi dacă tot doresc distinşii »Martori« să discutăm despre identitatea lor, o facem cu mare plăcere. Mă rog — neplăcere. Nu de alta, dar dispunem de suficiente dovezi. Bineînţeles, asta nu este o ameninţare. Este doar un simplu semnal de avertisment”.

7.      Radu Constantinescu, Jehovan’s Witnesses: Constitutional Rights and Duties, Five o'clock, nr. 1193, 8 iulie 1996.

8.      Ziua, nr. 622, 3 iulie 1996.

9.      România liberă, Guvernul „Oglindă” al CDR, 3 iulie 1996.

10.   Rezoluţie privind cultele în Europa Parlamentul European,

— luînd în considerare Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale din 4 noiembrie 1950;

— luînd în considerare Tratatul privind Uniunea Europeană, în special Articolele F(2), K1(2), (5), (6), (7) şi (9) şi K3 ale acesteia;

— luînd în considerare rezoluţia sa din 8 iulie 1993 cu privire la o Cartă Europeană a Drepturilor Copilului;

— luînd în considerare Recomandarea 1178 (1992) a Consiliului Europei privind cultele şi noile mişcări religioase;

A.   Reafirmîndu-şi ataşamentul la principiile de bază ale democraţiei şi statului de drept: toleranţă, libertatea conştiinţei, religiei, gîndirii, libertatea de asociere şi întrunire,

B.    Întrucît evenimentele recente din Franţa, mai ales moartea a 16 persoane, dintre care 3 copii, la Vercors, în data de 23 decembrie 1995, au atras atenţia asupra activităţilor periculoase ale unor organizaţii cunoscute drept „culte”,

C.    Întrucît activităţile unor grupuri de culte şi asociaţii similare cultelor reprezintă un fenomen cu răspîndire rapidă şi iau forme din ce în ce mai diversificate în întreaga lume,

D.    Întrucît multe secte religioase sau de alt fel sînt perfect legale şi prin urmare îndreptăţite să-şi creeze organizaţii şi să desfăşoare acţiuni ce intră sub incidenţa apărării libertăţii individuale şi religioase consfinţite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,

E.Întrucît, cu toate acestea, unele culte ce operează printr-o reţea transfrontalieră în cadrul Uniunii Europene se angajează în activităţi ilicite sau infracţionale, cu încălcarea drepturilor omului, ea de exemplu: maltratare, abuz sexual, detenţie ilegală, sclavie, încurajarea comportamentului agresiv sau propagarea ideologiilor rasiste, fraude fiscale, transferuri ilegale de fonduri, trafic cu arme şi droguri, încălcarea legilor muncii, practicarea ilegală a medicinei, etc.

1.     Reafirmă dreptul la libertatea gîndirii, conştiinţei şi religiei şi la libertatea de asociere, între limitele impuse de necesitatea de a respecta libertatea şi viaţa intimă a individului şi de a oferi protecţie împotriva unor practici precum tortura, tratamente inumane sau degradante, sclavia, etc.,

2.     Cere Statelor Membre să asigure folosirea eficientă de către autorităţile legale şi poliţieneşti a prevederilor şi instrumentelor legale la nivel naţional şi să coopereze activ şi îndeaproape în special cu Europol pentru a combate atacurile la adresa drepturilor fundamentale ale individului de care anumite culte se fac vinovate;

3.     Cere Statelor Membre să stabilească dacă prevederile lor judiciare, fiscale sau penale sînt adecvate pentru prevenirea transformării activităţilor unor asemenea culte în acte ilegale,

4.     Cere guvernelor Statelor Membre să nu garanteze în mod automat statut legal cultelor religioase şi să ia în considerare, în cazul sectelor implicate în activităţi secrete sau infracţionale, posibilitatea de a le retrage statutul de comunităţi religioase ce le conferă avantaje fiscale şi o anume protecţie legală;

5.     Cere Statelor Membre, în acest scop, să grăbească schimburile de informaţii reciproce pentru a putea realiza o coordonare a datelor privind fenomenul cultelor;

6.     Cere Consiliului să cerceteze, să propună şi să adopte orice măsuri rezultînd din punerea în aplicare eficientă a instrumentelor încorporate în Titlul VI al Tratatului privind Uniunea Europeană şi în legea comunitară existentă pentru a controla şi combate activităţile ilegale ale cultelor în Uniunea Europeană; cerc Consiliului să promoveze cooperarea între Statele Membre şi ţări terţe pentru a descoperi persoanele date dispărute şi a facilita reintegrarea lor în societate;

7.     Cere Comisiei şi Statelor Membre să rămînă vigilente pentru a se asigura că subvenţiile Comunităţii nu sînt acordate unor asociaţii ilicite de tipul cultelor;

8.     Însărcinează Comitetul pentru Libertăţi Civile şi Afaceri Interne să propună comitetelor omoloage ale parlamentelor naţionale ca următoarea lor întîlnire comună să fie dedicată subiectului sectelor. Astfel, se vor putea schimba informaţii privind organizarea, metodele de lucru şi comportamentul sectelor din fiecare Stat Membru şi se vor putea trage concluzii privind cele mai bune metode de împiedicare a activităţilor nedorite şi strategii de atragere a atenţiei publice asupra acestora. Concluziile acestei întîlniri ar trebui prezentate plenarei sub forma unui raport;

9.     Însărcinează Preşedintele său să înainteze această rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor Statelor Membre şi ale Consiliului Europei.

*

Gabriel ANDREESCU (n. 1952) absolvent al Facultăţii de Fizică din Bucureşti în 1976, este co-preşedintele Comitetului Helsinki Român, membru fondator al Grupului pentru Dia- log Social, director executiv al Revistei Române de Drepturile Omului. A publicat numeroase articole şi studii, este autorul volumelor: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natu- ral. Funcţii şi operaţionalizare, Cel mai iubit dintre ambasadori, Despre filosofia dizidentei, Patru ani de revoluţie, România versus România, Naţionalişti, antinaţionalişti... o polemică în publicistica românească, cooperînd şi la altele, cum ar fi: Concepţia UDMR privind drepturile minorităţilor, Evoluţia concepţiei UDMR privind drepturile minorităţii maghiare, Accesul la informaţie în România.