Altera

    reviste   » Altera
  autori a b c d g h k l m n p r s t u v w z  
  căutare á é í ó ö ő ú ü ű ă â î ş ţ
  toate numerele » altera ANUL IX. 2003., nr. 22-23 »
 


| observaţii
| listare
| bookmark


 
 
 
     
 
Untitled-1

Inscripţionarea bilingvă
a străzilor din Târgu-Mureş

István Haller

Municipiul Târgu-Mureş (Marosvásárhely), menţionat prima dată în secolul al XIII-lea ca Novum Forum Siculorum (Noul Oraş al Secuilor), avea, pînă în anii ’80, o populaţie care în proporţie de 2/3 era format din maghiari. În această perioadă toate inscripţiile privind denumirile străzilor, magazinelor, a instituţiilor publice erau bilingve.

Politica naţionalist-comunistă a regimului ceauşist nu putea accepta însă această situaţie din reşedinţa judeţului Mureş (anterior al Regiunii Autonome Maghiare). Au fost elaborate proiecte pentru modificarea forţată a componenţei etnice a locuitorilor urbei – descoperite ulterior cu ocazia devastării sediului PCR în decembrie ’89 – care astfel, pînă la recensămîntul din 1992, a ajuns aproape la o situaţie de echilibru, uşor încă în favoarea comunităţii maghiare (care reprezenta 51,38% din populaţie, faţă de 46,13% de români), echilibru păstrat, dar pentru prima oară în istoria oraşului inversat în favoarea populaţiei române (50,35% români şi 46,68% maghiari) la recensămîntul din 2002, în primul rînd datorită exodului populaţiei maghiare, datorat în mare măsură şi consecinţelor evenimentelor din martie 1990.

Politica naţională a PCR, continuată şi desăvîrşită de forţele naţonaliste la începutul anilor ’90, urmărise fireşte şi eliminarea totală a bilingvismului tradiţional. Prima dată noile străzi sau cele ale căror nume au fost schimbate, au fost inscripţionate exclusiv în limba română. La sfîrşitul anilor 1980 s-a început înlocuirea treptată a inscripţiilor bilingve, fără a putea fi definitivat pînă în decembrie 1989. În cursul evenimentelor din martie 1990, inscripţiile bilingve din zona centrală a oraşului (exclusiv partea în limba maghiară) au fost mîzgălite cu vopsea sau rupte. Pînă la primele alegeri locale libere, conducerea numită a oraşului, a reuşit să schimbe aproape în totalitate inscripţiile bilingve cu cele monolingve româneşti.

Apariţia problemei privind inscripţionarea bilingvă în Târgu-Mureş

România a ratificat, în 1995, prin Legea nr. 33, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale1. La vremea respectivă (şi nu numai) i s-a atribuit o deosebită semnificaţie faptului că România a fost primul stat care a semnat această convenţie2, la 1 februarie 1995. Totuşi, aplicarea sa în practică întîrzia. Ministrul de Externe al României din acei ani, Theodor Meleşcanu, afirmase că — deşi ratificase documentul — Convenţia-cadru nu „intră în vigoare” pînă cînd nu va fi ratificat şi de alte 11 state membre ale Consiliului Europei, omiţînd faptul că în conformitate cu prevederile constituţionale3, ea a devenea parte a legislaţiei interne a României (care, în caz de neconcordanţe cu alte legi interne, se bucură de prioritate), indiferent de comportamentul altor state4.

Această convenţie, la art. 11, pct. 3, prevede: „în ariile locuite în mod tradiţional de un număr substanţial de persoane aparţinînd unei minorităţi naţionale, Părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci cînd este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, şi ţinînd seama de condiţiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de indicaţii”.

În această situaţie, în care era în vigoare o lege a administraţiei publice locale cu prevederi contrare unui tratat internaţional ratificat de România, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, Fodor Imre, a fost atenţionat prin adresa nr. 3075 din 20 august 1996 de prefectul de atunci al judeţului Mureş, Gavril Ţîru: „întrucît din informaţiile pe care le deţinem rezultă intenţia dv. de a proceda la inscripţionarea bilingvă a denumirilor de străzi, vă atenţionăm că asemenea fapte sînt contrare legii şi ca atare vom proceda conform art. 12 şi 111 din Legea nr. 69/1991”5. Articolele menţionate prevăd posibilitatea ca prefectul să atace, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele autorităţilor administraţiei publice locale, în cazul în care consideră că acestea sînt ilegale. Modul în care au fost colectate informaţii privind intenţiile primarului Fodor Imre nu au fost precizate. Este, totuşi, caracteristică procedura prin care reprezentantul local al guvernului profera ameninţări la adresa unor „intenţii” neexprimate.

După instalarea noului guvern6, la 26 mai 1997 s-a emis Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată7, care, pentru a aduce legislaţia internă a României în concordanţă cu prevederile Convenţiei-cadru, a modificat art. 58. al. 2 al Legii administraţiei publice locale, în sensul în care în unităţile teritorial-administrative în care o minoritate atinge procentul de 20% din populaţie, „autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor, a instituţiilor publice şi a unităţilor proprii, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba minorităţii respective”.

La 13 iunie 1997, primarul municipiului Târgu-Mureş a emis Dispoziţia nr. 202, prin care a dispus „schimbarea indicatoarelor de intrare şi ieşire din municipiul Tg. Mureş prin modificarea inscripţionării denumirii localităţii în limbile română şi maghiară”. Pentru a evita orice discuţie inutilă, Primăria a trimis un anunţ presei locale arătînd că: „în baza articolului 58 aliniatul 2 din Legea nr. 69/1991 privind administraţia locală, modificată prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 22 din 26 mai 1997, în municipiul Tîrgu-Mureş s-au afat inscripţii bilingve de denumire a localităţii. Rugăm toţi locuitori oraşului să le considere drept simbol al dezvoltării democraţiei şi al stimei reciproce ale comunităţilor municipiului”.

