Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare

5 NOIEMBRIE 1992

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte, Considerînd că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strînse între membrii săi, îndeosebi pentru salvgardarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care cons- tituie patrimoniul lor comun;

Considerînd că protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscă, în decursul timpului, să dispară, contribuie la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a bogăţiei culturale a Europei:

Considerînd că dreptul de a prac- tica o limbă regională sau minoritară în viaţa privată şi publică reprezintă un drept imprescriptibil, în conformitate cu principiile cuprinse în Pactul internaţio- nal relativ la drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite, şi în conformitate cu spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei;

 

Luînd în considerare activitatea realizată în cadrul C. S. C. E. şi în spe- cial Actul final de la Helsinki din 1975 şi documentul reuniunii de la Copen- haga din 1990;

Subliniind valoarea interculturali- tăţii şi a plurilingvismului, şi conside- rînd că protecţia şi încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale şi a necesităţii de a le însuşi:

Conştiente de faptul că protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare în diferite ţări şi regiuni ale Europei reprezintă o contribuţie impor- tantă la construirea unei Europe bazată pe principiile democraţiei şi ale diver- sităţii culturale, în cadrul suveranităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale:

Ţinînd seama de condiţiile speci- fice şi de tradiţiile istorice proprii di- feritelor regiuni ale statelor Europei;

Au convenit asupra celor ce ur- mează:

Partea I — Dispoziţii generale

Articolul 1 — Definiţii

În sensul prezentei Carte:

a) prin expresia „limbi regionale sau minoritare” se înţeleg limbile:

i. folosite în mod tradiţional într-o anumită zonă a unui stat de către cetăţenii acelui stat care constituie un grup numeric inferior restului popu- laţiei statului; şi

ii. diferite de limba (-ile) oficială (-ale) a (ale) acelui stat;

ea nu include nici dialectele limbii (-lor) oficiale a (ale) statului, nici limbile migranţilor;

b)  prin „zonă în cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este folosită” se înţelege aria geografică în care această limbă reprezintă modul de exprimare a unui număr de persoane justificînd adoptarea a diferite măsuri de protecţie şi de promovare prevăzute prin prezenta Cartă;

c)  prin „limbi non-teritoriale” se înţeleg limbile folosite de cetăţenii unui stat care sînt diferite de limba (-ile) fo- losită (-ite) de restul populaţiei statului, dar care, deşi folosite în mod tra- diţional pe teritoriul statului, nu pot fi asociate cu o anumită arie geografică a acestuia.

Articolul 2 — Angajamente

1. Fiecare Parte se angajează să aplice prevederile Părţii II la ansamblul limbilor regionale sau minoritare folosite pe teritoriul său, care co- respund definiţiilor din articolul 1.

2. În ceea ce priveşte orice limbă indicată în momentul ratificării, al acceptării sau al aprobării, în confor- mitate cu articolul 3, fiecare Parte se angajează să aplice un minimum de treizeci şi cinci de paragrafe sau alineate selecţionate dintre prevederile Părţii III a prezentei Carte, dintre care cel puţin trei selecţionate din fiecare din articolele 8 şi 12 şi unul din fiecare din articolele 9, 10, 11 şi 13.

Articolul 3 — Modalităţi

1. Fiecare stat contractant trebuie să specifice în instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare fiecare limbă regională sau minoritară, sau fiecare limbă oficială mai puţin răspîndită pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său. la care se aplică paragrafele selecţionate în confor- mitate cu paragraful 2 al articolului 2.

2. Orice Parte poate, în orice mo- ment ulterior, să notifice Secretarului General că acceptă obligaţiile decur- gînd din prevederile oricărui alt paragraf al Cartei care nu fusese specificat în instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sau că va aplica paragraful 1 al prezentului articol altori limbi regionale sau minoritare sau altor limbi oficiale mai puţin răspîndite pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său.

3. Angajamentele prevăzute în paragraful precedent vor fi considerate parte integrantă a ratificării, a accep- tării sau a aprobării şi vor avea aceleaşi efecte cu începere de la data notificării lor.

Articolul 4 – Regimuri de protecţie existente

1. Nici o prevedere a prezentei Carte nu poate fi interpretată ca o limitare sau derogare de la drepturile garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Prevederile prezentei Carte nu aduc atingere prevederilor mai favorabile care reglementează situaţia limbilor regionale sau minoritare, sau statutul juridic al per- soanelor aparţinînd minorităţilor, existente deja într-un Stat Parte sau care sînt prevăzute de acordurile internaţionale bilaterale sau multilaterale pertinente.

