Tirolul de Sud

Christoph Pan

Tirolul de Sud, numit oficial „Provincia Autonomă Bolzano/Sudtirol”, este o parte a fostului Imperiu Austriac ce a intrat în componenţa Italiei în 1919 după primul război mondial. Astăzi Tirolul de Sud este una din cele peste 100 de provincii ale Italiei care se învecinează cu Austria. Populaţia sa se ridică la aproximativ o jumătate de milion (0,7% din totalul populaţiei Italiei), din care două treimi (64%) le reprezintă vorbitorii nativi de germană, un sfert (25%) sînt vorbitori nativi de italiană, 4% sînt vorbitori nativi de ladină¹, iar 7% alţii (imigranţi).

Evoluţia demografică a populaţiei din Tirolul de Sud²

Autonomia actuală a Tirolului de Sud datează oficial din 10 noiembrie 1971, cînd i s-au pus bazele prin Legea constituţională nr.1. În acest (al doilea) Statut de Autonomie au fost transferate o serie de puteri autonome către Provincia Tirolului de Sud; aceste puteri sunt reglementate juridic de către un parlament local special (Consiliul Provinicial) şi exercitate de un organ executiv special (Guvernul Provincial) cu o structură administrativă corespunzătoare.

Autonomia Tirolului de Sud se bazează pe un acord încheiat între Italia şi Austria la Paris în 1946. O primă autonomie pentru Tirolul de Sud a fost instituită de Italia în 1948, dar era insuficientă şi, ca atare, în anii 1960-61 a dus la o dispută între Austria şi Italia în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a cerut Italiei să soluţioneze problema Tirolului de Sud cu Austria în mod paşnic³ – însă la acea dată nu s-a înregistrat nici un succes demn de remarcat. Cînd, în 1961, o serie de activişti sud-tirolezi au scos în evidenţă angajamentele Italiei faţă de ONU atacînd o serie de probleme concrete, ONU şi-a reconfirmat Rezoluţia anterioară.⁴ Italia a reacţionat prin constituirea Comisiei celor Nouăsprezece în care erau reprezentate toate părţile implicate în dispută (1961-64). Această Comisie a elaborat propuneri care, în cursul negocierilor bilaterale la nivel de experţi şi de miniştri de externe, au fost transformate într-o serie de măsuri concrete numite “Pachetul” şi apoi implementate pas cu pas. Acest proces de implementare a început în 1971 şi a durat pînă în 1992. În acel moment Austria a declarat oficial în cadrul Naţiunilor Unite că socoteşte rezolvată disputa Tirolului de Sud.

Funcţionalitatea şi experienţele autonomiei sud-tiroleze

După mai bine de treizeci de ani de dezvoltare şi consolidare a autonomiei Tirolului de Sud se poate spune foarte bine că revendicările de protecţie a minorităţilor germană şi ladină au fost satisfăcute în cea mai mare parte. Protecţia identităţii lor culturale şi lingvistice a fost asigurată prin diferite măsuri:

-  Limba germană este recunoscută ca limbă oficială egală cu limba italiană; de asemenea, ladina este recunoscută ca atare în regiunea autonomă de habitat ladin, adică în 8 din totalul de 116 municipalităţi, ceea ce înseamnă că în Tirolul de Sud există simultan trei limbi oficiale, una naţională (italiana), una regională (germana) şi una locală (ladina).

-   Există un sistem proporţional care garantează persoanelor aparţinînd acestor trei grupuri o distribuire justă a posturilor administrative şi a fondurilor pentru locuinţele sociale în funcţie de mărimea fiecărui grup.

Comisia de Miniştri a Consiliului Europei a adoptat inter alia următoarele concluzii cu privire la implementarea Convenţiei-cadru de către Italia:⁵

Italia a făcut eforturi dintre cele mai lăudabile în multe domenii, inclusiv învăţămîntul, mass media şi participarea efectivă a minorităţilor germanofonă, ladină, francofonă şi slovenă ce locuiesc în regiunile ce se bucură de autonomie specială. Seria de măsuri luate în favoarea minorităţii germanofone din Trentino- Alto Adige (Tirolul de Sud) au condus la un nivel meritoriu de protecţie a acestei minorităţi, iar sistemul de alocare a posturilor publice strict în funcţie de mărimea comunităţilor italofonă, germanofonă şi ladină din provincia Bolzano (Tirolul de Sud) a contribuit la a se face mai efectivă participarea acestor grupuri.

