Carta europeană a autonomiei regionale – proiect

Congresul autorităţilor locale şi regionale ale europei

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare la prezenta,

1. Luînd în considerare faptul că obiectivul Consiliului Europei este acela de a realiza o mai mare unitate a membrilor săi în scopul salvgardării şi realizării idealurilor şi principiilor respectului faţă de drepturile omului şi faţă de democraţie, care sînt moştenirea lor comună şi constituie condiţiile securităţii democratice şi ale factorilor de pace;

2. Luînd în considerare faptul că dreptul cetăţenilor de a participa la administrarea afacerilor publice este unul din principiile democratice împărtăşite de toate statele membre ale Consiliului Europei şi că regiunile extind exercitarea acestui drept;

3. Convinse că existenţa regiunilor conduse de reprezentanţi aleşi prin vot universal şi înzestraţi cu responsabilităţi reale poate asigura o administraţie care este atît eficientă cît şi apropiată de cetăţeni;

4.   Convinse că principiul subsidiarităţii reprezintă o contribuţie majoră la democraţia din Europa pe baza egalei legitimităţi a diferitelor nivele de autoritate: local, regional, naţional şi european;

5. Considerînd că prezenta Cartă şi Carta europeană a autonomiei locale sînt complementare în aplicarea principiului subsidiarităţii în beneficiul autorităţilor regionale şi locale;

6. Conştiente că regiunea este un nivel de autoritate adecvat implementării eficiente a subsidiarităţii, care este considerată unul din principiile de bază ce trebuiesc urmate atît în ce priveşte integrarea europeană cît şi organizarea internă a Statelor implicate în această mişcare;

7. Susţinînd ideea că regionalizarea nu trebuie realizată în dauna autonomiei autorităţilor locale, ci trebuie însoţită de măsuri menite să protejeze asemenea autorităţi şi să respecte pe deplin ceea ce s-a realizat prin Carta europeană a autonomiei locale;

8. Afirmînd că recunoaşterea autonomiei regionale presupune loialitate faţă de statul căruia îi aparţin regiunile, cu respectul cuvenit faţă de suveranitatea şi integritatea sa teritorială;

9. Afirmînd că recunoaşterea autonomiei regionale ar trebui să fie însoţită de măsuri care să implementeze solidaritatea dintre regiuni astfel încît să cultive dezvoltarea echilibrată;

10.    Considerînd că regiunea, în calitatea sa de componentă esenţială a statului, reprezintă o mărturie a diversităţii Europei, contribuie la îmbogăţirea culturii sale arătînd respectul cuvenit faţă de istoria sa, şi că îi sporeşte prosperitatea economică în vederea unei dezvoltări durabile;

11.      Conştiente că cooperarea interregională şi transfrontalieră aduce o contribuţie valoroasă şi indispensabilă la construcţia europeană;

12.      Afirmînd că înfiinţarea de instituţii europene corespunzătoare ar trebui să se ţină seama de existenţa regiunilor în cadrul statelor europene în ceea ce priveşte elaborarea şi îndeplinirea politicilor implementate la nivel european şi că ar trebui să încurajeze regiunile să participe la astfel de instituţii, în special în Camera Regiunilor a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Europei şi Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene;

13.      Declarînd că aceste principii presupun existenţa unui nivel regional de autoritate înzestrat cu organe de decizie constituite democratic şi care să deţină un mare grad de autonomie în ce priveşte responsabilităţile lor, modurile şi mijloacele prin care acele responsabilităţi sînt exercitate şi resursele necesare îndeplinirii sarcinilor lor;

14.       Considerînd că, dincolo de diferenţele profunde existente între tradiţiile legale şi instituţionale din diferitele ţări europene, este recomandabil şi oportun să se extindă procesul regionalizării în cadrul statelor europene pe baza principiilor prezentate mai jos;

15.       Considerînd că unul din mijloacele prin care urmează să fie realizate aceste obiective sînt acordurile în domeniul structurilor lor teritoriale respective;

Au convenit următoarele:

Articolul 1

Părţile Contractante se angajează să se considere obligate de către următoarele articolele în maniera şi în măsura prescrisă într-una din procedurile conţinute de Articolul 20 sau Articolul 23 al acestei Carte.

Partea întîi

A. Fundamentul autonomiei regionale

Articolul 2 – Fundamentul autonomiei regionale

1. Principiul autonomiei regionale va fi recunoscut cît de mult posibil în constituţie.

2. Amploarea autonomiei regionale va fi hotărîtă numai de constituţie, statutele regiunii, dreptul intern sau dreptul internaţional.

3. Prevederile statutare ce determină amploarea autonomiei regionale vor permite, cît de mult posibil, regiunilor protecţie specifică în virtutea procedurilor sau condiţiilor pentru adoptarea lor.

