Perspective central şi est-europene

Titlul ales pentru această recenzie corespunde subtitlului volumului¹  despre care va fi vorba în cele ce urmează, volum care, la rîndul său, constituie a doua apariţie dintr-o serie iniţiată în 1997 şi care poartă titlul generic Beitrage zur Osteuropaforschung (Contribuţii la cercetarea Europei răsăritene). Cele două volume au fost însă precedate de alte trei, rezultate ale eforturilor de concepţie şi organizare ale aceloraşi editori, profesorii de sociologie Bálint Balla de la Berlin şi Anton Sterbling de la Sachsen, din Germania² . Avem deci de-a face cu în total cinci volume de studii, roade ale activităţii desfăşurate de o instituţie asupra căreia aceste rînduri doresc să atragă luarea-aminte a cititorului din România, şi anume Grupul de lucru constituit în 1990, devenit mai tîrziu Secţiunea permanenentă pentru cercetări central şi est-europene a Asociaţiei Germane de Sociologie. Toate volumele menţionate în notele de la subsol constituie culegeri de studii prezentate iniţial sub formă de comunicări la reuniuni ştiinţifice organizate special, fie ca secţiuni ale congreselor asociaţiei, care se ţin cu regularitate odată la doi ani, fie ca seminarii/colocvii tematice, organizate în cerc restrîns. În ambele cazuri a existat întotdeauna o participare internaţională, în prezenţa unor invitaţi din ţările regiunii europene în cauză. Semnatarul acestor rînduri a participat în trei ocazii la asemenea reuniuni, putînd deci vorbi în cunoştintă de cauză despre ţinuta lor ştiintifică.

Colaborarea ştiintifică internaţională înseamnă şi un anumit gen de multiculturalism. Ştiinţa s-a dezvoltat mereu prin contactele, schimburile de informaţii dintre cercetătorii de toate neamurile, ideile reuşind să circule întotdeauna şi peste graniţe. În epoca noastră, adevărul acestei afirmaţii este cu deosebire evident: fără contacte globale, în izolare, nimeni nu mai poate produce, în ştiinţă, ceva de luat în seamă. Ştiinţele sociale şi umane reprezintă un caz aparte al acestei multiculturalităţi: în acest domeniu se înfiripă şi se extind cercetări concentrate asupra unor probleme comune, oarecum, mai multor ţări; se fac comparaţii, se constată asemănări şi deosebiri, se observă tendinţe, dificultăţi şi perspective comune, împreună cu particularităţile irepetabile ale unor ţări sau grupuri de ţări. Obiectul însuşi asupra căruia se apleacă cercetătorii, include tot spectrul socio-cultural, culorile care o compun dobîndindu-şi strălucirea — şi semnificaţia teoretică — ca părţi sau elemente ale realităţii multicolore.

Prin urmare, în toate acţiunile şi manifestările numitei Secţiuni pentru cercetări central şi est-europene este vorba de atît de diversa realitate prezentă, purtînd totodată amprentele unitare ale trecutului comun, mai îndepărtat şi mai apropiat, al ţărilor din această zonă a Europei, realitate văzută din diversele unghiurile de vedere ale celor care o abordează. Confruntarea cunoştinţelor şi a interpretărilor nu poate decît să îmbogăţească imaginea părţilor şi a întregului deopotrivă, să favorizeze adîncirea cunoştinţelor, să fertilizeze cercetările ulterioare.

Ultimul volum din seria amintită, cel care prilejuieşte însemnările de faţă, intitulat Ethnicity, Nation, Culture este publicat, spre deosebire de cele precedente, în limba engleză. Pe de-o parte, probabil pentru a i se facilita răspîndirea şi receptarea, pe de altă parte, deoarece această limbă a fost, de asemenea probabil, mai accesibilă autorilor prezenţi cu studii în paginile sale. Volumul adună rezultatele finisate ale unui colocviu organizat la Varşovia în 1997 de către sus numita Secţiune germană, în colaborare cu Institutul de filosofie şi sociologie a Academiei Poloneze de Ştiinţă, cu participanţi din mai multe ţări (Germania, Polonia, Austria, Elveţia, Rusia, Australia, însă, de această dată, nu şi din România).