-   Păstrarea identităţii grupurilor lingvistice se fundamentează decisiv pe un sistem de învăţămînt ce cuprinde trei variante diferite ce garantează fiecăruia din cele trei grupuri lingvistice predarea în limba sa maternă şi însuşirea celei de-a doua limbi respective:

-   toate trei grupurile lingvistice au la dispoziţie grădiniţe în limba maternă;

-   mulţumită unui acord referitor la titlurile academice încheiat între Austria şi Italia în 1955, persoanele aparţinînd grupului germanofon îşi pot completa studiile la universităţi din Austria în limba lor maternă.

-   Există posibilitatea receptării programelor TV şi radio germane din ţările germanofone învecinate. Mai mult, există un program public de radio şi TV local în limba germană. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre ladină, chiar dacă într- o măsură mai redusă.

-   În plus, există o reţea extrem de bogată şi activă de peste 1.000 de asociaţii şi organizaţii culturale, care este remarcabil de strînsă în ce priveşte cele 320 de mii de persoane care formează grupurile german şi ladin – aproximativ de mărimea unui cartier din orice metropolă (!).

-   Datorită posibilităţilor oferite de a Doua Autonomie, Tirolul de Sud are o economie înfloritoare bazată în principal pe trei piloni care se sprijină şi se completează reciproc:

1. agricultura cu aproximativ 12% din populaţia activă;

2. producţia (industria, comerţul şi meşteşugurile) cu aproximativ 27% din populaţia activă;

3. serviciile cu aproximativ 61% din populaţia activă.

În vreme ce şomajul constituie una din cele mai grave probleme în întreaga Europă, el nu mai există în Tirolul de Sud unde s-a realizat ocuparea completă a forţei de muncă încă de acum 15 ani ca urmare a unor politici de dezvoltare vizionare bazate pe instrumentul autonomiei. Venitul pe cap de locuitor este semnificativ mai mare decît media respectivă a Italiei, atingînd 9.200 euro în 2001.⁶

Există, desigur, încă probleme care nu au fost rezolvate sau care urmează a fi rezolvate cum ar fi chestiunea toponomiei sau acele probleme care sunt relevante în mod special ca urmare a reformelor naţionale italiene. Totuşi, cazul Tirolului de Sud demonstrează că autonomia poate fi un instrument util pentru protecţia minorităţilor şi, ca atare, pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor.

Cîteva aspecte importante ale autonomiei Tirolului de Sud

Tirolul de Sud dispune de un vast tezaur de experienţă practică ce poate fi folosit în soluţionarea unor cazuri asemănătoare. Asemenea aspecte importante cu o posibilă pretenţie de validitate universală sunt, de pildă, următoarele:

1. O particularitate a autonomiei Tirolului de Sud, care este în general puţin cunoscută, dar de importanţă nepreţuită şi cu pretenţie de valabilitate universală este metoda: implementarea fiecărei măsuri din Pachet (cu totul 137!), adică implementarea autonomiei, s-a bazat pe procedura consensului între Republica Italiană şi reprezentanţii tuturor grupurilor lingvistice din Tirolul de Sud, între Comisia celor Doisprezece şi Comisia celor ªase. Procedura are caracter exemplar deoarece împiedică ca un proces pe termen lung de protejare a minorităţilor să fie nimicit la ultima verigă din lanţ, cea a implementării propriu-zise, printr-un vot unilateral covârşitor al populaţiei majoritare. Această procedură poate fi cronofagă (în cazul Tirolului de Sud ea a durat din 1971 pînă în 1992, adică 22 de ani!), dar este de neînlocuit.

2. Un alt aspect priveşte maniera în care a fost aplicat în serviciile publice sistemul proporţional.

În timpul perioadei fasciste a Italiei, serviciile publice cuprinzînd de pildă căile ferate, spitalele sau şcolile, au devenit aproape în mod excepţional, adică cu o cotă de peste 90%, un domeniu al italienilor cu toate că ponderea lor din totalul populaţiei era de numai aproximativ o treime. Revizuirea acestui dezechilibru problematic printr-un sistem de proporţionalitate era preconizată să se realizeze într-o perioadă de tranziţie de 30 de ani, adică perioada unei generaţii, pentru a se evita cazurile de nedreptate flagrantă. Nu au fost permise în acest context demiterile, astfel că numai posturile vacante din motive „naturale” (pensionare) puteau fi ocupate suprapoporţional de persoanele germanofone şi ladine pentru a creşte cota lor respectivă. Această procedură înceată şi prudentă a fost în principal consecinţa a două lucruri bine înţelese: În primul rînd, vechii nedreptăţi nu trebuia să i se răspundă cu o nouă nedreptate. În al doilea rînd, la acea dată, pregătirea profesională a persoanelor vorbitoare de germană şi ladină era în mare parte necorespunzătoare şi trebuia de aceea perfecţionată pentru a le permite acestora să acceadă la posturi ce presupuneau o înaltă calificare.