Articolul 5 – Obligaţii existente

Nici o prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretată ca implicînd dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Carter Naţiunilor Unite sau altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv princi- piului suveranităţii şi integrităţii terito- riale a statelor.

Articolul 6 – Informare

Părţile se angajează să vegheze ca autorităţile, organizaţiile şi persoanele interesate să fie informate asupra drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin prezenta Cartă.

Partea II – Obiective şi principii ur- mărite în conformitate cu paragra- ful 1 al articolului 2

Articolul 7 – Obiective şi principii

1. În ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, în zonele în

care aceste limbi sînt folosite şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile îşi întemeiază politica, legislaţia şi practica pe următoarele obiective şi principii:

a. recunoaşterea limbilor regio- nale sau minoritare ca o expresie a bo- găţiei culturale;

b. respectarea ariei geografice a fie- cărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încît diviziunile administrative existente sau noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare;

c. necesitatea unei acţiuni hotărîte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare în vederea salvgardării lor;

d. facilitarea şi/sau încurajarea folosirii oral sau în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viaţa publică sau în viaţa privată;

e. menţinerea şi dezvoltarea rela- ţiilor, în domeniile prevăzute în pre- zenta Cartă, între grupurile folosind o limbă regională sau minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o limbă practicată într-o formă identică sau apropiată, ca şi stabilirea de relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi diferite;

f. stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele corespunzătoare;

g. stabilirea de mijloace permiţînd celor ce nu vorbesc o limbă regională sau minoritară şi care locuiesc într-o arie unde această limbă este folosită să o înveţe, dacă doresc acest lucru;

h. promovarea studiilor şi a cerce- tărilor în domeniul limbilor regionale sau minoritare în universităţi sau instituţii echivalente;

i. promovarea unor forme cores- punzătoare de schimburi transna- ţionale, în domeniile prevăzute de prezenta Cartă, pentru limbile regio- nale sau minoritare folosite într-o formă identică sau apropiată în două sau mai multe state.

2.  Părţile se angajează să elimine, dacă nu au făcut-o deja, orice distinc- ţie, excludere, restricţie sau preferinţă nejustificată relativă la folosirea unei limbi regionale sau minoritare şi avînd drept scop descurajarea sau punerea în pericol a menţinerii sau a dezvoltării acesteia. Adoptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei, sau urmărind să ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbi- lor mai răspîndite.

3.  Părţile se angajează să promo- veze, prin măsuri corespunzătoare, înţelegerea reciprocă între toate gru- purile lingvistice ale ţării, îndeosebi acţionînd în aşa fel încît respectul, înţelegerea şi toleranţa faţă de limbile regionale sau minoritare să figureze printre obiectivele educaţiei şi insti- tuirii desfăşurate în ţară, şi să încu- rajeze mijloacele de comunicare în masă să urmărească acelaşi obiectiv.

4.  În determinarea politicii faţă de limbile regionale sau minoritare, Păr-

ţile se angajează să ia în considerare necesităţile şi dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sînt încurajate să creeze, dacă este necesar, organe cu rol consultativ asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare.

5. Părţile se angajează să aplice, mutatis mutandis, principiile enumerate în paragrafele 1-4 de mai sus, la limbile non-teritoriale. Totuşi, în cazul acestor limbi, natura şi cuprinderea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a da efect prezentei Carte, vor fi determinate într-o manieră flexibilă, ţinînd seama de necesităţi şi dorinţe, şi respectînd tradiţiile şi caracteristicile grupurilor care folosesc limbile respective.

Partea III – Măsuri în favoarea folo- sirii limbilor regionale sau minori- tare în viaţa publică, ce urmează a fi adoptate în conformitate cu angaja- mentele asumate în virtutea para- grafului 2 al articolului 2

Articolul 8 — Învăţămînt

1. În materie de învăţămînt. Părţi- le se angajează, în cea ce priveşte zonele în care sînt folosite astfel de limbi, în funcţie de situaţia fiecăruia dintre aceste limbi şi fără a aduce atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului:

a. i. să prevadă desfăşurarea unei educaţii preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a educaţiei preşcolare