Ca întotdeauna în asemenea cazuri, volumul este în acelaşi timp unitar, dar şi foarte divers. Unitar prin tematica sa centrală, iar divers sub aspectul problemelor concrete abordate, al modului şi chiar al nivelului de tratare al acestora. În alcătuirea unui asemenea volum, preocupările personale ale participanţilor, calităţile lor de cercetători-teoreticieni îşi spun cuvîntul, astfel încît rezultatul poartă inevitabil, o oarecare doză de hazard pe care organizarea şi redactarea unitară nu o poate elimina. Desigur, un mănunchi de studii independente nu este, nu poate fi o monografie sau un tratat, dar poate în schimb oferi cititorului — şi acesta este şi cazul volumului prezentat aici — o deschidere stimulativă a orizontului.

Volumul cuprinde, după o scurtă prezentare introductivă, 16 studii de autor, grupate în cinci diviziuni tematice. Unele din studii sînt focalizate asupra problemelor relaţiilor dintre etnii şi/sau naţiuni, asupra manifestărilor contemporane ale naţionalismului în spaţiul vizat, altele în mod direct asupra relaţiilor complexe de rivalitate, complementaritate, interacţiune dintre culturi. Fără a dori şi a putea intra în detalii voi menţiona unele dintre ideile călăuzitoare şi constatările de bază ale acestor contribuţii.

Prima secţiune, intitulată O privire asupra istoriei, cuprinde un singur studiu, semnat de Justin Stagl, despre o voluminoasă publicaţie numită Kronprinzenwerk, „opera prinţului moştenitor”, întocmită sub patronajul prinţului Rudolf şi publicată între 1885 şi 1902 în 24 de volume in quarto. Lucrarea se voia o descriere etno-sociografică a tuturor popoarelor din Imperiul Habsburgic, cu intenţia vădită de justificare a regimului monarhic dat, ignorîndu-se conflictele naţionale şi supralicitîndu-se sentimentul solidarităţii supranaţionale din cadrul acestuia, accentuîndu-se influenţele culturale reciproce ca element de mitizată unitate a imperiului, scurt timp înainte de prăbuşirea acestuia. Un punct de vedere depăşit de isorie, totuşi un document istoric, un referenţial negativ al abordărilor contemporane.

Cea de-a doua şi, prin conţinut, cea mai importantă diviziune poartă titlul Concepte şi perspective teoretice. Dintre cele cinci studii inserate aici mă voi opri, sumar, asupra celor trei care îmi par deosebit de interesante. Ilja Srubar se ocupă — sub titlul Etnicitate şi spaţiu social — de construcţia socială a etniei, proces în cadrul căruia, prin mecanisme sociale de închidere şi deschidere, o comunitate se localizează simbolic într-un spaţiu dat. Autorul îşi ilustrează demersul teoretic prin două analize de caz, cel al constituirii şi desfacerii Cehoslovaciei şi cel al reunificării Germaniei. Studiul lui Bálint Balla este de cea mai largă respiraţie teoretică din întregul volum. El priveşte Naţiunea şi expansionismul — din unghiul de vedere al unei sociologii a insuficienţei mijloacelor (scarcity). Necorespondenţa dintre cerinţe şi aspiraţii pe de-o parte şi mijloacele (totdeauna mai sărace decît cele necesare sau dorite) pentru satisfacerea lor, pe de-altă parte, este o constantă a existenţei umane. Pornind de la acest considerent, autorul cercetează problemele constituirii naţiunilor şi statelor naţionale ca expresii ale acţiunii sociale direcţionate de naţionalismele adverse împotriva insuficienţei mijloacelor, într-o eră a „expansionismului” extern — în raport cu alte state/naţiuni — şi intern — în raport cu minorităţile din cadrul propriului imperiu sau stat naţional — ajungînd în final la schiţarea unor şanse ale acţiunii sociale non-expansioniste şi non-naţionaliste în era postcomunistă. Christian Giordano se ocupă în scrierea sa de Revirimentul statului naţional: discursuri etnice în Europa central-răsăriteană. Profesorul elveţian prezintă cele două discursuri ideal-tipice ale statului naţional, cel francez, întemeiat pe ius solis (dreptul pămîntului), după care apartenenţa la o naţiune este determinată prin trăirea în cadrul frontierelor unui stat dat (şi după care deci, cetăţenia este egală cu naţionalitatea) şi cel german, bazat pe ius sanguinis (dreptul sîngelui), după care naţionalitatea este dată de descendenţă (neconferindu-se deci, cu supuşenia cetăţenească). În discursul etnicist din ţările central şi est-europene din perioada postcomunistă, autorul surprinde elemenete ale ambelor modele, pledînd în final pentru renunţarea la fundamentarea etnicist-naţionalistă, specifică statului din secolul trecut şi prima jumătate a secolului al XX-lea, pentru accentuarea caracterului democratic al acestuia.