Prefectul de atunci al judeţului Mureş, Dorin Florea, prin adresa nr. 2267 din 27 iunie 1997, afirmă: „vă atenţionăm că demersul dvs. este prematur şi ilegal întrucît nu aţi respectat procedurile stabilite prin actele normative mai sus indicate, procedînd la implantarea tablelor inscripţionate bilingv, fără a exista în prealabil Hotărîrea Consiliului local de modificare a denumirii localităţii”. Actele normative la care se face referire sînt: art. 20 lit. g, art. 28 alin. 2 şi art. 99 alin. 2 din Legea nr. 69/1991. Ele nu au nimic în comun cu procedura de inscripţionare bilingvă a denumirii unei localităţi, avînd conţinut total diferit faţă de esenţa problemei: art. 20 lit. g: consiliul local „administrează domeniul public şi privat al comunei ori al oraşului şi exercită drepturile prevăzute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a înfiinţat”, art. 28 alin 2: „hotărîrile privind administrarea domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului, organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului şi asocierea cu alte consilii, instituţii publice sau agenţi economici din ţară şi din străinătate se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie”, art. 99 alin. 2: „nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără existenţa surselor de finanţare ”. Argumentaţia conform căreia afişarea în limba maghiară a denumirii localităţii ar fi o schimbare a denumirii a fost folosită şi de primarul Clujului, Gheorghe Funar. Se ignoră, cu bună ştiinţă, că aceste denumiri există de secole, ele nu trebuie inventate. Prefectura Judeţului Mureş a sesizat şi Guvernul României (prin adresa nr. 2582 din 11 iulie 1997), considerînd că intepretarea care permite emiterea unei dispoziţii de primar pentru schimbarea indicatoarelor cu denumirea bilingvă a denumirii municipiului „nu este corectă”.

Într-un prim răspuns, dat de secretarul de stat Grigore Lăpuşanu, şeful Departamentului pentru Administraţia Publică Locală, prin scrisoarea nr. 19a/ 3438 din 17 iulie 1997, se afirmă:

„Realizara practică a prevederilor [...] reclamă existenţa imperativă a unor condiţii, astfel:

-  existenţa unei minorităţi naţionale cu o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor localităţii [...];

-  competenţa autorităţii administraţiei publice locale în domeniul atribuirii şi schimbării denumirii, precum şi în domeniul administrării bugetului local, care potrivit dispoziţiilor art. 20, alin. 2, lit. e şi m aparţine consiliului local;

-  traducerea denumirii respective de către un traducător atestat;

-  inscripţionarea bilingvă să privească strict denumiri de localităţi, instituţii publice şi unităţi înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale şi care se află sub autoritatea acestora — neextinzîndu-se asupra altor obiective (străzi, etc...);

respectarea altor condiţii impuse de normele tehnice, în domeniu, în vigoare.”

Argumentaţia ridicolă privind traducerea denumirii localităţilor capătă noi dimensiuni. Deşi Convenţia-cadru prevede utilizarea denumirilor tradiţionale, secretarul de stat consideră că denumirile existente în limba română (în marea lor majoritate rezultate din traducerea celor maghiare după 1920) trebuie traduse în limba maghiară, şi nu de oricine, ci de traducători atestaţi.

„Directiva” prin care se interzice inscripţionarea bilingvă a „altor obiective” omite că Ordonanţa de urgenţă 22/1997 prevede la art. 58 alin. 2 şi „afişarea anunţurilor de interes public”. Restricţia contravine prevederilor legale.

La data de 18 iulie 1997, Prefectura Judeţului Mureş a înştiinţat, prin circulara nr. 2680 din 18 iulie 1997, toate primăriile din judeţul Mureş privind „existenţa imperativă” a acestor condiţii.

Primăria municipiul Târgu-Mureş, la data de 19 iulie 1997, prin adresa 9862 din 19 iulie 1997, adresată Secretariatului General al Guvernului, şi-a exprimat punctul de vedere conform căreia pentru asigurarea prevederilor legale nu este nevoie de hotărîrea consiliilor locale, ele intră în sarcina directă a primarilor. Anunţă totodată că „la data de 18 iulie 1997, vineri, în jurul orei 16, au fost vopsite cele trei perechi de tăbliţe bilingve existente ale municipiului Tîrgu-Mureş. Vopsirea tăbliţelor s-a făcut în culorile tricolorului românesc, numai pe porţiunea inscripţiei în limba maghiară”.

Răspunsul, prin adresa nr. 15/4539 din 24 iulie 1997, oferit de Remus Opriş, ministru delegat pe lîngă primul ministru, afirmă: „dispoziţia imperativă a articolului 58 alin. 2 din Legea 69 — modificată, nu conferă nici o atribuţie, în acest sens, consiliului local, iar primarul, ca autoritate executivă a administraţiei publice locale, are obligaţia de a aplica prevederile prezentului articol”. Prin urmare, primăria „are obligaţia [...] să ia act de existenţa unei minorităţi naţionale cu o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor localităţii şi «asigură inscripţionarea denumirii localităţilor, a instituţiilor publice şi a unităţilor proprii, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba minorităţii respective»”.

De această dată nu s-a mai omis să se citeze complet prevederea legală, incluzînd şi anunţurile de interes public. Această adresă a soluţionat, în conformitate cu prevederile legale, disputele privind inscripţiile bilingve, iar Prefectura, prin adresa nr. 2822 din 31 iulie 1997, trimisă Primăriei municipiului Târgu-Mureş şi-a revocat circulara nr. 2680, arătînd că prin adresa guvernului „s-au clarificat toate problemele legate de aplicarea acestei ordonanţe”(sic!).

Au existat însă grupuri de interese care nu puteau accepta aplicarea în practică, şi nu doar afirmarea declarativă, a Convenţiei-cadru. Prin urmare, denumirea maghiară a oraşului era periodic vopsit, cînd cu vopsea roşie, cînd în roşu-galben- albastru.

