Preambul

Avînd în vedere rezultatele obţinu- te de România în procesul de integrare în UE, precum şi în politica regională şi descentralizarea administrativă,

Luînd în considerare politica regională a Uniunii Europene şi expe- rienţa pozitivă a regiunilor europene,

Acordînd atenţie deosebită princi- piilor şi prevederilor adoptate în Carta Europeană a Autonomiei Regionale şi în Hotărîrea nr. 1334 (2003) a Adunării parlamentare a Consiliului European cu titlul „Experienţele pozitive ale regiu- nilor ca sursă de inspiraţie ce facilitează soluţionarea conflictelor în Europa”,

Fiind convinşi de faptul că existenţa regiunilor guvernate de reprezentanţi care obţin mandat în urma alegerilor generale, şi înzestrate cu atribuţii de fond, înseamnă o administraţie eficientă şi totodată este aproape de cetăţean,

În vederea accesului rapid, optim şi controlabil la fondurile cuvenite României din aspectele regionale ale colaborării în procesul de integrare europeană, precum şi

În vederea ocupării locurilor cuvenite României în instituţiile euro- pene de colaborare regională, formate în cadrul proceselor de colaborare europeană,

Parlamentul României adoptă următoarea lege cadru pentru regiunile României.

I. Dispoziţii generale

Articolul 1.Noţiunea de regiune

(1) Conform prezentei legi, regiunea:

-    este unitatea teritorial-adminis- trativă, înfiinţată direct sub nivelul statului, care dispune de autonomie politică prin organele ei alese;

-    constituţia şi prezenta lege garantează statutul juridic, identitatea, puterea şi structura organizaţională a regiunii;

-    statutul ei nu poate fi schimbat fără consultarea prealabilă a ei;

-    poate elabora legi proprii de auto-guvernare, care constituie părţi la cel mai înalt nivel ale ordinii de drept a statului, şi îşi adoptă, cel puţin, struc- tura şi puterile.

(2)   Pe baza acestei legi cadru, regiunile pot avea diferite structuri instituţionale interioare, care însă asigură în fiecare caz, caracterul democratic al proceselor de luare a deciziilor, în armonie cu condiţiile politice, sociale, culturale şi naturale ale regiunii.

(3)         Regiunile îşi asigură adminis- traţia, personalul şi resursele proprii, decid în privinţa propriilor simboluri.

Articolul 2. Regiuni cu statut juridic special

Statutul juridic special, însemnînd acordarea unor competenţe diferite de cele cuprinse în prezenta lege cadru, se poate acorda pe baza unei legi separate adoptate de Parlament şi al statutului votat de Parlament al unor regiuni avînd comunităţi regionale diferite de majo- ritatea populaţiei ţării, comunităţi care au cultură şi tradiţii instituţionale specifice.

Articolul 3. Constituirea regiunilor

Înfiinţarea regiunilor este regle- mentată de o lege separată care stabi- leşte graniţele regiunilor pornind de la rezultatele obţinute de regiunile de dezvoltare economică înfiinţate în baza Legii nr. 151/1998, modificată, pe baza subsidiarităţii şi luînd în considerare colaborarea apărută în baza dreptului la libera asociere a unităţilor teritorial- administrative – asigurat de Legea administraţiei locale nr. 215/2001, lege anterioară intrării în vigoare a prezentei legi – şi aplicînd, în cazul în care se impune, instituţia referendumului local, reglementată în Legea nr. 3/2000.

Articolul 4. Regiunile şi judeţele

(1)   Judeţele sînt circumscripţii în interiorul regiunilor, care servesc descentralizarea administraţiei. Compe- tenţele, organele alese sînt reglementate de Legea administraţiei locale nr. 215/ 2001, modificată.

(2)   În regiunile cu statut juridic special pot exista în locul judeţelor şi alte circumscripţii, purtînd denumiri tradiţionale, conform reglementărilor stipulate de legea privind statutul ju- ridic special al regiunilor.