în limbile regionale sau minoritare re- spective sau,

iii. să aplice una din măsurile vizate la punctele i şi ii de mai sus, cel puţin ele-vilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient; sau

iv. dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul educa- ţiei preşcolare, să favorizeze şi/ sau încurajeze aplicarea măsurilor vizate la punctele i-iii de mai sus:

b. i. să prevadă desfăşurarea unui învăţămînt primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţămîntului primar în limbile regionale sau mino- ritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul învăţă- mîntului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective să facă parte integrantă din programa de învăţămînt; sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus, cel puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient;

c. i. să prevadă desfăşurarea unui învăţămînt secundar în limbile regio- nale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurare unei părţi substanţiale a învăţămîntului secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul învăţămîn- tului secundar, predarea limbilor regio- nale sau minoritare ca parte integrantă a programei de învăţămînt: sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus, cel

puţin elevilor, care o solicită — sau, dacă este cazul, al căror familii o so- licită — în număr considerat suficient;

d. i. să prevadă desfăşurarea unui învăţămînt tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare re- spective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţămîntului teh- nic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul educaţiei tehnice şi vocaţionale, predarea lim- bilor regionale sau minoritare respec- tive, ca parte integrantă a programei de învăţămînt; sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus cel puţin elevilor care o solicită – sau, dacă este cazul, ale căror familii o solicită – în număr considerat sufi- cient;

e. i. să prevadă desfăşurarea unui învăţămînt universitar şi a altor forme de învăţămînt superior în limbile regionale sau minoritare:, sau

ii. să prevadă studiul acestor limbi, ca disciplină a învăţămîntului univer- sitar şi superior; sau

iii. dacă, în temeiul rolului statu- lui în raport cu instituţiile de învăţă- mînt superior, alineatele i şi ii nu pot fi aplicate, să încurajeze şi/sau să autorizeze crearea unui învăţămînt superior în limbile regionale sau minoritare sau a unor modalităţi permiţînd studierea acestor limbi în universitate sau în alte instituţii de învăţămînt superior;

f. i. să ia măsuri pentru organizarea de cursuri de educaţie pentru adulţi sau

de educaţie permanentă desfăşurate în principal sau integral în limbile regio- nale sau minoritare; sau

ii. să propună aceste limbi ca dis- cipline de educaţie pentru adulţi şi educaţie permanentă; sau

iii. dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul edu- caţiei adulţilor, să favorizeze şi/sau să încurajeze predarea acestor limbi în cadrul educaţiei pentru adulţi sau al educaţiei permanente;

g. să ia măsuri pentru asigurarea predării istoriei şi a culturii pe care limba regională sau minoritară le exprimă;

h. să asigure pregătirea de bază şi permanentă a cadrelor didactice nece- sare punerii în aplicare a acelora din paragrafele de la a. la g. acceptate de Parte;

i. să creeze unul sau mai multe organe de control însărcinate să urmărească măsurile adoptate şi pro- gresele realizate în direcţia instituirii sau a dezvoltării predării limbilor regionale sau minoritare şi să realizeze asupra acestor chestiuni rapoarte periodice care vor fi făcute publice.

2. În materie de învăţămînt şi în ceea ce priveşte zonele altele decît cele în care sînt folosite în mod tradiţional limbile regionale sau minoritare, Părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi să creeze, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare o justifică, predarea în limba regională sau minoritară, sau predarea acestei limbi la nivele de învăţămînt corespunzătoare.

Articolul 9 — Justiţia

1. Părţile se angajează, în ceea ce priveşte circumscripţiile autorităţilor judiciare în care numărul persoanelor folosind limbile regionale sau minori- tare justifică măsurile specificate mai jos, în funcţie de situaţia fiecăreia din aceste limbi, şi cu condiţia ca utilizarea posibilităţilor oferite de prezentul paragraf să nu fie considerată de către judecător ca împiedicînd buna admi- nistrare a justiţiei:

a. în cadrul procedurilor penale:

i. să prevadă ca, la cererea uneia din părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

ii. să garanteze acuzatului dreptul de a se exprima în limba sa regională sau minoritară; şi/sau

iii. să prevadă ca cererile şi probele, scrise sau orale, să nu fie con- siderate ca inadmisibile numai pe motivul că sînt formulate într-o limbă regională sau minoritară; şi/sau

iv. să administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele în legătură cu procedurile judiciare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri care să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi;

b. în cadrul procedurilor civile:

i. să prevadă ca, la cererea unei părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