Poliţia municipiului Târgu-Mureş, la data de 2 octombrie 1997, a reuşit să identifice trei persoane care vopsiseră inscripţionările bilingve: Pop Adrian Dumitru, Pop Dumitru Petru (în momentul respectiv consilier la Consiliul local al municipiului Tîrgu-Mureş din partea PUNR, actualmente senator PRM), Moisoiu Adrian (profesor universitar, în momentul respectiv preşedintele filialei Mureş al Partidului România Mare, actualmente deputat). Ei au fost amendaţi cu cîte 200.000 lei. Pentru populaţia maghiară a municipiului Tîrgu-Mureş a reprezentat o uşurare faptul că persoane politice importante, între care şi un profesor universitar, trebuiau să meargă personal cu bidineaua ca să vopsească tablele indicatoare, ceea ce dovedea că nu există o susţinere activă din partea populaţiei româneşti a unor astfel de acţiuni. În dorinţa de a opri fenomenul, poliţia a decis să trimită patrule de poliţie, însoţite de militari din trupele de jandarmi „în zonele unde sînt amplasate inscripţii bilingve”8.

În mod normal, lucrurile ar fi trebuit să se soluţioneze în conformitate cu prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Un grup de parlamentari însă, opunîndu-se acestei normalităţi, a cerut stabilirea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă 22/1997. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 83/19989, ordonaţa a fost considerată neconstituţională, nu datorită conţinutului, ci a caracterului de urgenţă, considerînd că o lege organică nu poate fi modificată prin astfel de ordonanţe. În mod interesant, conform Bibliotecii de acte normative a Ministerului Justiţiei10, Ordonanţa de urgenţă 22/1997 este încă în vigoare...

Au urmat noi alegeri, în urma cărora prefectul de Mureş a devenit primar de Târgu-Mureş. Unul dintre primele acţiuni ale noului primar(revanşă pentru că a fost obligat să-şi revoce circulara nr. 2680/1997) a fost schimbarea tablelor indicatoare bilingve (cu inscripţii de dimensiune identică) de la intrarea în oraş cu altele pe care, pe lîngă inscripţia Târgu-Mureş, cu caractere negre pe fond alb, era scris, cu caractere mai mici (albe pe fond albastru): Marosvásárhely/Neumarkt. Aceste indicatoare sînt afişate în continuare, chiar dacă au devenit ilegale prin Normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală11, care prevăd că atît inscripţionarea în limba română cît şi cea în limbile minoritare trebuie să fie de culoare neagră pe fond alb şi de dimensiuni egale.

Monitorizarea respectării Convenţiei-cadru şi schimbarea legislaţiei

Întrucît la data de 1 februarie 1998 Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, prin ratificarea a 12 state, a devenit instrument de lucru al Consiliului Europei, a început şi monitorizarea respectării acestui tratat internaţional. Concomitent, cu aproape trei ani după ratificare, Guvernul României s-a gîndit şi la implementarea prevederilor acestui tratat în textul Legii administraţiei publice locale.

Referitor la respectarea prevederii privind inscripţionarea bilingvă a denumirii străzilor şi a altor indicaţii topografice conform art. 11 pct. 3 al Convenţiei-cadru, Raportul României, trimis Consiliului Europei în 1999 (de Ministerul de Externe al României, fără consultarea reprezentanţilor minorităţilor naţionale din România, a Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, a Consiliului Minorităţilor Naţionale) specifică: „un proiect de lege se află în faţa Parlamentului. Aceasta prevede utilizarea indicaţiilor topografice în ariile unde persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale reprezintă 20% din populaţie”.

Comitetul Consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, prin Avizul privind România, adoptat în aprilie 2001, „salută faptul că legea administraţiei publice locale ... va autoriza, inter alia, afarea bilingvă a numelor străzilor din localităţile unde o minoritate reprezintă mai mult de 20% din populaţie”. În Comentariile Guvernului României referitor la Avizul privind România,  înaintate Consiliului Europei la 28 august 2001, cu patru luni după adoptarea de către Parlamentul României a noii Legi a administraţiei publice locale, nu există nici o referire la o eventuală greşeală de interpretare a acestei legi de către Comitetul Consultativ al Convenţiei-cadru.

În acest timp, Consiliul local al Municipiului Târgu-Mureş, pe baza Convenţiei- cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, a adoptat Hotărîrea nr. 39/2001 din 22 februarie 2001, care, legat de confecţionarea unor noi table indicatoare, prevede: „se aprobă în principiu inscripţionarea bilingvă a tablelor indicatoare şi de orientare pentru străzi”. În articolul 2 al hotărîrii se specifică: aplicarea hotărîrii se suspendă pînă la promulgarea noii legi privind administraţia publică locală.

Prefectul de atunci, Ioan Togănel, prin Cererea de chemare în judecată din 29 martie 2001, a atacat în contencios administrativ Hotărîrea 39/2001, considerînd că aceasta contravine Constituţiei României, art. 13, „conform căreia «În România limba oficială este limba română», iar tablele indicative nu pot fi inscripţionate în mai multe limbi”. Încheierea nr. 616 din 25 mai 2001 în dosarul nr. 2693/2001 al Tribunalului Mureş, Secţia comercială şi de contencios administrativ, „constată renunţarea la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată de Ioan Togănel — prefect al judeţului Mureş”. Renunţarea a fost de la sine înţeleasă după promulgarea Legii administraţiei publice locale, care consacrase utilizarea limbii minorităţilor naţionale în administraţie, astfel argumentaţia conform căreia nu pot fi folosite în mod oficial alte limbi decît cea română şi-a pierdut valabilitatea.

