Altera

    reviste   » Altera
  autori a b c d g h k l m n p r s t u v w z  
  căutare á é í ó ö ő ú ü ű ă â î ş ţ
  toate numerele » altera ANUL XI. 2005., nr. 26-27 »
 


| observaţii
| listare
| bookmark


 
 
 
     
 
Untitled-1

Opinia Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene

referitoare la „Recomandarea Congresului Autorităţilor

Locale şi Regionale ale Europei cu privire la o Cartă europeană a autonomiei regionale

Comitetul Regiunilor,

Luînd în considerare recomandarea 34 (1997, a patra sesiune) cu privire la proiectul Cartei europene a autonomiei regionale, adoptată de Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei;

Luînd în considerare Declaraţia cu privire la regionalism în Europa, adoptată de Adunarea Regiunilor Europene în decembrie 1996;

Luînd în considerare rezoluţia cu privire la problemele regionalizării în Europa nr.67 (1970) şi rezoluţia cu privire la instituţiile regionale din Europa, adoptată de Conferinţa Permanentă a Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa nr. 117 (1980);

Luînd în considerare rezoluţia cu privire la politicile regionale ale Comunităţii şi la rolul regiunilor, adoptată de Parlamentul European la 18 noiembrie 1988;

Luînd în considerare opinia sa cu privire la Dezvoltarea unei autentice culturi a subsidiarităţii: un apel al Comitetului Regiunilor (CdR 302/98 fin)1;

Luînd în considerare rezoluţia sa cu privire la Anul European al Democraţiei Locale şi Regionale (CdR55/96) şi studiul său cu privire la democraţia locală şi regională din Uniunea Europeană (CdR222/98);

Luînd în considerare opinia sa suplimentară pe marginea aplicării principiului subsidiarităţii în Uniunea Europeană (CdR284/94 din 5 aprilie 1995);

Luînd în considerare studiul său cu privire la guvernarea regională şi locală în Uniunea Europeană din iulie 1996;

Luînd în considerare Declaraţia de la Oulu cu privire la buna guvernare în Europa zilelor noastre, adoptată de Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor la 17 iunie 2000;

Luînd în considerare decizia luată de Biroul său la 15 februarie 2000, în paragraful al cincilea al Articolului 265 al Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene, de a emite o opinie pe marginea acestei chestiuni şi de a da instrucţiuni Comisiei pentru Probleme Instituţionale de a-şi asuma activitatea de pregătire;

Luînd în considerare opinia adoptată de Comisia pentru Probleme Instituţionale la 27 octombrie 2000 (raportori: domnul Koivisto (FIN-PSE) şi domnul Muoa Gañuza (E-AE) (CdR39/2000 rev.2),

A adoptat unanim următoarea opinie la cea de a 36-a sesiune plenară a sa din 13 şi 14 decembrie 2000 (sesiunea din 13 decembrie).

1. Poziţia Comitetului Regiunilor cu privire la Carta europeană a autonomiei regionale

Aplecîndu-se mai cu seamă asupra Cartei autonomiei regionale, Comitetul Regiunilor remarcă faptul că:

1.1. Orice declaraţie referitoare la autonomia regională trebuie să abordeze patru puncte cheie: competenţa acestor organe, puterile sau alte mijloace de exercitare a lor vis-à-vis de lumea exterioară, resursele financiare şi modul în care sînt ele organizate, şi apărare autonomiei lor.

1. 2. Carta autonomiei regionale îndeplineşte aceste cerinţe întrucît ea acordă o atenţie detaliată tuturor celor patru puncte.

1. 3. Proiectul Cartei asigură temeiurile statutare necesare autonomiei regionale, remarcînd în acest sens faptul că principiul autonomiei regionale trebuie recunoscut cît de mult posibil în constituţie.

1.4. Proiectul Cartei consideră în mod justificat că autonomia trebuie consfinţită în prevederi cu suficientă autoritate, adică în constituţie, statute ale regiunii, legislaţia naţională sau internaţională. Totuşi, dacă autonomia este recunoscută prin legislaţie, este necesară o procedură specială de adoptare a acesteia.