B. Definiţia autonomiei regionale

1.  Principiul

Articolul 3 – Principiul

1. Autonomia regională desemnează dreptul şi capacitatea celor mai mari autorităţi teritoriale din cadrul fiecărui stat, cu organe alese, situate din punct de vedere administrativ între guvernarea centrală şi autorităţile locale şi care se bucură fie de prerogativele autoorganizării fie de prerogative asociate în mod obişnuit cu autoritatea centrală, de a administra, pe proprie răspundere şi în interesul populaţiilor lor, o cotă substanţială a treburilor publice, în acord cu principiul subsidiarităţii.

2. În conformitate cu prevederile prezentei Carte, amploarea autonomiei regionale va fi stabilită de legislaţia internă a fiecărui stat în condiţiile prezentate în Articolul 2, paragraful 2.

2.  Tipuri de competenţe

Articolul 4 – Competenţe proprii

1. Competenţele regiunilor vor fi recunoscute sau determinate de constituţie, statutele regiunii, legislaţia naţională sau legislaţia internaţională.

2. Competenţele proprii regiunilor nu pot fi afectate sau limitate decît de constituţie, legislaţia internă sau legislaţia internaţională.

3. Regiunile vor avea puteri de decizie şi administrative în domeniile incluse în propriile lor competenţe. Aceste puteri le vor permite adoptarea şi implementarea de politici specifice fiecărei regiuni.

4. În cadrul legal, este recomandabil ca implementarea la nivel regional a sarcinilor care ţin de competenţa guvernării naţionale să fie atribuită organelor regionale. Regiunilor li se vor asigura resursele necesare în acest scop.

Articolul 5 – Competenţele delegate

1. Competenţele pot fi delegate, în limitele prevederilor legale, regiunilor de către alte nivele de guvernare.

2. Delegarea competenţelor va fi, în măsura rezonabilităţii, definite clar. Resursele, în special cele materiale şi financiare, necesare exercitării eficiente a acestor puteri suplimentare vor fi asigurate corespunzător în instrumentul delegării.

3. Organelor responsabile cu exercitarea unor asemenea competenţe li se va permite, pe cît de mult posibil în limita prevederilor legale, libertate de acţiune în adaptarea exercitării lor la condiţiile specifice regiunii şi structurilor sale organizaţionale, în interesul eficienţei şi în acord cu dorinţele locuitorilor regiunii. Prevederile referitoare la aspectele financiare în instrumentul delegării nu vor restrînge excesiv această libertate de acţiune.

3. Sferele de competenţă

Articolul 6 – Afacerile regionale

1. În plus faţă de competenţele care, conform principiului prezentat în Articolul 3, sînt recunoscute sau atribuite regiunilor de constituţie, statutele regiunilor, legislaţia naţională sau legislaţia internaţională, afacerile regionale vor cuprinde în aceeaşi măsură orice chestiune de interes regional care nu este exclusă din competenţele lor sau atribuită explicit altei autorităţi.

2. În exercitarea competenţelor lor, regiunile vor fi călăuzite, cu respectarea cuvenită a legii, de interesele cetăţenilor precum şi de principiul subsidiarităţii şi vor lua în considerare cerinţele rezonabile ale solidarităţii naţionale şi europene.

Articolul 7 – Relaţiile cu autorităţile locale

1. Regiunile care deţin competenţe referitoare la autorităţi la care se intenţionează să se aplice Carta europeană a autonomiei locale vor respecta spiritul şi litera acestei Convenţii în relaţiile lor cu asemenea autorităţi.

2. Regiunile vor aplica principiul subsidiarităţii în relaţiile lor cu autorităţile locale.

3. În cadrul prevederilor legale, regiunile pot delega unele din competenţele lor către autorităţile locale în acord cu principiile prezentate în Articolul 5.

4. În măsura în care se încadrează în competenţele lor, regiunile se vor strădui ori de cîte ori este necesar să asigure egalizarea financiară dintre autorităţile locale aflate în interiorul lor.

Articolul 8 – Relaţiile interregionale şi transfrontaliere

1. În sferele lor de competenţă, regiunile vor avea dreptul de a-şi asuma activităţi de cooperare interregională şi trasfrontalieră, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia internă. Aceste activităţi vor fi desfăşurate cu respectul cuvenit faţă de legislaţia internă şi faţă de obligaţiile internaţionale ale statului.

2. Regiunile care formează o parte a unei zone transfrontaliere îşi pot constitui, cu respectarea cuvenită a legislaţiei tuturor sistemelor juridice naţionale interesate precum şi a legislaţiei internaţionale, organe deliberative şi/sau executive comune. Hotărîrile acestor organe vor fi supuse procedurilor curţilor competente în aceeaşi măsură în care ar fi fost în cazul în care ar fi fost luate de un organ regional, potrivit principiilor prezentate în tratatele existente pe marginea acestui subiect.