Hotărîrea consiliului local al municipiului Târgu-Mureş nr. 39/2001 a devenit deci aplicabilă după renunţarea prefectului Ioan Togănel de a-l mai considera a fi neconstituţional, respectiv după promulgarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/200112, care, la art. 90 alin. 4, obligă autorităţile administraţiei publice locale să asigure, în localităţile în care cetăţenii aparţinînd unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20%, şi „afişarea anunţurilor de interes public” în limba acestor minorităţi.

Faptul că denumirea unei străzi este de interes public pare să fie evident, dar reiese şi din legislaţie. În conformitate cu art. 38, lit. u al Legii administraţiei publice locale, Consiliul local „atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective de interes public local”. Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public13 defineşte informaţia de interes public ca fiind „orice informatie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informaţiei” (art. 2 lit. b). Interesul public privind denumirea străzilor este accentuat şi prin adoptarea unei ordonanţe guvernamentale speciale în acest domeniu, Ordonanţa nr. 63 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri din 29 august 200214, care, la art. 3, prevede crearea comisiilor de atribuire a denumirilor la nivel judeţean. Toate impedimentele fiind înlăturate, s-a încheiat Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş, la 30 ianuarie 2002, între Primăria municipiului Târgu-Mureş şi S.C. Blue Star Design SRL în care executantul „se obligă să respecte în totalitate inscripţionările primite ... conform Hotărîrii Consiliului local municipal nr. 39/2001” (pct. IV.1.3.).

Respectarea cadrului legal de către autorităţi

În luna martie a anului 2002 au apărut noile table indicatoare cu denumiri de străzi în zona centrală a municipiului Târgu-Mureş. Spre surpriza consilierilor locali şi ai cetăţenilor urbei, ele erau în contradicţie cu cele prevăzute de lege, hotărîrea consiliului local, contractului încheiat de primărie, fiind traduse doar cuvintele „stradă”, „piaţă”, „bulevard”, nu şi denumirea propriu-zisă ale acestora.

În cursul acestei luni, aproximativ 300 de cetăţeni din Târgu-Mureş au adresat sesizări primarului municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, solicitînd respectarea legislaţiei prin inscripţionarea bilingvă a denumirii străzilor. În răspunsul său, primarul Dorin Florea afirma următoarele:

•  în Legea administraţiei publice locale nu există „nici o referire la inscripţionarea bilingvă a denumirilor de străzi”;

•  Hotărîrea Consiliului local municipal Tîrgu-Mureş nr. 39/2001 „a fost numai o hotărîre de principiu ce urma să fie materializată într-o hotărîre efectivă după apariţia unor acte normative”.

Referirea la Legea administraţiei publice locale, invocat de primarul Dorin Florea, a cenzurat menţionarea afişării denumirilor instituţiilor şi a informaţiilor de interes public: „autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor”. Textul legii însă continuă: „şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public”. Astfel de omisiuni devin, prin luările de poziţie ulterioare ale primarului municipiului Târgu-Mureş, un obicei curent.

Este evitat cu bună ştiinţă să se menţioneze că prin promulgarea noii legi privind administraţia publică locală, dar şi prin semnarea contractului de realizare a tablelor indicatoare, principiul inscripţionării bilingve trebuia să se transforme în practică.

Răspunsul nu menţionează de ce nu este respectată Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş.

La data de 17 aprilie 2002 Liga PRO EUROPA a adresat o scrisoare către prefectul judeţului Mureş, Ovidiu Natea, cerînd impunerea respectării prevederilor legale privind inscripţionările bilingve în judeţul Mureş. Întrucît nu a primit răspuns în termenul legal de 30 de zile, la data de 3 iunie Liga PRO EUROPA a revenit cu o nouă scrisoare. În răspunsul din 24 iunie 2002 cu nr. 9077, se afirmă: „prefectura s-a preocupat şi are în vedere aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare, fără interpretări şi fără a adăuga la lege, aşa cum au fost aprobate şi nu putem da curs unor interpretări cum ar fi cele susţinute de dvs. de extindere a aplicării acestora şi altor categorii de instituţii decît cele expres prevăzute de actele normative respective”.

În această interpretare, inscripţionarea bilingvă a denumirii străzilor ar fi o „interpretare incorectă” a legislaţiei României. Răspunsul nu oferă explicaţie de ce nu se respectă prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, hotărîrea consiliului local, contractul încheiat între Primăria Târgu-Mureş şi S.C. Blue Star Design SRL.

La data de 1 iulie 2002 Liga PRO EUROPA a adresat o scrisoare Ministerului Administraţiei Publice, ministrului Octav Cozmâncă, în care s-a cerut respectarea prevederilor Hotărîrii Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş nr. 39/2001.

În răspunsul nr. 3592/RPP/562/Dc din 18 iulie 2002, Ilie ştefan, secretar de stat în cadrul Ministerului consideră că „neaplicarea în totalitate a prevederilor Hotărîrii nr. 39/2001 a Consiliului local Tîrgu-Mureş, se datorează unor prevederi care depăşesc cadrul legal ..., cum ar fi de exemplu amplasarea de indicatoare bilingve pentru străzi”.

„Depăşirea cadrului legal” este o noţiune inexistentă în domeniul dreptului. O faptă sau un act ori este contrar legii (ilegal), ori nu. Acest răspuns este similar acuzaţiilor formulate împotriva primarului din 1997 al municipiului Tîrgu-Mureş, Fodor Imre, conform cărora acţiunile lui pentru promovarea bilingvismului ar fi fost „cu un pas în faţa legii”. şi nu oferă nici o explicaţie, de ce ar fi depăşirea cadrului legal, din moment ce respectă prevederile unui tratat internaţional ratificat de România.