II. Competenţe, atribuţii

Articolul 5. Competenţele statului

Aparţin de competenţa exclusivă a statului:

-   apărarea;

-   securitatea naţională;

-   elaborarea sistemului general al bugetului statutul;

-   sistemul vămilor;

-   afacerile externe, cu excepţia sistemului de relaţii al regiunii în inte- riorul UE;

-   finanţe, politica monetară;

-   reglementarea şi organizarea ale- gerilor parlamentare naţionale;

-   reglementarea cadru a transpor- turilor şi comunicaţiilor

Articolul 6. Atribuţiile şi competenţele regiunii

(1) În conformitate cu Constituţia şi legislaţia ţării, precum şi cu dispoziţiile prezentei legi cadru, regiunea adoptă legi proprii, respectiv completează dispoziţiile legilor statului în următoarele domenii:

-   dezvoltare şi amenajare teritorială, conservare ambientală;

-   dezvoltare economică;

-   administrarea apelor;

-   drept minier, exploatare minieră, prospectarea solului;

-   politică educaţională şi culturală, susţinerea instituţiilor de învăţămînt şi cultură;

-   formarea, calificarea profesională şi învăţămîntul pentru adulţi;

-   înfiinţarea şi susţinerea locurilor destinate cultivării memoriei istorice;

-   politică socială, sistemul institu- ţiilor de protecţie socială;

-   politica spaţiilor locative;

-   politici privind forţa de muncă;

-   turism;

-   oficiile şi personalul regiunii;

-   contractul colectiv al funcţiona- rilor publici respectînd legea statutului funcţionarului public;

-   demarcarea teritorială a comunelor;

-   prevenirea şi stingerea incendiilor, salvare, prevenirea şi înlăturarea cala- mităţilor;

-   ordinea publică;

-   lucrări publice la nivelul regiunii;

-   administrarea terenurilor agricole şi a pădurilor;

-   drumuri publice, transport, comu- nicaţii locale;

-   vînătoare şi pescuit;

-   elaborarea politicii fiscale regio- nale, introducerea impozitelor regionale;

-   organizarea alegerilor parlamen- tare şi ale administraţiilor locale.

(2)   Regiunea colaborează şi se consultă cu consiliile locale – municipale, orăşeneşti, comunale – într-un cadru instituţional respectînd principiul sub- sidiarităţii.

(3) În vederea realizării atribuţiilor administrative proprii ale regiunii

a.  elaborează şi adoptă bugetul;

b.   dispune de competenţele financiare pentru gestionarea bugetului;

c.  gestionează bunurile publice şi private ale regiunii;

d.  înfiinţează şi concesionează servicii publice;

e.  înfiinţează şi susţine instituţii publice;

f.   se asociază cu alte unităţi ad- ministrative din ţară sau din afara ei în conformitate cu legile în vigoare.

(4)    Organele regiunii îşi asumă răspunderea pentru respectarea – pe teritoriul regiunii – a drepturilor omului şi ale minorităţilor, precum şi a altor tratate internaţionale semnate şi ratificate de România.

(5)    Comunităţile naţionale care trăiesc pe teritoriul regiunii au dreptul la folosirea publică a limbii lor pe lîngă limba română, dacă proporţia lor atinge 10%. Respectînd constituţia şi tratatele internaţionale semnate de România, organele regiunii elaborează norme care reglementează utilizarea limbii unei minorităţi ca limbă oficială, pe lîngă cea română.

Articolul 7. Competenţe transferate şi împărţite

(1) Îndeplinirea la nivel regional a unor atribuţii aflate în competenţa guvernului poate fi transmisă autorităţilor regionale. În aceste cazuri guvernul asigură regiunii resursele necesare.

(2) În funcţie de particularităţile economice şi geografice ale regiunii pot fi create competenţe împărţite în următoarele domenii:

-   protecţia mediului;

-   expropriere în interes public;

-   crearea şi punerea în funcţiune a reţelelor rutiere şi de căi ferate.

Articolul 8. Statutul regiunii

(1)         Identităţile diferite, definite de condiţiile politice, sociale şi culturale ale comunităţilor regionale apar în structura organizaţională a regiunii, în adminis- trarea şi denumirea instituţiilor publice regionale fără a aduce atingere competen- ţelor şi atribuţiilor stipulate în prezenta lege, precum şi în alte legi adoptate de parlament. Normele juridice elaborate de consiliul regional stipulează structura organizaţională specială, denumirea instituţiilor publice, ordinea interioară precum şi simbolurile regiunii.

(2)   Conform articolului 16 din prezenta lege, guvernul – prin prefectul regiunii – şi preşedintele statului pot supune statutul unei proceduri de control al legalităţii.

(3)         Statutul regiunilor cu statut ju- ridic special prin care acestea dispun de competenţe diferite de cele cuprinse în prezenta lege cadru este aprobat de parlament. În cursul procedurii de aprobare, parlamentul nu modifică statutul, ci doar îl aprobă sau îl retrimite, semnalînd obiecţiile, consiliului regional pentru a fi din nou dezbătut.

III. Organele regiunii

Articolul 9. Organele regiunii

(1)        Organele regiunii sînt: adunarea generală regională, comisia regională şi preşedintele regiunii. Pe baza dispoziţiilor cuprinse în statut organele regiunii pot purta denumiri istorice, tradiţionale.