1.5.       Definiţia autonomiei regionale recunoaşte existenţa unui palier intermediar între guvernarea centrală şi autorităţile locale. Sarcina diviziunii puterilor decizionale este o chestiune ce ţine de autorităţile naţionale. Aceasta este în respectul logicii democratice şi a principiului subsidiarităţii.

1.6.       Competenţele proprii ale autorităţilor regionale reprezintă un principiu esenţial al autonomiei. Amploarea acestor competenţe constituie o indicaţie chiar dacă nu singura – a gradului de autonomie regională. Proiectul cartei este relevant în acest sens întrucît el împărţeşte competenţele în mai multe categorii (competenţe proprii, competenţe delegate) şi defineşte conceptul de interes regional ca fiind superior sau diferit de cel de competenţă regională în sensul strict al cuvîntului.

1.7.       Conceptul de interes regional este extrem de important pentru autonomia regională, întrucît competenţele altor organe pot adesea avea un impact semnificativ asupra regiunii în cauză. De aceea, nu este destul ca regiunea să îşi exercite pur şi simplu propriile competenţe; ea trebuie să aibă un cuvînt de spus în alte chestiuni care sînt de interes pentru ea. Această implicare trebuie să respecte prevederile legale relevante.

1. 8. În ce le priveşte, regiunile trebuie să îşi exercite competenţele într o manieră democratică şi raţională, în sprijinul comunităţii lor locale şi respectînd nevoile solidarităţii internaţionale. Solidaritatea reprezintă un element cheie în dreptul la autonomie.

1. 9. Regiunile operează şi stabilesc relaţii cu autorităţile locale şi cu alte regiuni atît dinăuntrul cît şi dinafara propriei lor ţări („relaţii transfrontaliere”).

1. 10. Exercitarea acestor competenţe înseamnă şi că regiunile pot face parte din organe ale statului care adoptă decizii care se răsfrîng asupra lor. Într-o vreme în care activitatea politică devine tot mai internaţionalizată, şi regiunile trebuie să aibă un cuvînt de spus în afacerile internaţionale şi europene. Aceasta înseamnă a le da posibilitatea de a participa la adoptarea tratatelor internaţionale sau la organisme europene care adoptă rezoluţii care se răsfrîng asupra intereselor sau competenţelor regiunilor în cauză.

1. 11. Recunoaşterea autonomiei regionale nu trebuie să ignore recunoaşterea altor forme de autonomie, mai cu seamă de autonomie locală, nepierzînduse din vedere că Consiliul Europei a adoptat o Cartă a autonomiei locale. Aceasta este urmarea logică a principiului subsidiarităţii care ar trebui să se aplice în relaţiile dintre UE, guvernarea centrală şi autorităţile regionale şi locale.

1. 12. Proiectul Cartei continuă prin a stabili o serie de principii referitoare la finanţarea şi organizarea regiunilor. Regiunile ar trebui să aibă dreptul la autonomie, aşa cum îl au toate autorităţile autonome. Puterea de a se autoorganiza înseamnă că regiunea ar trebui să aibă propria administraţie în care deciziile sînt bazate pe drepturile cetăţenilor, prin intermediul unei adunări reprezentative şi a unui organ executiv cu deplină legitimare democratică.

1. 13. Administraţiile regionale trebuie să deţină propriile resurse financiare şi trebuie să fie complet independente faţă de guvernarea centrală în cheltuirea resurselor lor astfel încît să aibă posibilitatea de a urmări politici diferite de politicile naţionale şi care nu depind de instrucţiuni primite de la guvernarea centrală. Regiunile trebuie să poată să dispună de propriul personal pentru a-şi realiza politicile.

1. 14. Aceste idei sînt suficient reflectate în proiectul Cartei autonomiei regionale. Proiectul Cartei afirmă clar că sursele de finanţare pentru regiuni trebuie să fie suficient de diversificate şi de viabile pentru a ţine pasul cu evoluţia reală a costului exercitării competenţelor lor şi cu dezvoltarea economică generală.