În urma refuzului primarului Dorin Florea de a soluţiona cererile lor, mai mulţi cetăţeni din municipiul Târgu-Mureş au iniţiat acţiuni în contencios administrativ la Tribunalul Mureş solicitînd obligarea primarului Dorin Florea de a inscripţiona bilingv străzile din oraş în conformitate cu reglementările în vigoare. Din partea pîrîtului au apărut următoare argumente noi privind nerespectarea prevederilor legale:

Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale

– este un act normativ anterior Legii administraţiei publice locale, de aplicabilitate generală, astfel „nu poate să primeze unui act normativ adoptat ulterior, cu caracter special”;

(Conform acestui argument, Curtea Constituţională ar trebui să decidă în favoarea nerespectării Constituţiei României, ea fiind anterioară multor legi şi avînd aplicabilitate generală.)

„în materia dreptului administrativ convenţiile internaţionale constituie izvoare de drept doar în măsura în care sînt de aplicabilitate directă şi nemijlocită”;

(Articolele 11 şi 20 ale Contituţiei României şi nici alte legi nu prevăd aceste excepţii. Oricum, Legea administraţiei publice locale, prin prevederile privind inscripţionarea bilingvă a afişelor ce conţin informaţii de interes public, acordă o aplicabilitate directă prevederilor Convenţiei-cadru.)

Legea administraţiei publice locale

Hotărîrea Guvernului nr. 1206/2001, la art. 18, lit. g consideră contravenţie „inscripţionarea altor denumiri decît cele prevăzute în anexele nr. 1/1-1/23 precum şi inscripţionarea acestora în altă formă decît cea prevăzută în anexa nr. 2”;

(H.G. 1206/200115 are numai două articole. Se face referire nu la hotărîrea guvernului, ci la Normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică local, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, aprobate prin hotărîre. Pîrîtul nu face nici o referire la art. 4 alin. 2 al acestor norme, care prevăd: „în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinînd unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinînd minorităţii respective, în condiţiile legii”. Dar se face trimitere la anexe care nu au nici o legătură cu problema în cauză, ocupîndu-se exclusiv de inscripţionarea bilingvă a denumirii localităţilor şi nu a anunţurilor de interes public sau instituţiilor publice, avînd titlul: Inscripţionarea denumirii unor localităţi în limba maternă a cetăţenilor aparţinînd minorităţilor. Nu poate fi neglijat nici aspectul că primarul municipiului Tîrgu-Mureş, Dorin Florea a expus inscripţionări bilingve ale denumirii localităţii — care „veghează” şi acum la intrările în oraş — care nu respectă aceste prevederi. Anexele la nome sînt invocate, prin urmare, într-un domeniu în care nu au aplicabilitate, exact de persoana care nu le acordă nici o atenţie.)

„instanţa a adăugat la lege”, întrucît denumirile de străzi nu sînt informaţii de utilitate publică, „anunţurile de interes public se referă la problemele de ordin economic şi social de importanţă pentru toţi locuitorii municipiului”.

(Conform formei actuale a inscripţiilor — Piaţa Revoluţiei Tér, str. Călăraşilor utca —, informaţia de utilitate publică este că strada este utca şi piaţa este tér, nu însăşi denumirea acestor străzi şi pieţe. „Definiţia” primarului – limitarea axiomatică a anunţurilor de interes public la cele de mai sus – nu apare în nici o lege sau altă normă juridică. Este pură invenţie.)

Hotărîrea Consiliului local municipal Tîrgu-Mureş nr. 39/2001

– în cursul discuţiei dintre consilierii locali, proiectul „a suferit o modificare de redactare, hotărîrea adoptată nemaifăcînd nici o referire la achiziţionarea tablelor indicatoare bi- şi trilingve”;

(Hotărîrea are două articole. Cea din urmă insărcinează executivul cu aducerea la îndeplinire a hotărîrii. Prima prevede:

„Se aprobă în principiu inscripţionarea bilingvă a tablelor indicatoare şi de orientare pentru străzi, avînd forma şi dimensiunile stabilite prin anexele 1, 2 şi 2a.

Prezenta hotărîre se va aplica după promulgarea noii legi privind administraţia publică locală.”

Anexa 1 este o tablă indicatoare cu textul: „str. Tineretului Ifjuság utca”, Anexa 2 prezintă un indicator cu textul „strada Revoluţiei Forradalom utca”, iar Anexa 2b un stîlp cu patru indicatori, avînd textele: „strada Revoluţiei Forradalom utca”, „strada Călăraşilor Lovasság utca”, „Piaţa Trandafirilor Rózsák Tere ”, „Piaţa Petőfi Tér”.)

alte hotărîri ale Consiliului local (Hotărîrea nr. 151/2001 respectiv Hotărîrea nr. 181/2001) nu menţionează inscripţionarea bilingvă a denumirilor;

(Hotărîrea Consiliului local municipal 151/2001 din 21 iunie 2001 prevede asocierea cu firma S.C. Blue Star Design SRL. Avînd acest caracter, nu are nici o prevedere privind textul indicatoarelor. Hotărîrea Consiliului local municipal 181/ 2001 din 30 august 2001 aprobă Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Târgu-Mureş, contract care prevede respectarea Hotărîrii 39/2001. Anexele la hotărîre prevăd doar dimensiunile tablelor indicatoare, nu şi textele lor. Prin urmare, nu se poate considera că hotărîri ulterioare ar fi schimbat hotărîrea iniţială privind inscripţionarea bilingvă ci pur şi simplu s- au referit la alte aspecte ale acestora.)

– Hotărîrea 39/2001 a fost atacată de prefect, prin urmare este revocată; (Cum s-a arătat anterior, prefectul judeţului Mureş şi-a retras acţiunea, datorită faptului că Legea administraţiei publice locale consacră utilizarea limbii minorităţilor naţionale în administraţie.)

Hotărîrea 39/2001 a devenit caducă prin apariţia Legii administraţiei publice locale;

(Nici în ipoteza în care denumirea străzilor nu ar reprezenta interes public, hotărîrea nu a devenit caducă, întrucît nu conţine prevederi interzise de lege. Dacă legea nu prevede şi nu interzice inscripţionarea bilingvă a străzilor, consiliile locale au puterea conferită de lege de a lua astfel de decizii. Astfel unele consilii locale, unde o minoritate nu atinge procentul de 20%, s-a putut lua hotărîrea inscripţionării denumirii localităţii în limba minorităţii respective.)