(2)   În afara dispoziţiilor cuprinse în prezenta lege, funcţionarea organelor regiunii este reglementată de statutul regiunii, precum şi de alte norme juridice proprii.

Articolul 10. Adunarea generală regională

(1)        Puterea legislativă şi atribuţiile transmise prin alte legi este exercitată de adunarea generală regională, aleasă pentru un mandat de patru ani. Numărul reprezentanţilor în adunarea generală regională este stipulat în statutul regiunii.

(2)        Competenţele adunării generale regionale:

-   competenţe legislative care cores- pund articolelor 5-7 din prezenta lege, prezentate mai detaliat în statutul regiunii conform particularităţilor acesteia;

-   desemnarea, respectiv modificarea reşedinţei regiunii;

-   stipularea ordinii interioare proprii;

-   alegerea comisie regionale;

-   alegerea preşedintelui regiunii;

-   administrarea patrimoniului regiunii;

-   înfiinţarea şi susţinerea instituţiilor publice regionale;

-   adoptarea bugetului regiunii;

-   adoptarea simbolurilor regiunii;

-  alte competenţe şi atribuţii stipu- late în legi.

(3)      Adunarea generală regională este aleasă pe baza sufragiului universal şi egal, în sistem proporţional, prin vot direct şi secret. Alegerile sînt reglementate de Legea alegerilor locale nr. 70/1991 – mo- dificată. Alegerile se organizează împreună cu alegerile locale. Data alegerilor este fixată de guvern. În cazul dizolvării adunării generale, guvernul hotăreşte orga- nizarea de alegeri regionale extraordinare.

(4)      Şedinţa de constituire a adunării generale regionale are loc în termen de 15 zile de la oficializarea rezultatelor alegerilor. Şedinţa de constituire este convocată de prefectul regiunii.

(5)   Adunarea generală regională poate fi dizolvată în cazul în care

-   adoptă, în mod repetat, stabilit prin hotărîri judecătoreşti, hotărîri anticonstituţionale şi nelegale;

-   numărul reprezentanţilor scade sub cvorumul necesar pentru luarea deciziilor;

-   în trei şedinţe consecutive nu se atinge cvorumul necesar pentru luarea deciziilor, respectiv nu se ia nici o decizie.

Dizolvarea este iniţiată de prefect şi hotărîtă de contenciosul administrativ.

(6)   Adunarea generală regională adoptă hotărîri normative, de natură juridică, care pe teritoriul regiunii au statut de lege – legi ale auto-guvernării. Adunarea generală emite hotărîri referi- toare la organele şi instituţiile proprii, hotărîri care sînt acte administrative.

Articolul 11. Comisia regională

(1) Puterea executivă a regiunii este exercitată de comisia regională, care este aleasă de adunarea generală regională prin vot secret şi cu majoritate absolută. Membrii comisiei regionale sînt aleşi din rîndul consilierilor regionali în adunarea generală regională.

(2)  Comisia regională este compu- să din 5-11 membri, numărul membrilor - care trebuie să fie impar – este stipulat în statut.

(3)  Şedinţele comisiei regionale sînt conduse de preşedintele regiunii sau de preşedintele de sesiune desemnat de preşedinte, care răspunde de execu- tarea hotărîrilor luate de comisie şi a sarcinilor care i-au fost încredinţate.

(4)  Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale comisiei regionale sînt prevăzute în statut.

(5)       Atribuţiile comisiei regionale:

-   punerea în aplicare a legilor adoptate de adunarea generală regională;

-   gestionarea patrimoniului regiu- nii, controlul serviciilor publice şi al regiilor autonome;

-   aplicarea altor sarcini transferate la nivel regional cu care a fost manda- tată, activităţi administrative;

-   luarea unor măsuri, în caz de urgenţă, care intră în competenţa adunării generale regionale.

(6)       Adunarea generală poate revoca prin vot – cu majoritate absolută – oricare membru al comisiei regionale, precum şi întreaga comisie, cu excepţia preşedintelui.

(7)       Comisia regională emite hotărîri.

Articolul 12. Preşedintele regiunii

(1) Preşedintele regiunii este ales de adunarea generală regională, din rîndul membrilor ei. Durata mandatului expiră după expirarea mandatului adunării şi odată cu constituirea noii adunări.