1. 15. Finanţarea adecvată trebuie consolidată de solidaritate, care poate implica transferuri de la guvernarea centrală către regiuni. Totuşi, sistemul trebuie să permită regiunii să îşi administreze banii după cum crede de cuviinţă, fără a fi obligată să le aloce unor scopuri prestabilite.

1. 16. Sistemul de finanţare a autonomiei regionale se bazează pe resursele proprii ale regiunii, constînd în principal din impozite şi din taxe vamale care pot fi colectate şi ca un procentaj suplimentar din taxele impuse de celelalte autorităţi. Regiunile pot de ase menea recurge la piaţa de capital pentru a strînge fonduri prin împrumut. Ele trebuie să îşi administreze fondurile eficient şi trebuie să lucreze eficient cu alte autorităţi.

1. 17. Ultimul aspect al proiectului Cartei este de o importanţă deosebită, în vederea legăturii statutare pe care o stabileşte în relaţiile dintre regiuni şi guvernarea centrală. Aceasta înseamnă că controalele operate asupra regiunilor sînt cele judiciare. În acelaşi chip, regiunea îşi poate apăra competenţele prin invocarea procedurilor care sînt sprijinite de curţi.

1. 18. Carta ia o poziţie foarte clară în ce priveşte redesenarea graniţelor regionale.

1. 19. După ce s-a consultat cu Comitetul de Miniştri al Statelor Membre ale Consiliului Europei, Comitetul Director pentru Democraţie Regională (CDDR) a ajuns la concluzia că, tehnic, este posibil din punct de vedere legal să se pregătească un instrument juridic cu privire la autonomia regională.

1. 20. În acest sens, Comitetul de Miniştri a aprobat un program cadru pentru o comisie de elaborare care să pregătească un astfel de instrument pînă la 31 decembrie 2001.

1. 21. Comitetul Regiunilor sprijină cu toată convingerea propunerea Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale (CALR) de a opta pentru o convenţie, întrucît aceasta este cel mai adecvat instrument legal pentru garantarea autonomiei regionale.

1. 22. După cum a afirmat CALR, convenţia ar putea fi flexibilă şi ar putea avea un miez comun, dar în acelaşi timp ar putea oferi opţiuni diferite pentru a lăsa loc prevederilor regionale diferite ale statelor membre.

1.  23. Din cauzele enunţate mai sus, Comitetul Regiunilor face apel la statele membre ale UE să sprijine şi ele această opţiune.

2. Recomandarea Comitetului Regiunilor cu privire la Carta europeană a autonomiei regionale

2.  1. Autonomia regională din Europa trebuie să respecte principiile democraţiei şi eficienţei. Pentru aceasta, ea trebuie să se dezvolte în concordanţă cu peisajul politic al Uniunii şi al statelor membre.

2. 2. Integrarea europeană trebuie să continue cu implicarea statelor membre care să ia în considerare diferitele autorităţi autonome din cadrul lor. Aceasta le-ar da o mai mare legitimitate activităţilor lor şi le-ar aduce mai aproape de oameni, prin aceasta ameliorînd transparenţa şi respectul pentru democraţie.

2. 3. În cadrul principiului subsidiarităţii, care este consfinţit în Tratatul Uniunii, puterile diferitelor paliere ale autorităţii politice ar trebui menţinute şi sporite pentru ca deciziile să trebuiască să fie luate cît de aproape se poate de cetăţeni. Uniunea poate să îşi exercite puterile doar în măsura în care obiectivele date nu pot fi realizate corespunzător la nivel naţional sau regional. Din această cauză, acesta trebuie să fie un principiu de bază al întregului proces de integrare a Uniunii Europene.

2. 4. Majoritatea ţărilor europene au fost de curînd martore ale mişcărilor de devoluţie. În funcţie de practicile constituţionale ale fiecărei ţări, aceasta a dus la înfiinţarea de regiuni administrative sau la acordarea de autonomie suplimentară regiunilor existente. Principiul autonomiei regionale este astfel în curs de consolidare; el trebuie să formeze un principiu de bază al Uniunii, în respectul democraţiei şi preconizînd o mai mare integrare.