– instanţa nu trebuie să ţină cont de hotărîrea votată la presiunea „unei anumite părţi” a Consiliul local.

(Acest argument exprimat verbal în faţa instanţei de reprezentantul legal al primarului municipiului Tîrgu-Mureş a dorit să „reamintească” judecătoarei că în situaţia în care reprezentanţii UDMR sînt în majoritate în consiliu, hotărîrile votate de această majoritate nu pot constitui, din principiu, baza legală a unei sentinţe.)

Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Târgu-Mureş

– trebuie ţinut cont de forma proiectului contractului şi de contractul semnat de părţi.

(Ca şi cel anterior, acest argument a fost exprimat verbal cu ocazia prezentării concluziilor, arătînd din nou că forma finală a contractului a apărut în urma voinţei „unei anumite părţi” a consiliului. Primăria nici măcar nu a depus la dosar copia contractului, ci doar copia proiectului de contract.)

•alte argumente:

„condiţia esenţială a unei acţiuni în contencios administrativ constă în existenţa unui act administrativ de autoritate”;

(Legea contenciosului administrativ nr. 29/199016 prevede: „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată” — art. 1, s.n.)

– plîngerea în contencios administrativ nu invocă nici un drept recunoscut de lege; (Dreptul este prevăzut de Legea administraţiei publice locale. Acest fapt este relevat şi de normele de aplicare, intitulate Norme de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 — s.n.)

– acţiunea nu urmăreşte un folos personal;

(Folosul este interpretat strict din punct de vedere material. A se bucura de un drept garantat de legislaţie nu se consideră a fi cu folos.)

– Hotărîrea nr. 151/2001 şi Hotărîrea 181/2001 fiind „acte administrative de gestiune”, sînt exceptate de la controlul legalităţii de către instanţele judecătoreşti;

(Hotărîrile respective nici nu au fost atacate de petenţi.)

„atribuirea sau schimbarea denumirilor de străzi este de stricta competenţă a consiliilor locale”;

(Nu s-a cerut nici atribuirea de noi denumiri, nici schimbarea denumirilor, ci inscripţionarea celor existente în limba maghiară. Această falsă argumentaţie aminteşte de una similară, făcută de primarul Clujului, care spunea că nu inscripţionează denumirea maghiară a oraşului pentru că nu s-a respectat procedura de modificare a denumirii oraşului.)

– primarul nu trebuia să emită nici o dispoziţie privind modul de inscripţionare a tablelor indicatoare;

(Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Târgu-Mureş prevede: S.C. Blue Star Design SRL „se obligă să inscripţioneze stîlpii stradali ... şi să respecte în totalitate inscripţionările primite ... de la Primăria municipiului Tg. Mureş conform Hotărîrii Consiliului local municipal nr. 39/2001”. Deşi s-a cerut pîrîtului să prezinte documentele transmise de primărie către firmă, existenţa acestora a fost negată. Este evident că fără astfel de documente, firma din Arad nu avea cum să inscripţioneze denumirile de străzi din Târgu-Mureş.)

acţiunea trebuia îndreptată împotriva Consiliului local şi nu împotriva primarului; (Pasarea responsabilităţii Consiliului local, care a votat o hotărîre favorabilă inscripţionării bilingve, este o atitudine tipică. Legea administraţiei publice locale, la art. 68 privind atribuţiile primarului, menţionează:

„a) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;

b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. Hotărîrea Guvernului nr. 1206/2001, la art. 2, prevede: „Prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii vor aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărîri”. Normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, la art. 18, prevăd sancţiuni pentru primari în situaţia nerespectării lor. Prin urmare, primarul este direct răspunzător pentru îndeplinirea Hotărîrii nr. 39/2001 şi a Legii administraţiei publice locale cu privire la utilizarea limbii materne a minorităţilor.)

– primarul „nu se poate substitui legislativului, fiind abilitat doar cu aducerea la îndeplinire a legilor”.

(Exact acest lucru s-a solcitiat prin acţiunea în contencios administrativ.) În dosarul 4904/2002 al Tribunalului Mureş, în ciuda tuturor argumentelor arătate de cei trei petenţi, s-a dat sentinţa nr. 2886 pronunţată la 4 octombrie 2002, în care se resping plîngerile în contencios administrativ. Motivaţia soluţiei date:

• prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale „nu sînt executorii direct în ordinea juridică internă”;

„nici un act normativ intern nu prevede obligativitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a expune denumirile străzilor şi în limba minoritară iar indicaţiile topografice şi inscripţionarea de străzi nu fac parte, nicidecum, din sfera »anunţurilor de interes public«”;

Hotărîrea Consiliului local municipal Târgu-Mureş nr. 39/2001 „a devenit caducă”, fără să explice din ce motiv, sugerînd că ceea ce nu se prevede prin Legea administraţiei publice locale, nu poate fi reglementat de consiliile locale (conform principiului „ce nu e prevăzut de lege, este ilegal”);

• referitor la obligaţiile contractuale, soluţia afirmă că „niciunde în cuprinsul contractului nu se face referire la HCL 39/2001”, contrar prevederilor

Contractului de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş, încheiat la 30 ianuarie 2002 între Primăria municipiului Târgu-Mureş şi S.C. Blue Star Design SRL, depus în mai multe exemplare la dosar de petenţi, contract care, la pct. IV.1.3. prevede că executantul „se obligă să respecte în totalitate inscripţionările primite ... conform Hotărîrii Consiliului local municipal nr. 39/2001”. Acest contract a fost aprobat prin Hotărîrea Consiliului local municipal Târgu-Mureş nr. 181 din 30 august 2001.