Cea de-a treia diviziune — intitulată Vecinătatea culturilor: cazul Poloniei — şi cea de-a patra — sub titlul Probleme etnice în Uniunea Sovietică şi în Rusia — se ocupă, în cîte cinci, respectiv patru studii, concomitent de problemele relaţiilor interetnice sub aspectul politic-cetăţenesc al acestora, cît şi sub aspect cultural. Dilema mono- sau plurietnicităţii statale are corespondenţe şi consecinţe pe planul mono- sau multiculturalismului, a identităţilor individuale şi colective monocolore sau cu multiple rădăcini şi relaţionări, a omogenităţii/omogenizării sau diversităţii creatoare.

Ultima parte, Multiculturalismul — teorie şi practică, cuprinde o singură lucrare, scrisă de un cercetător polonez stabilit în Australia şi consacrată experienţei multiculturalismului din acest îndepărtat continent. Tema este, evident, excentrică faţă de ţesătura volumului, dar totuşi nu lipsită de interes, prin înfăţisarea unei experienţe de soluţionare democratică, non-concurenţială a convieţuirii şi respectul reciproc al diversităţilor culturale, în sensul depăşirii improductivei dileme: asimilare sau separatism.

Fireşte, această sumară prezentare nu a putut să dea seama despre multitudinea nuanţelor cuprinse în relatările faptice şi interpretările oferite de cei şaisprezece autori. Cum am mai remarcat, studiile sînt inegale, atît sub aspect teoretic şi metodologic, cît şi valoric. Unele din poziţiile înfăţişate, supuse unei analize mai minuţioase, s-ar dovedi, probabil, multiplu amendabile. Nu aceasta este sarcina asumată a acestei scurte recenzii, ci doar semnalarea unui volum de cert interes pentru cercetătorul aplecat asupra relaţiilor inter-etnice şi inter-culturale în zona răsăriteană a continentului nostru. q

Andrei Roth

NOTE:

 1. Bálint Balla/Anton Sterbling (Eds.): Ethnicity, Nation, Culture. Central and East European perspectives, Verlag Dr. R. Kramer, Hamburg, 1998, 291 pag.

 2. Bálint Balla/Wolfgang Geier (Hrsg.): Zu einer Soziologie des Postkommunismus. Kritik, Theorie, Methodologie, LIT Verlag, 1994, 190 S.; Bálint Balla/Anton Stebling (Hrsg.): Soziologie und Geschichte. Geschichte der Soziologie, Verlag Dr. R. Kramer, Hamburg, 1995, 262 S.; Bálint Balla/Anton Sterbling (Hrsg.): Zusammenbruch des Sowjetsystems, herausforderung fur die Soziologie, Verlag Dr. R. Kramer, Hamburg, 1996, 3359 S.; Anton Sterbling/Henz Zipprian (Hrsg.): Max Weber und Osteuropa, Verlag Dr. R. Kramer, Hamburg, 1997.