2. 5. Consiliul Europei cîştigă tot mai multă importanţă politică. Convenţiile şi rezoluţiile pe care le adoptă cu privire la principiile călăuzitoare ale democraţiei sînt de interes deosebit nu în ultimul rînd pentru că ele se aplică unor ţări europene care trăiesc schimbări politice radicale.

2. 6. După cum s-a afirmat deja, principiul autonomiei regionale asigură o legitimare suplimentară democraţiilor moderne. Comitetul felicită de aceea Consiliul Europei pentru elaborarea Cartei autonomiei regionale ca instrument care va avea o contribuţie însemnată la dezvoltarea regională.

2. 7. Comitetul salută faptul că proiectul Cartei defineşte chestiunile fundamentale care se înscriu în competenţele regiunilor. Comitetul subliniază necesitatea de a se consfinţi aceste aspecte într-un instrument juridic cu suficientă autoritate.

2. 8. Comitetul consideră că proiectul Cartei descrie cu acurateţe diferitele tipuri de competenţe regionale şi conceptul de interes regional. Exercitarea acestori puteri trebuie sprijinită de un sistem de resurse proprii care să aducă suficiente venituri, în acelaşi timp aplicînd principiul solidarităţii dintre diferitele regiuni ale aceleiaşi ţări.

2. 9. Puterea regiunii de a se autoorganiza este de o deosebită importanţă în acest context, deopotrivă cu protecţia autonomiei regionale prin proceduri judiciare.

2. 10. Comitetul recunoaşte importanţa autonomiei locale care a fost şi ea luată în considerare de Consiliul Europei şi a fost consfinţită într-o Cartă a autonomiei locale. Vreme de aproape cincisprezece ani această Cartă a fost de o importanţă cheie pentru democraţia locală din Europa. În anii din urmă ea a avut o valoare deosebită în construirea noilor democraţii din Europa Centrală şi de Est. Carta autonomiei locale constituie punctul de pornire pentru o Cartă globală a autonomiei în cadrul Programului pentru Aşezări Umane al Naţiunilor Unite.

2. 11. Comitetul salută faptul că în condiţiile proiectului Cartei, regiunile pot face parte din organele naţionale care adoptă decizii care le afectează.

2. 12. Comitetul salută faptul că proiectul Cartei recunoaşte dreptul regiunilor de a participa la organismele europene care adoptă rezoluţii care se răsfrîng asupra intereselor sau competenţelor lor şi la adoptarea tratatelor internaţionale.

2.13. Comitetul consideră că este esenţial ca viitoarea Cartă a autonomiei regionale să ţină seamna de marea varietate a modelelor europene în organizarea guvernării regionale.

2.14.    Comitetul face apel la statele membre să aprobe proiectul Cartei autonomiei regionale cît mai curînd posibil.

2.15.    Comitetul face de asemenea apel la statele membre să transforme proiectul Cartei într-o convenţie.

2.16.    Comitetul îşi exprimă dorinţa de a i se conferi statutul oficial de instituţie a UE cu prima ocazie posibilă, astfel încît autorităţile regionale şi locale să îşi poată promova eficient interesele în cadrul Uniunii.

2.17.    În cele din urmă, Comitetul susţine conţinutul proiectului Cartei autonomiei regionale considerîndu-l o etapă pe calea recunoaşterii şi dezvoltării puterilor regionale. Din această cauză, el face apel la statele membre pentru a continua această activitate în interesul regiunilor, al ţărilor luate în parte, al Uniunii ca întreg şi, pînă la urmă, al cetăţenilor Europei.

Bruxelles, 13 decembrie 2000 Preşedintele Comitetului Regiunilor Jos CHABERT

Notă:

1. OJ C 198, 14.7.1999, p.73.

(traducere neoficială)

   

a
f
e
g

 
       


(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006