ii. să permită, ca atunci cînd o parte la un litigiu trebuie să compară personal în faţa unui tribunal, aceasta

să se exprime în limba sa regională sau minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare; şi/ sau

iii. să permită administrarea de documente şi probe în limbile regio- nale sau minoritare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi tra- duceri;

c. în procedurile în faţa juris- dicţiilor competente în materie admi- nistrativă:

i. să prevadă ca jurisdicţiile la cererea unei părţi, să conducă pro- cedura într-una din limbile regionale sau minoritare;

ii. să permită, în cazul în care o parte aflată în litigiu trebuie să com- pară în persoană în faţa unui tribunal, să se exprime în limba sa regională sau minoritară fără ca pentru aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare;

iii. să permită producerea de docu- mente şi de probe în limbile regionale sau minoritare; dacă este necesar se va recurge la interpreţi şi la traduceri.

d. să ia măsuri pentru a asigura aplicarea alineatelor i-iii ale para- grafelor b şi c de mai sus şi utilizarea eventuală de interpreţi şi traduceri, fără ca aceasta să atragă cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

2. Părţile se angajează:

a. să nu conteste validitatea actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că acestea sînt redactate într-o limbă regională sau minoritară; sau

b. să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară

numai pe motivul că acestea sînt re- dactate într-o limbă regională sau minoritară, şi să prevadă că acestea pot fi invocate împotriva unor părţi terţe interesate care nu folosesc respectivele limbi, cu condiţia ca conţinutul actului (-elor) să fie adus la cunoştinţa acestora de către persoanele care îl (le) invocă; sau

c. să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că sînt redactate într-o limbă regională sau minoritară.

3. Părţile se angajează să facă accesibile, în limbile regionale sau minoritare, textele legislative naţionale cele mai importante şi pe acelea care interesează în mod special pe cei ce utilizează aceste limbi, dacă aceste texte nu sînt deja disponibile în alt fel.

Articolul 10 – Autorităţile adminis- trative şi serviciile publice

În circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau mino- ritare, care justifică măsurile specifi- cate mai jos, şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile se angajează, în măsura în care este posibil:

a. i. să vegheze ca autorităţile ad- ministrative să utilizeze limbile regio- nale sau minoritare; sau

ii. să vegheze ca funcţionarii autorităţilor administrative care asi- gură relaţia cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi; sau

iii. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată pre-

zenta cereri orale sau scrise şi să pri- mească răspunsuri în aceste limbi; sau

iv. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;

v. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi; b. să pună la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent pentru populaţie în limbile regionale sau minoritare, sau în versiuni bilingve;

c. să permită autorităţilor admi- nistrative să întocmească documente îrtr-o limbă regională sau minoritară.

2. În ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos,

Părţile se angajează să permită şi/ sau să încurajeze:

a. folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administraţiei regionale sau locale;

b. posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;

c. publicarea de către autorităţile regionale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

d. publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

e. folosirea de către autorităţile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliilelor, fără a exclude, totuşi, folosirea limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;

f. folosirea de către autorităţile lo- cale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuşi, folosirea limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;

g. folosirea sau adoptarea, dacă este cazul alături de denumirea în limba (-ile) oficială (-ale), a formelor tradi- ţionale şi corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare.

3. În ceea ce priveşte serviciile publice asigurate de către autorităţile administrative sau de către alte persoane care acţionează în cadrul competenţei acestora, Părţile contractante se anga- jează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sînt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi şi în măsura în care acest lucru este posibil:

a. să vegheze ca limbile regionale sau minoritare să fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau

b. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri şi să primească răspunsuri în aceste limbi; sau

c. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri în aceste limbi.

4. În vederea aplicării dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au ac- ceptat, Părţile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează:

a. traducerea sau interpretarea eventual solicitate;

b. alegerea şi, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici:

c. satisfacerea, în măsura în care es- te posibil a cererilor agenţilor publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizaţi în zona în care această limbă este folosită.

5. Părţile se angajează să permită, la cererea celor interesaţi, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare.