Realizarea sistemului de proporţionalitate etnică a fost, de jure, planificată pentru anul 2002. În realitate, el a fost aproape realizat în 1995, adică cu aproape zece ani mai devreme. Această problemă poate fi deci socotită ca aproape soluţionată.

3. O altă particularitate sud-tiroleză se poate regăsi în faptul că autonomia sa conţine o combinaţie de elemente de autonomie teritorială, culturală şi locală care îi conferă flexibilitatea necesară pentru a corespunde nevoilor speciale ale celor trei grupuri lingvistice.

Înainte de toate, autonomia Tirolului de Sud este o autonomie teritorială întrucît ea este legată de o zonă geografică definită (cea a Provinciei Bolzano). Mai mult, competenţele în domeniile educaţiei (şcolile) şi culturii sunt supravegheate separat pe secţii de către diferitele grupuri lingvistice – în spiritul autonomiei culturale. În fine, există o autonomie locală în ce priveşte cele 8 municipalităţi cu majoritate ladină:⁷ Spre deosebire de celelalte 108 municipalităţi din Tirolul de Sud , ele sunt trilingve, adică limba ladină este în zona respectivă egală cu celelalte două limbi oficiale, italiana şi germana.

Amestecul celor trei elemente ale autonomiei a permis fiecăruia dintre cele trei grupuri lingvistice să creeze un sistem şcolar propriu ce corespunde nevoilor lor specifice. În plus, el a permis ca o a treia limbă să devină limbă oficială cu toate că este vorbită de numai 4% din populaţie, chiar dacă într-o măsură redusă, ceea ce este foarte important pentru păstrarea şi dezvoltarea acestei limbi, deoarece atunci cînd o limbă mică este folosită doar în sfera privată ca aşa-numită limbă de bucătărie, şansele ei de supravieţuire se diminuează considerabil. Nu este acelaşi lucru dacă această limbă mică devine o limbă a administraţiei, deoarece administraţia trebuie să reacţioneze la toate fenomenele dezvoltării moderne, chiar dacă uneori cu o întîrziere considerabilă. De aceea, o limbă administrativă este obligată să-şi continue dezvoltarea pentru a reacţiona lingvistic la dezvoltarea modernă. Aceasta creşte şansele de supravieţuire ale unei limbi. Este remarcabil că acest lucru a fost posibil în cazul ladinei fără să se creeze probleme pentru cele două grupuri lingvistice mai mari care nu au opus, în consecinţă, nici o rezistenţă.⁸

4. O altă particularitate ce trebuie subliniată în contextul dat este bilingvismului instituţional din Tirolul de Sud, toate instituţiile fiind obligate să fie bilingve – în zona ladină chiar trilingve – în ce priveşte contactele orale sau scrise cu cetăţenii. Ca urmare, persoanele aparţinînd grupului lingvistic italian sau german – şi în zona lor, ladinii – îşi pot folosi limba maternă în contactul cu autorităţile publice.

Din punct de vedere teoretic, aceasta ar putea însemna că numai angajaţii serviciilor publice din Tirolul de Sud, adică 15% din totalul populaţiei active (în 1991, numărul total al persoanelor active se ridica la 201.400, din care 32.000 erau angajate în sectorul serviciilor publice) sau 7% din totalul populaţiei trebuie să fie bilingvă pentru a permite restului populaţiei să rămână monolingvă.

Practica arată totuşi că doar bilingvismul instituţional nu este suficient pentru coexistenţa mai multor grupuri lingvistice, ci el trebuie completat de bilingvismul individual ca obiectiv mai înalt care merită eforturi. Bilingvismul individual înseamnă că fiecare individ ar trebui să stăpînească cea de a doua limbă în măsura necesară contactelor sale private şi profesionale. Mai ales în economia privată a Tirolului de Sud, bilingvismul a devenit o necesitate indispensabilă, nu atît de jure, cît de facto. Aceasta înseamnă totodată protecţia angajaţilor locali în faţa potenţialilor competitori străini – în respectul principiului de egalitate al Uniunii Europene.