(2)  Preşedintele:

-  reprezintă regiunea atît în ţară cît şi în afara ei;

-   convocă adunarea generală regională;

-   prezidează şedinţele comisiei regionale;

-   conduce activităţile organelor regionale prin distribuirea competen- ţelor în cadrul comisiei regionale;

-   participă la şedinţele de guvern în care se iau hotărîri care privesc regiunea;

-   conduce comisia reprezentînd regiunea în toate tratativele dintre regiune şi guvern ce au loc în vederea împărţirii competenţelor şi distribuirii, respectiv a controlului resurselor, precum şi în vederea medierii diferitelor conflicte de interese;

-   decernează premii şi decoraţii în numele regiunii;

-   îndeplineşte şi alte sarcini în baza solicitării adunării generale.

(3)   Competenţele preşedintelui se realizează prin emiterea dispoziţiilor.

(4)        Preşedintele poate fi revocat de adunarea generală în cazul în care nu îşi îndelineşte atribuţiile. Revocarea este iniţiată de cel puţin o treime din membrii adunării generale, şi este hotărîtă definitiv de votul a cel puţin două treimi din membrii adunării generale.

IV. Regiunea şi statul

Articolul 13. Relaţia dintre regiune şi guvern

(1) Guvernul numeşte un prefect al regiunii. Competenţele prefectului:

-   în cazul unui conflict de interese între guvern şi regiune, prefectul reprezintă guvernul în iniţierea şi conducerea tratativelor de mediere;

-   avizează constituţionalitatea legilor adoptate de adunarea generală regională din perspectiva constituţionalităţii relaţiilor dintre regiune şi stat, şi trimite avizul împreună cu legea preşedintelui statului;

-   în cazul unui veto al preşedin- telui, prefectul reprezintă în adunarea generală regională obiecţiile exprimate de preşedinte în legătură cu legea sau unele articole de lege;

-     în cazul în care obiecţiile se referă la legalitate, iniţiază procedura de control al legalităţii hotărîrilor adunării generale regionale sau a dispoziţiilor preşedintelui regiunii la contenciosul administrativ;

-     iniţiază dizolvarea adunării generale regionale în cazul în care există condiţiile juridice pentru aceasta.

(2)  Prefectul nu are alte atribuţii de stat sau administrative în afara celor menţionate în paragraful (1).

(3)    Cadrul tratativelor dintre regiune şi stat este reglementat de lege, considerînd că tratativele intră în primul rînd în atribuţiile preşedintelui şi prefectului regiunii.

Articolul 14. Relaţiile dintre regiune şi parlament. Consiliul Solidarităţii.

(1) Adunarea generală regională poate înainta parlamentului proiecte de legi care ţin de competenţa legislativă a parlamentului. Iniţiativa legislativă este propusă şi susţinută de preşedintele regiunii.

(2)  Alături de parlament, ca organ consultativ al lui, se înfiinţează Consi- liul Solidarităţii, care are următoarele atribuţii:

-   elaborează propuneri legislative parlamentului pentru sistematizarea şi armonizarea legilor referitoare la regiuni;

-   elaborează proiecte pentru egali- zarea diferenţelor rezultate din dezvol- tarea regională, în vederea dezvoltării mai uniforme a ţării;

-   serveşte drept for al tratativelor privind aspectele bugetare ale ega- lizării, al dezbaterii permanente pe marginea conflictelor de interese regionale.

(3)   Consultînd regiunile, parla- mentul elaborează o lege separată pentru înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului Solidarităţii.

V. Controlul legalităţii şi publicarea normelor juridice şi a dispoziţiilor emise de regiune

Articolul 15. Intrarea în vigoare a normelor juridice şi dispoziţiilor emise de regiune

(1) Normele cu putere de lege şi legile auto-guvernării adoptate de aduna- rea generală regională ajung la preşedin- tele ţării prin intermediul prefectului. Preşedintele le promulgă conform regle- mentărilor constituţionale. Normele juridice cu putere de lege, adoptate de adunarea generală regională, intră în vigoare în ziua publicării lor în Monitorul Oficial al României şi al regiunii sau la data stipulată în legea respectivă.

(2) Hotărîrile administrative ale comisiei regionale intră în vigoare în ziua publicării lor în Monitorul Oficial al regiunii sau la data stipulată în hotărîrea respectivă.

Articolul 16. Verificarea legalităţii normelor juridice emise de regiune

(1)   Constituţionalitatea legilor de auto-guvernare ale regiunii poate fi verificată de Curtea Constituţională.

(2)   Verificarea legalităţii actelor administrative emise de adunarea generală regională şi de comisia regio- nală, precum şi a dispoziţiilor emise de preşedinte este de competenţa conten- ciosului administrativ.