Articolul 11 – Mijloace de comuni- care

1. Părţile se angajează, pentru vorbitorii limbilor regionale sau mino- ritare, în zonele în care aceste limbi sînt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi, în măsura în care autorităţile publice au, în mod direct sau indirect, competenţe, atribuţii sau un rol în acest domeniu, cu respectarea principiilor de independenţă şi autonomie a mijloacelor de comunicare:

a. în măsura care radioul şi televi- ziunea au caracterul de servicii publice:

i. să asigure crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

iii. să ia măsuri corespunzătoare pentru ca difuzorii să programeze emisiuni în limbile regionale sau minoritare;

b. i. să încurajeze şi/sau să facili- teze emiterea de programe de radio în limbile regionale sau minoritare. în mod periodic;

c. i. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze difuzarea de programe de televiziune în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

d. să încurajeze şi/sau să faciliteze realizarea şi difuzarea de producţii au- dio şi audiovizuale în limbile regionale sau minoritare,

e. i. să încurajeze şi/sau să facili- teze crearea şi/sau menţinerea cel puţin a unui organ de presă în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze publicarea de articole de presă în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

f. i. să acopere costurile supli- mentare ale mijloacelor de comunica- re ce utilizează limbile regionale sau i minoritare, atunci cînd legea prevede o asistenţă financiară, în general, pentru mijloacele de comunicare: sau ii. să extindă măsurile existente de asistenţă financiar la producţiile audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;

g. să sprijine formarea jurna- liştilor şi a personalului pentru mijloa- cele de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare.

2. Părţile se angajează să garanteze libertatea de recepţie directă a emisiunilor de radio şi de televiziune ale ţărilor vecine realizate într-o limbă folosită într-o formă identică sau apropiată de o limbă regională sau minoritară şi să nu se opună retransmi- terii de emisiuni de radio şi televiziune din ţările vecine, realizate într-o astfel de limbă. Ele se angajează în plus să vegheze ca nici o restricţie a libertăţii de expresie şi a liberei circulaţii a informaţiei într-o limbă folosită într-o formă identică sau apropiată de o limbă regională sau minoritară, să nu fie impusă presei scrise. Exercitarea libertăţilor menţionate mai sus, atrăgînd cu sine obligaţii şi responsabilităţi, poate fi pusă anumitor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al integrităţii teritoriale sau a siguranţei publice, al apărării ordinii şi al prevenirii crimei, al protecţiei sănătăţii sau a moralei, al protecţiei reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru împiedicarea divulgării in- formaţiilor confidenţiale, sau pentru garantarea autorităţii şi a imparţialităţii puterii judecătoreşti.

3. Părţile se angajează să vegheze ca interesele vorbitorilor limbilor regionale sau minoritare să fie repre- zentate sau luate în considerare în cadrul structurilor eventual create, în conformitate cu legea, avînd ca sarcină garantarea libertăţii şi a pluralităţii mijloacelor de comunicare.

Articolul 12 – Activităţi şi facilităţi culturale

În ceea ce priveşte activităţile şi facilităţile culturale – în special biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii, teatre şi cinematografe, precum şi operele literare şi producţia cinematografică, folclorul, festivalurile, industria culturală, incluzînd în special utiliza- rea de noi tehnologii — părţile se an- gajează, în zonele în care aceste limbi sînt folosite şi în măsura în care autorităţile publice au competenţe, puteri sau un rol în acest domeniu:

a. să încurajeze formele de expri- mare şi iniţiativele specifice limbilor regionale sau minoritare şi să favo- rizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi;

b. să favorizeze diferitele modali- tăţi de acces în alte limbi la operele produse în limbile regionale sau minoritare, sprijinind şi dezvoltînd activităţile de traducere, dublare, post- sincronizare şi subtitrare.

c. să favorizeze accesul în limbile regionale sau minoritare la operele produse în alte limbi, sprijinind şi dezvoltînd activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare şi subtitrare;

d. să vegheze ca organismele însărcinate să întreprindă şi să susţină diferite forme de activităţi culturale, să integreze într-o măsură adecvată, cunoaşterea şi folosirea limbilor şi culturilor regionale sau minoritare în acţiunile a căror iniţiativă o au sau pe care le sprijină;

e. să favorizeze punerea la dispo- ziţia organismelor însărcinate să întreprindă sau să susţină activităţi culturale, a unui personal cunoscător al limbii regionale sau minoritare ca şi a limbii (-ilor) restului populaţiei;

f. să încurajeze participarea directă a reprezentanţilor limbilor regionale sau minoritare la demersu- rile de organizare a facilităţilor şi de planificare a activităţilor culturale;

g. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea unuia sau mai multor organisme însărcinate să colecteze, depoziteze şi să prezinte sau să publice operele realizate în limbile regionale sau minoritare;

h. dacă este necesar, să creeze şi/ sau să promoveze şi să finanţeze servicii de traducere şi de cercetare terminologică, în vederea, în special, a menţinerii şi dezvoltării în fiecare limbă regională sau minoritară a unei terminologii administrative, comer- ciale, economice, sociale, tehnologie sau juridice adecvate.