5. Un aspect a cărui importanţă nu poate fi îndeajuns subliniată este rezultatul pozitiv al Tirolului de Sud în lupta cu şomajul. Faptul de a se fi ajuns la o ocupare completă a forţei de muncă cu numai 2% şomeri într-o perioadă în care şomajul devine una din cele mai mari probleme ale Uniunii Europene, constituie un succes remarcabil al autonomiei Tirolului de Sud. Înainte de toate există trei cauze:

Prima este rămînerea în urmă a dezvoltării industriei în Tirolul de Sud. Acest fost neajuns s-a prefăcut mai tîrziu în avantaj, întrucît tocmai sectorul industrial este acela în al cărui specific este substituirea mîinii de lucru de către maşini. Reversul este că progresul tehnic devine primul factor de reducere a locurilor de muncă în producţia industrială. Sectorul industrial nereprezentînd o cotă mare din economia Tirolului de Sud, acest fenomen nu a luat aceeaşi amploare ca în ţările superindustrializate.

A doua: chiar dacă puterile şi competenţele Tirolului de Sud nu includ instrumente clasice ale politicilor economice precum politicile de credit şi finanţare, politicile fiscale, monetare, etc, a fost totuşi posibil în cadrul posibilităţilor modeste ale autonomiei Tirolului de Sud să se urmeze politici de dezvoltare economico-socială, orientate totdată spre crearea de locuri de muncă. Au fost în principal trei instrumente care au putut fi folosite în direcţionarea economică şi socială, adică planificarea mediului înconjurător, promovarea economică şi politicile bugetare care au asigurat împreună măsurile de sprijin în sfera politicilor structurale, educaţionale, culturale şi sociale, un veritabil echipament, chiar dacă format din expediente⁹ de impulsionare o politică de dezvoltare, sensibilă faţă de mediu şi în acelaşi timp eficientă pentru ocuparea forţei de muncă.¹⁰ Succesul nu a întîrziat să apară.

În fine, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în jur de 90% din venitul realizat din taxele colectate în Tirolul de Sud intră în componenţa propriului său buget. De aceea, resursele disponibile sunt considerabile, aproximativ duble faţă de cele ale puternic industrializatei Lombardii. Însă numai disponibilitatea fondurilor în sine nu poate eradica şomajul. A fost necesar să se combine toţi cei trei factorii menţionaţi pentru a se ajunge la ocuparea completă a forţei de muncă şi la menţinerea acestei stări, întrucît şomajul este un pericol mortal pentru o minoritate slabă din punct de vedere economic.

6.      În fine, fenomenul rolurilor duble sau multiple ale grupurilor lingvistice din Tirolul de Sud, rezultate din autonomia sa, reprezintă o particularitate remarcabilă.¹¹ Toată lumea a trebuit – şi încă mai trebuie – să înveţe cum să facă faţă modelelor de comportament contradictorii ale acestor roluri: o minoritate, de pildă, nu îşi poate permite să fie generoasă cu drepturile sale la protecţie, ci trebuie să fie extrem de atentă cu moştenirea sa culturală. Pe de altă parte, majoritatea trebuie – şi îşi poate permite – să fie generoasă fără să-şi pericliteze propria identitate culturală. Rolul de majoritate presupune totdeauna de aceea generozitate faţă de minoritatea locală, o generozitate pe care minoritatea nu şi-o poate permite fără să renunţe la propria identitate. Ba primul, ba al doilea model este necesar, fiecare la timpul potrivit, la locul potrivit, în situaţia potrivită. În interesul autonomiei Tirolului de Sud este esenţial pentru toate părţile implicate să facă diferenţa mai atent între respectivele modele de comportament al rolului specific.

7.  Poate părea surprinzător că şi grupul lingvistic italian din Tirolul de Sud trebuie luat în considerare în cadrul problemelor de protecţie a minorităţilor. Surprinzător deoarece italienii aparţin naţiunii care dă numele Italiei, ceea ce înseamnă că aparţin majorităţii naţionale care nu are nevoie de protecţie de tipul celei aplicate minorităţilor. Însă ca minoritate locală în Tirolul de Sud, ei devin o aşa-numită minoritate în minoritate şi pot cere ca autonomia Tirolului de Sud să nu le prejudicieze niciodată drepturile şi libertăţile omului universal recunoscute.¹²

Consideraţii finale şi perspective

Dezvoltarea de după 1945 a Tirolului de Sud trebuie văzută în lumina ideii călăuzitoare de protecţie a minorităţilor prin autonomie. Anumite aspecte particulare ale autonomiei Tirolului de Sud prezintă cu adevărat interes interregional sau chiar internaţional. În jur de 103 milioane din totalul de 757 de milioane de europeni ce trăiesc între Atlantic şi Urali sunt persoane ce aparţin minorităţilor. Aceasta înseamnă că unul din şapte europeni aparţine uneia din cele 337 de minorităţi etnice sau naţionale din Europa. Autonomia Tirolului de Sud are de aceea o importanţă politică pentru întreaga Europă.