(3)   Verificarea legalităţii se desfă- şoară prin intermediul prefectului numit al regiunii.

Legile adunării generale regionale, însoţite de avizul prefectului, ajung la preşedintele ţării prin intermediul prefectului. Preşedintele poate solicita revizuirea lor în cadrul procedurii obişnuite de revizuire, conform artico- lului 77 din Constituţie.

În baza articolului 13 (1) din prezenta lege, legile sînt transmise preşedintelui ţării care îşi poate exercita dreptul de veto o singură dată şi retrimite legile adunării generale regionale în decurs de 20 de zile de la adoptarea legii, în vederea revizuirii lor.

În cazul obiecţiilor privind legalita- tea hotărîrilor administrative ale adunării generale regionale şi ale comisiei regio- nale sau a dispoziţiilor preşedintelui regiunii, prefectul iniţiază revizuirea lor la contenciosul administrativ.

VI. Patrimoniul public şi privat, finanţele regiunii

Articolul 17. Patrimoniul public şi privat al regiunii

(1)      Patrimoniul regiunii este format din bunuri mobiliare şi imobiliare aflate în proprietatea publică sau privată a regiunii.

(2)      Patrimoniul public al regiunii este format din obiecte de patrimoniu care, potrivit legii şi prin natura sau destinaţia lor servesc interese regionale publice sau sînt utilizate la nivel regional, se află pe teritoriul regiunii, nu se află în proprietatea nici unui consiliu local – comunal, orăşenesc, mu- nicipal sau judeţean – şi nu se justifică inclu- derea lor în patrimoniul public de interes naţional sau interes de apărare.

(3)  Bunurile ce formează patrimo- niul public al regiunii nu pot fi înstrăi- nate, dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.

(4)  Patrimoniul privat al regiunii este format din obiecte de patrimoniu mobiliare sau imobiliare care au ajuns în proprietatea regiunii prin circuit civil sau prin alte căi stipulate de lege.

Articolul 18. Bogăţiile naturale ale regiunii

Resursele şi bogăţiile naturale ale regiunii – bogăţiile solului, potenţialul energetic al rîurilor şi apelor termale, apa minerală – precum şi reţelele de transport pe apă şi pe uscat se află în patrimoniul public al regiunii.

Articolul 19. Gestionarea bunurilor regiunii

Bunurile publice şi private ale re- giunii sînt gestionate de comisia regională în conformitate cu dispoziţiile existente la nivelul statului precum şi a celor adoptate de adunarea generală regională privind gestionarea patrimoniului.

Articolul 20. Finanţele regiunii. Fondul Solidarităţii.

(1) Distribuirea taxelor colectate la nivel regional:

-   60% rămîne în bugetul regiunii;

-   20% serveşte drept sursă pentru bugetul central;

-   20% intră în Fondul Solidarităţii care se înfiinţează la nivel naţional. Scopul acestui Fond este echilibrarea dezvoltării inegale ale regiunilor.

(2)  Modul de utilizare a Fondului Solidarităţii este hotărît de Consiliul Solidarităţii. Din acest fond, guvernul nu poate atrage bani în bugetul central, dar poate contribui la completarea fondului.

(3)  Guvernul poate acorda în mod direct fonduri băneşti regiunilor doar pentru exercitarea competenţelor stipu- late în articolul 7. Orice alt tip de sprijin material se acordă doar prin intermediul Consiliului Solidarităţii.

(4)      Finanţele regiunii sînt reglemen- tate de legea finanţelor publice care va fi elaborată conform dispoziţiilor de la paragrafele (1)-(3) ale prezentului articolul.

VII. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 21. Dispoziţii tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare odată cu modificarea Legii adminis- traţiei locale nr. 215/2001.

(2)   În decurs de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi intră în vigoare legea înfiinţării regiunilor elaborată conform articolului 3 din prezenta lege.

(3)   Primele alegeri regionale sînt anunţate de guvern în baza modificării legii alegerilor locale în decurs de 30 de zile de la înfiinţarea regiunilor.

(3) Ca urmare a înfiinţării regiu- nilor, regiunile de dezvoltare econo- mică se desfiinţează şi se abrogă Legea nr.151/1998.

(4) După înfiinţarea regiunilor, guvernul şi organele alese ale regiunilor elaborează un plan de măsuri pentru calendarul transmiterii competenţelor.

Articolul 22. Adoptarea şi revizuirea legii cadru pentru regiuni

Legea cadru pentru regiuni este lege organică conform articolului 72. alineatul (3) punctul o) din Constituţia României. Se elaborează şi se revizu- ieşte conform articolului 74 alineatul (1) din Constituţie.