2.   În ceea ce priveşte alte zone decît cele în care limbile regionale sau minoritare sînt, în mod tradiţional, folosite, părţile se angajează să auto- rizeze, să încurajeze şi/sau să prevadă, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare justifică aceasta, activităţi sau facilităţi cultu- rale adecvate, în conformitate cu paragraful precedent.

3.   Părţile se angajează ca în politica lor culturală pe plan extern să acorde un loc corespunzător limbilor regionale sau minoritare şi culturii pe care ele o exprimă.

Articolul 13 – Viaţa economică şi socială

În ceea ce priveşte activităţile economice şi sociale, Părţile se anga- jează, pentru ansamblul ţării:

a. să excludă din propria legislaţie, orice dispoziţie care interzice sau limitează în mod nejustificat, folosirea limbilor regionale sau minoritare în documentele referitoare la viaţa econo- mică sau socială, şi, mai ales, în contractele de muncă şi în documentele tehnice, cum ar fi instrucţiunile de utilizare a produselor sau a echipa- mentelor tehnice;

b. să interzică introducerea în regulamentele interne ale întreprinde- rilor şi în actele private a oricăror clau- ze ce exclud sau limitează folosirea lim- bilor regionale sau minoritare, cel puţin între vorbitorii aceleiaşi limbi;

c. să se opună practicilor ce tind să descurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul activităţilor economice şi sociale;

d. să faciliteze şi/sau să încurajeze prin alte mijloace decît cele vizate în alineatul precedent, folosirea limbilor regionale sau minoritare.

2. În domeniul activităţilor eco- nomice şi sociale. Părţile se angajează, în măsura în care autorităţile publice sînt competente în zona în care limbile regionale sau minoritare sînt folosite, şi dacă acest lucru este posibil

a. să definească, prin regle- mentările financiare şi bancare, modalităţile ce permit, în condiţii compatibile cu uzanţele comerciale, folosirea limbilor regionale sau minoritare la redactarea ordinelor de plată (CEC, cambie etc. ) sau a altor documente financiare sau, dacă este cazul, să vegheze la iniţierea unui astfel de proces;

b. în sectoarele economice şi sociale aflate direct sub controlul lor (sectorul public) să realizeze acţiuni destinate să încurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare;

c. să vegheze ca instituţiile soci- ale cum ar fi spitalele, căminele de bătrîni, azilurile să ofere posibilitatea de a primi şi de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regio- nale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vîrstă sau altele;

d. să supravegheze, prin mijloace corespunzătoare, ca instrucţiunile de siguranţă să fie înscrise şi în limbile regionale sau minoritare;

e. să facă accesibile în limbile regionale sau minoritare informaţiile furnizate de autorităţile competente, în ceea ce priveşte drepturile consu- matorilor.

Articolul 14 – Schimburi transfron- taliere

Părţile se angajează:

a. să aplice acordurile bilaterale şi multilaterale existente care le angajează faţă de statele, în care aceiaşi limbă este folosită într-o formă identică sau apro- piată sau, dacă este necesar, să depună toate eforturile pentru a încheia astfel de acorduri, de natură să favorizeze con- tactele între vorbitorii aceleiaşi limbi din statele respective, în domeniile culturii, învăţămîntului, informaţiei, formării profesionale şi educaţiei permanente;

b. în interesul limbilor regionale sau minoritare, să faciliteze şi/sau să promoveze cooperarea transfrontalieră.

mai ales între autorităţile regionale sau locale din zonele în care aceiaşi limbă este folosită într-o formă identică sau apropiată.

Partea IV — Aplicarea Cartei

Articolul 15 — Rapoarte periodice

1.  Părţile vor prezenta periodic Secretarului General al Consiliului Europei, într-o formă ce urinează a fi stabilită de Comitetul Miniştrilor, un raport asupra politicii urmările, în conformitate cu Partea II a prezentei Carte şi asupra măsurilor luate pentru aplicarea dispoziţiilor Părţii III pe care le-au acceptat. Primul raport trebuie să fie prezentat în anul imediat următor intrării în vigoare a Cartei pentru Partea respectivă, iar celelalte rapoarte la intervale de trei ani de la primul raport.