Din acest punct de vedere, Tirolul de Sud este în mod obişnuit numit un model. Însă termenul de model este exagerat şi nepotrivit situaţiei reale deoarece Tirolul de Sud nu poate şi nici nu doreşte să fie un model de perfecţiune, ci este doar unul din puţinele cazuri rezolvate pozitiv. Tirolul de Sud se aseamnă,de aceea, mai mult cu un atelier ce are un tezaur de experienţe ce ar trebui evaluat ştiinţific. Numai anumite particularităţi ale autonomiei Tirolului de Sud pot fi considerate un model, altele mai puţin sau deloc. Însă chiar şi o astfel de evaluare realistă demonstrează importanţa politică pentru Europa a experienţelor pe termen lung ale Tirolului de Sud întrucît ele ar putea fi folosite în accelerarea şi facilitarea rezolvării unor cazuri similare.

Note:

1.   Ladina este o limbă reto-romană.

2.   Autonome Provinz Bozen, Landesinstitut fur Statistik: Statistisches Jahrbuch fur Sudtirol 2002, p.108.

3.   Rezoluţia 1497 (XV) a ONU, a 909-a sesiune plenară, 31 octombrie 1960: “Adunarea Generală…

i) Îndeamnă cele două părţi implicate să reia negocierile în vederea găsirii unei soluţii pentru toate diferendele legate de implementarea acordului de la Paris din 5 septembrie 1946;

ii) Recomandă ca, în cazul în care negocierile… nu vor avea rezultate satisfăcătoare într-o perioadă rezonabilă de timp, ambele părţi să acorde atenţia cuvenită posibilităţii de a căuta o soluţie pentru diferendul lor prin oricare din mijloacele prevăzute de Carta Naţiunilor Unite…

iii) De asemenea, recomandă ca ţările în cauză să se abţină de la orice acţiune care ar putea umbri relaţiile lor prieteneşti.”

4. Rezoluţia 1661 (XVI) a ONU, a 1067-a sesiune plenară, 28 noiembrie 1961: “Adunarea Generală…

- eamintind Rezoluţia sa 1497 (XV) din 31 octombrie 1960,

- luînd notă cu satisfacţie de negocierile ce au loc între cele două părţi interesate,

- luînd notă totodată de faptul că disputa rămâne deocamdată nesoluţionată, - face apel pentru continurea eforturilor de către cele două părţi pentru a găsi o soluţie în acord cu paragrafele 1, 2 şi 3 ale rezoluţiei menţionate mai sus.”

5.    Consiliul Europei, Comisia de Miniştri, Rezoluţia cu privire la implementarea de către Italia a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, adoptată de Comisia de Miniştri la 3 iulie 2002 (ResCMN(2002)10).

6.    În 2001, el se ridica la 23.912 euro/familie, unde familia = 2,6 persoane = 9.197 euro/ per capita (cfr. Handels-, Industrie-, Handwerks- und Landwirtschaftskammer Bozen: Sudtirols Wirtschaft, Struktur und Besonderheiten. www.hk-cciaa.bz.it/servizi/wifo/pubblicazioni/ economia.atesina… htm, and Autonome Provinz Bozen, Landesinstitut fur Statistik: Statistisches Jahrbuch for Sudtirol 2002, p.101.

7.    Abtei/Badia, Kurfar/Corvara, Enneberg/Mareo, St.Christina in Groden/S.Crestina- Gherdeina, St.Martin in Thurn/S.Martin de Tor, St.Ulrich/Urtijei, Wengen/La Val, Wolkenstein in Groden/Selva.

8.    Nu se poate spune acelaşi lucru de exemplu în cazul suedezilor din Finlanda. Proporţia lor din totalul populaţiei de 6% este asemănătoare cu cea a ladinilor din Tirolul de Sud, însă totuşi suedeza este cea de a doua limbă oficială a Finlandei şi o mulţime de finlandezi preferă să- şi însuşească o a doua limbă cu o răspîndire mai mare, cum este engleza. Rezistenţa rezultată din astfel de motive poate deveni periculoasă pentru ideea de protecţie a minorităţilor şi ar fi mai bine să fie evitată.