Soluţia a fost atacată prin recurs de petenţi la Curtea de Apel Târgu-Mureş. În dosarul 10/2003, la 11 februarie 2003 recursul a fost respins. Motivarea respingerii a fost comunicată părţilor numai după mai multe insistenţe în noiembrie 2003.

Decizia nr. 93/R din 11 februarie 2003 conţine o serie de erori formale, citînd incorect şi parţial textul recursului. Nu menţionează nici cererea recurenţilor de a- l audia, ca martor, pe reprezentantul firmei S.C. Blue Star Design SRL pentru a clarifica dacă există sau nu o dispoziţie de primar privind inscripţionarea denumirii străzilor (cererea a fost refuzată de instanţă).

Motivarea respingerii recursului este următoarea:

– hotărîrile consiliului local nr. 39/2001 şi 181/2001 „sînt acte administrative de gestiune şi nu de autoritate”;

(Conform Legii contenciosului administrativ, actele administrative de gestiune nu pot fi atacate prin contencios administrativ. În această interpretare este interesant cum prefectul judeţului Mureş putea totuşi să atace Hotărîrea 39/2001. Dar şi mai interesant este că din nou se abate atenţia de la fondul problemei, şi anume că, nu hotărîrile consiliului local au fost atacate, ci refuzul primarului municipiului Târgu- Mureş de a le respecta.)

„primarul nu este competent să emită o dispoziţie ci doar să asigure aducerea la îndeplinire a hotărîrilor Consiliului local”;

(Exact acest lucru a fost cerut de petenţi şi a fost respins de către instanţe.)

„se observă discrepanţa între conţinutul art. IV.1.3. din contractul de asociere şi celelalte 3 anexe aflate la filele 52, 53 şi 54 din dosarul de fond, unde nu sînt menţionate denumirea şi în limba minorităţilor naţionale, conturîndu-se probleme legate de executarea contractului de asociere, care însă nu pot fi soluţionate, pe calea unei plîngeri în contencios administrativ”;

(Însfîrşit se recunoaşte faptul că prin contractul încheiat între Primărie şi S.C. Blue Star SRL se ridică problema inscripţionării bilingve. Anexele conţin şi lista străzilor care urmau să primească table indicatoare noi. Această listă nu este bilingvă, întrucît anexele care conţin modelele tablelor arată clar cum trebuie să se afişeze denumirile în limba română şi maghiară. Astfel nu există nici o contradicţie reală, ci doar una fictivă, dintre diferitele hotărîri de consiliu local şi anexe.)

„în plîngerea formulată, reclamanţii precizează că se consideră vătămaţi în drepturile lor de «actul normativ emis de primarul municipiului Tg.Mureş», fără însă a face dovada existenţei lor”;

(Într-adevăr, reclamanţii au pornit de la ipoteza că primarul municipiului Târgu- Mureş respectă prevederile contractuale, care obligau Primăria să dea o astfel de dipoziţie, conform art, IV2.1 şi IV.2.2 al Contractului de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în Municipiul Tîrgu-Mureş. Prin memoriul adresat Tribunalului Mureş din data de 11 iunie 2002 problema a fost soluţionată, întrucît s-a arătat: „În situaţia în care nu există o dispoziţie a domnului primar prin care drepturile prevăzute de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Legea administraţiei publice locale, Hotărîrea consiliului municipiului Tîrgu-Mureş nr 39/ 2001 — întărit prin Contractul de asociere privind amplasarea şi exploatarea de stîlpi stradali în municipiului Tîrgu-Mureş — au fost lezate, acest lucru nu înseamnă că acţiunea mea este fără fond, ci că fondul acţiunii mele este refuzul domnului Dorin Florea de a dispine respectarea actelor normative menţionate”. Acest lucru a fost subliniat şi în concluziile scrise şi în recurs, totuşi nu a fost receptat de judecători. Deşi la instanţa de recurs s-au cerut probe pentru a clarifica dacă a existat sau nu o dispoziţie de primar, această probă a fost refuzată de instanţă.)

„hotărîrea de principiu HCL 39/2001 trebuia urmată de o hotărîre care să permită efectiv inscripţionarea în limba minorităţilor naţionale”;

(Condiţia aplicabilităţii Hotărîrii 39/2001 nu era o nouă hotărîre, ci apariţia noii legi a administraţiei publice. Oricum Consiliul local a emis Hotărîrea 181/2001, care, prin contractul conţinut în anexă, s-a referit în mod clar la respectarea hotărîrii anterioare.)

„nu este vorba despre nerespectarea sau ignorarea tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor omului ci de o interpretarea corectă, prin coroborare a dispoziţiilor legale şi a aplicării acestora în practică”.

(Cum poate fi interpretată „corect” Convenţia-cadru care prevede „expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară”? Cum poate fi coroborat un tratat internaţional cu dispoziţiile legale, cînd Constituţia României acordă prioritate tratatelor internaţionale?)

Decizia nu clarifică punctul de vedere al instanţei referitor la caracterul de informaţie de utilitate publică a denumirii străzilor.

În dosarul 7453/2002 al Tribunalului Mureş, cu un singur petent, s-a dat o sentinţă contrară. Aceasta, cu nr. 155 din 17 ianuarie 2003, a admis acţiunea, obligînd pîrîtul „să dispună inscripţionarea bilingvă a denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice, conform normelor juridice în vigoare”.

Motivele care au dus la această soluţie:

• prin adoptarea Legii administraţiei publice locale, Hotărîrea 39/2001 „a devenit aplicabilă, executorie şi obligatorie, transformîndu-se dintr-o hotărîre de principiu într-una efectivă”;

• hotărîrea „nu a fost anulată de vreun organ competent, nu contravine Legii nr. 215/2001 şi îşi produce efectele”;

• primarul este obligat să „emită acte în vederea realizării competenţelor sale”, chiar „neavînd nevoie să fie solicitat pentru a-şi exercita atribuţiile”;

Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale  în mod

indiscutabil, „a devenit o normă de drept intern din moment ce a fost ratificată prin lege”;

Legea administraţiei publice locale nu defineşte noţiunea de anunţ de interes public, dar „indicarea denumirii unei străzi este o înştiinţare scrisă, prin care se aduce la cunoştinţă numele unui lucru, este o informaţie care priveşte pe toţi”;

„drepturile invocate sînt drepturi subiective civile garantate prin lege persoanei din unitatea administrativ teritorială în cauză”.