2.  Părţile vor face publice rapoar- tele.

Articolul 16 – Examinarea rapoar- telor

1. Rapoartele prezentate Secretaru- lui General al Consiliului Europei, în aplicarea articolului 15, vor fi examinate de un Comitet de experţi constituit în conformitate cu articolul 17.

2. Organismele sau asociaţiile legal constituite într-una din Părţi vor putea să atragă atenţia Comitetului de experţi asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de această Parte în conformitate cu Partea III din prezenta Cartă. După consultarea Părţii interesate, Comitetul de experţi va putea să ţină seama de aceste

informaţii în pregătirea raportului men- ţionat în paragraful 3 al prezentului articol. În plus, aceste organisme sau asociaţii vor putea să prezinte declaraţii privind politica urmărită de către o Parte, în conformitate cu Partea II.

3. Pe baza rapoartelor menţionate în paragraful 1 şi a informaţiilor menţionate în paragraful 2, Comitetul de experţi va pregăti un raport care va fi supus atenţiei Comitetului miniştri- lor. Acest raport va fi însoţit de obser- vaţiile pe care Părţile au fost invitate să le formuleze şi poate fi făcut public de către Comitetul Miniştrilor.

4. Raportul menţionat în paragraful 3 va conţine, în special, propunerile Comitetului de experţi al Comitetului Miniştrilor în vederea pregătirii, dacă este cazul, a oricărei recomandări a acestuia către una sau mai multe părţi.

5. Secretarul General al Consi- liului Europei va face un raport bianu- al detaliat asupra aplicării Cartei, către Adunarea Parlamentară.

Articolul 17 – Comitetul de experţi

1.   Comitetul de experţi va fi compus dintr-un membru pentru fie- care Parte, desemnat de către Comitetul Miniştrilor de pe o listă de persoane de cea mai înaltă integritate, recu- noscute pentru competenţa lor în domeniu] tratat de Cartă, care vor fi propuse de către Partea respectivă.

2.   Membrii Comitetului vor fi numiţi pentru o perioadă de 6 ani şi mandatul lor va putea fi reînnoit. Dacă un membru nu-şi poate îndeplini mandatul, el va fi înlocuit, în

conformitate cu procedura prevăzută în paragraful 1, iar membrul numit în locul său va duce la bun sfîrşit mandatul predecesorului său.

3. Comitetul de experţi va adopta regulamentul său interior. Secretariatul său va fi asigurai de către Secretarul General al Consiliului Europei.

Partea V – Dispoziţii finale

Articolul 18

Prezenta Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consi- liului Europei. Ea va fi supusă rati- ficării, acceptării sau aprobării.

Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 19

1. Prezenta Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la date la care 5 state membre al Consiliului Europei îşi vor fi exprimai consimţămîntul de a fi legale prin Cartă, in conformitate cu dispoziţiile artico- lului 18.

2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legal prin Cartă, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la dala depunerii instrumentului de rati- ficare, de acceptare, sau de aprobare.,

Articolul 20

1. După intrarea în vigoare a pre- zentei Carte, Comitelui Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat membru al Consiliului Europei să adere la Cartă.

2. Pentru orice stat care aderă, Carta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depu- nerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 21

1.  Orice stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instru- mentului său de ratificare, de ac- ceptare, de aprobare sau de aderare să formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale arti- colului 7 din prezenta Cartă. Nici o altă rezervă nu este admisă.

2.  Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul pa- ragrafului precedent poate să o retragă în totalitate sau în parte, adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect la data primirii notificării de către Secre- tarul General.

Articolul 22

1.   Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Cartă, adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.

2.   Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 23

Secretarul General al Consi- liului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat care va adera la prezenta Cartă;

a. orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de apro- bare sau de aderare;

c. orice intrare în vigoare a pre- zentei Carte, în conformitate cu arti- colele 19 şi 20;

d. orice notificare primită, în conformitate cu articolul 3, pa- ragraful 2;

e. orice alt act, notificare sau comunicare avînd legătură cu pre- zenta Cartă.

În considerarea celor mai sus, subsemnaţii, avînd depline puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartă.

Încheiată la Strassbourg, la 5 noiem- brie 1992, în franceză şi în engleză, ambele texte fiind egal autentice, într- un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Cartă. □

(Traducere neoficială oferită de Centrul de Informare şi documentare al Consiliului Europei, Bucureşti)