9. În rîndul acestora se numără măsuri structurale cum ar fi de pildă construcţia de drumuri sau dezvoltarea infrastructurii în tot ţinutul, pînă la aşezările cele mai izolate din munţi, promovarea selectivă a învăţămîntului profesional sau crearea de proprietate privată în rîndul claselor mijlocii sau de jos prin politici corespunzătoare de locuinţe etc. Pentru mai multe detalii, vezi Autonome Provinz Bozen-Sudtirol: Landesentwicklungs Programm I u. II 1980-1981-1982. Publicaţie specială anexată documentului de informare a parlamentului provincial şi guvernului provincial, Bolzano 1980; de asemenea, Autonome Provinz Bozen-Sudtirol (Ed.): Sudtirol Leitbild 2000. Landesentwicklungs- und Raumordnungsplan, Bolzano 1995.

10.    Primul program de dezvoltare a provinciei 1980-82 a iniţiat o schimbare de direcţie de la creşterea cantitativă la una calitativă. Aceasta reprezenta un criteriu complet nou. Un pachet de măsuri în sfera planificării mediului şi contrucţiilor trebuia să pună stavilă supraîncălzirii creşterii economice, iar politicile de promovare a noii direcţii economice a proviniciei trebuia să iniţieze schimbarea curentului de la expansiunea cantitativă din anii şaptezeci la o fază mai pronunţat calitativă a consolidării (pentru detalii vezi Christoph Pan: Sozialer Wandel in Sudtirol 1960-1985. Schriftenreife des Sudtiroler Wirtschafts- und Sozialinstitut vol.74, Bolzano 1985, p.56 şi următoarele).

11.    Rolurile duble există în cazurile în care germanii sunt în acelaşi timp o minoritate naţională în Italia şi o majoritate de două treimi în Tirolul de Sud autonom, în vreme ce italienii aparţinînd pe de o parte naţiunii care dă numele Italiei şi ca atare majorităţii naţionale, formează pe de altă parte în cadrul Provinciei Bolzano autonome (Tirolul de Sud) o minoritate locală de aproximativ 25%. Astfel de roluri multiple pot fi individualizate de pildă prin oraşul Bolzano: el are o majoritate italiană de 73% şi este capitala provinciei autonome cu o majoritate germană de 64% din cadrul Republicii Italiene care are o majoritate italiană de 94%.

12.Cfr. Felix Ermacora, Christoph Pan et alii: Autonomy Rights of Ethnic Groups in Europe. Discussion Document for a Special Convention, în: Protection of Ethnic Groups in Europe, Ethnos volume 46, Vienna 1994, p.167 (Art.6). De asemenea, Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau lingvistice, 18 decembrie 1992, art.8 para.2: „Exercitarea drepturilor expuse în prezenta Declaraţie nu trebuie să prejudicieze beneficierea de către toate persoanele de drepturile şi libertăţile omului recunoscute universal.” De asemenea, Consiliul Europei, Recomandarea 1201 pe marginea unui protocol adiţional cu privire la drepturile minorităţilor către ECHR, 1 februarie 1993, art.13: „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor cuprinse în acest protocol se aplică integral persoanelor aparţinînd majorităţii din ansamblul statului, dar care constituie o minoritate într-una sau mai multe din regiunile sale.”

Traducere de Doina Baci

*

Christoph PAN (n. 1938) este director al South Tyrolean Institute of Ethnic Groups din Bolzano şi profesor de sociologie politică la Universitatea Innsbruck, Austria. Are ca principale arii de interes ştiinţific cercetarea democraţiei, prevenirea conflictelor şi problemele privind minorităţile. A publicat numeroase studii, articole cu privire la conflictele regionale, în special din punct de vedere etnic. A cooperat cu mai multe organizaţii internaţionale, desfăşurînd activităţi în diferite state europene în calitate de expert în problematica minorităţilor. A participat la misiuni de monitorizare în mai multe ţări est-europene. A fost distins cu premiul Pro Minoritate al Republicii Ungare în 1995.

Christoph Pan, South Tyrol, studiu prezentat la Universitatea de Vară de la Tuşnad, la 21 iulie 2003 şi preluat cu permisiunea autorului.