Soluţia a fost atacată prin recurs de pîrît la Curtea de Apel Târgu-Mureş. În dosarul 478/2003, în data de 2 iunie 2003 recursul a fost admis, dîndu-se cîştig de cauză primarului Dorin Florea. Motivele admiterii recursului nu au fost comunicate petentului decît în noiembrie 2003.

Şi această decizie, cu nr. 490/R/2003, conţine erori formale, omiţînd să prezinte motivele arătate de Tribunal pentru soluţionarea cazului, făcînd însă referiri la soluţia dată în celălalt dosar, nr 2886/2002.

Motivarea deciziei:

– hotărîrile 39/2001 şi 181/2001, ca şi contractul sînt acte de gestiune, prin urmare nu pot fi atacate în contencios administrativ;

(Nici nu au fost atacate de petent.)

– primarul nu este competent „să emită o dispoziţie în sensul solicitat”;

(Aşa cum s-a mai arătat, primarul este competent, mai mult, are obligaţia de a implementa hotărîrile Consiliului local, de a executa contractele, de a pune în aplicare prevederile legale.

Se poate observa că această decizie nu face referire nici la Legea administraţiei publice (pentru a clarifica dacă denumirea străzilor este sau nu informaţie de utilitate publică, nici la Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Concluzii

Atît autorităţile administraţiei publice, cît şi autorităţile judecătoreşti consideră că prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu includ expunerea denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice destinate publicului în limba minorităţilor, ele nefiind considerate „de interes public”. În mod constant, dar inconsecvent, se caută argumente dintre cele mai variate împotriva inscripţionării bilingve a denumirilor de străzi. Ba afirmînd că Hotărîrea 39/2001 a Consiliului local al municipiului Tîrgu-Mureş nu poate fi atacată în contencios administrativ (ceea ce nici nu s-a întîmplat), ba că ea a devenit caducă datorită faptului că a fost atacată în contencios administrativ de Prefect (omiţînd că plîngerea a fost retrasă). Ba se susţine ideea că respectiva hotărîre trebuia întărită de o altă hotărîre a Consiliului local (ceea ce s-a şi întîmplat prin Hotărîrea 181/2001), ba că punerea ei în practică depindea de adoptarea noii Legi a administraţiei publice locale (intrată în vigoare în 2001). În unele situaţii primarul este considerat responsabil cu inscripţionarea (în situaţia în care ar inscripţiona ceva bilingv contrar prevederilor legale), în altele responsabilitatea se transferă consiliului local (cînd se susţine că primarul nu poate da o dispoziţie în acest sens). În susţinerea acestora, legile sînt citate în mod eronat sau trunchiat, instanţele ignoră faptele exprimate în plîngeri, memorii, concluzii, se intepretează în mod savamolnic Constituţia României, se susţine ideea — periculoasă într-un stat de drept — conform căruia ce nu este permis în mod expres de lege, este interzis.

Cert este că în conformitate cu poziţia exprimată de aceste autorităţi, prevederile art. 11 pct. 3 al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale contravin legislaţiei interne, ca atare hotărîrile consiliilor locale prin care s-ar încerca implementarea lor nu pot fi aplicate în practică, iar contractele încheiate în numele acestor hotărîri nu trebuie respectate.

Întrucît toţi cei patru petenţi au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (invocînd încălcarea dreptului la un proces echitabil în prisma interzicerii discriminării), soluţia finală a cazului va fi dată (din nou) de această instituţie internaţională.

Note:

1. Atît legea de ratificare, cît şi Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 82/1995.

2. Cu acest statut de „prim-stat-semnatar” se mai pot mîndri Austria, Cipru, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Islanda, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Litvania, Norvegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. România a fost însă primul stat care a şi ratificat tratatul, în mai 1995. În acelaşi an îl mai ratificaseră încă Slovacia, Spania şi Ungaria.

3. Art. 11 – Dreptul international şi dreptul intern

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în corcondanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.

4. În urma ratificării de 12 state, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a intrat în vigoare, la nivelul Consiliului Europei, la 1 februarie 1998.

5.    Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991, Legea administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 238 din 28 noiembrie 1991.

6. Cunoscut sub numele de „guvernul Ciorbea”.

7. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 105 din 29 mai 1997.

8. Adresa Poliţiei Municipiului Tîrgu-Mureş nr. 100.045 din 15 octombrie 1997, trimisă

Primriei Municipiului Tîrgu-Mureş.

9. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 211 din 8 iunie 1998.

10. La adresa: http://domino.kappa.ro/mj/superlex.nsf

11.    Publicate în Monitorul Oficial al României nr. 781 din 7 decembrie 2001.

12. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001.

13. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 663 din 23 octombrie 2001.

14. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 30 august 2002, aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 48 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 3 februarie 2003.

15. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 781 din 7 decembrie 2001.

16. Publicat în Monitorul Oficial nr. 122 din data de 8 noiembrie 1990.

*

István HALLER (n.1962), a absolvit Facultatea de Geologie din Cluj. După 1990 a fost reporter şi redactor la mai multe reviste (Erdélyi Figyelő, Gazeta de Mureş, etc). Din 1993 este coordonatorul Biroului pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii Pro Europa, din 2001 expert pe probleme de discriminare rasială în cadrul proiectului Consiliului Europei “Non-Discrimi- nation Review”. A publicat studii şi articole în reviste din România, Ungaria şi Germania.

   

a
f
e
g

 
       


(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006