3. Relaţiile interregionale sau transfrontaliere ale regiunilor vor fi reglate de acorduri internaţionale relevante, în măsura în care ele sînt aplicabile.

Articolul 9 – Participarea la afacerile statului

1. În măsura în care reglementările adoptate de guvernarea centrală poate modifica amploarea autonomiei regionale sau afecta interesele regiunilor, regiunile vor putea participa la procesul de decizie.

2. Participarea regiunilor la guvernarea centrală poate:

-   fi asigurată prin reprezentarea corespunzătoare a regiunilor în organele legislative sau administrative;

-   sau poate fi bazată pe procedurile de dezbatere sau de consultare dintre organele statului şi fiecare regiune interesată;

-   sau poate să derive din consultarea dintre organele guvernării centrale şi o structură care reprezintă regiunile.

Aceste forme de participare nu se vor exclude reciproc.

Articolul 10 – Participarea la afacerile europene şi internaţionale

1. Regiunile vor avea dreptul de a participa la sau de fi reprezentate, prin organe proiectate în acest scop anume, în activităţile instituţiilor europene.

2. Regiunile vor avea cel puţin dreptul de a fi consultate de către guvernarea lor naţională ori de cîte ori Statul negociază încheierea unui tratat internaţional sau adoptarea unui alt instrument din cadrul unei organizaţii europene care le poate afecta direct puterile sau interesele fundamentale. Acelaşi lucru va fi valabil ori de cîte ori implementarea reglementărilor adoptate la nivel european poate fi de responsabilitatea lor.

3. Guvernările naţionale pot implica regiunile în procesele de negociere, mai cu seamă prin includerea reprezentanţilor regionali în delegaţiile naţionale.

4. Pentru a-şi promova sau apăra interesele, regiunile vor avea dreptul de a înfiinţa, fie individual fie în comun cu alte regiuni sau cu autorităţi locale, birouri de legătură cu alte regiuni sau autorităţi locale sau cu organizaţii internaţionale – în special organizaţii europene – care sînt active în sferele lor de competenţă.

4. Organizarea instituţională a regiunilor

Articolul 11 – Principiul autoorganizării regionale

Regiunile vor avea dreptul, cel mult, să îşi adopte şi, cel puţin, să îşi adauge statutele, respectînd Constituţia şi legile adoptate conform Articolului 2, paragraful 3.

Articolul 12 – Organele regionale

1. Fără a prejudicia diferitele forme de participare a cetăţenilor la procesul de decizie, regiunile vor fi înzestrate cu o adunare reprezentativă şi cu un organ executiv.

2. Adunarea va fi aleasă liber şi direct prin vot secret pe baza sufragiului universal.

3. Cu excepţia cazului alegerii directe de către populaţie, organul executiv va fi răspunzător în faţa adunării conform condiţiilor şi procedurilor prevăzute de legislaţia internă a fiecărui stat parte la prezenta Cartă.

4. Condiţiile mandatului reprezentanţilor regionali aleşi vor asigura exercitarea liberă a funcţiilor lor, în special prin indemnizaţii adecvate.

5. Membrii adunării reprezentative sau ai organului executiv nu pot fi supuşi acelor măsuri ale autorităţii centrale care le încalcă exercitarea liberă a îndatoririlor lor, cu excepţia procedurilor judiciare.

Articolul 13 – Administraţia regională

1. Regiunile vor deţine propriile proprietăţi şi propriul sistem de administraţie precum şi organe proprii pe care şi le pot înfiinţa ele însele, precum şi propriul personal.

2. Regiunile pot hotărî liber asupra structurilor interne ale sistemelor lor de administraţie şi organelor lor.

3. Regiunile pot hotărî condiţiile de angajare ale personalului lor în limitele principiilor generale prevăzute de către autoritatea centrală sau federală în chestiune.

5. Finanţele regionale

Articolul 14 – Principii

1. Sistemul de finanţare a regiunilor le va asigura acestora un venit previzibil, proporţional cu competenţele lor şi care să le permită să-şi urmărească propriile politici.

2. Sursele de finanţare a regiunilor vor fi suficient de diversificate şi viabile pentru a le permite să ţină pasul, în măsura în care este posibil, cu evoluţia reală a costului exercitării competenţelor lor şi cu dezvoltarea economică generală.

3. În ce priveşte propriile lor competenţe, resursele financiare ale regiunilor vor consta în principal din resursele proprii, pe care le pot folosi liber.

4. Principiul solidarităţii necesită introducerea, în cadrul fiecărui stat, a unui mecanism de egalizare financiară care să ia în considerare atît resursele potenţiale cît şi nevoile regiunilor, cu scopul armonizării standardului de viaţă al locuitorilor diferitelor regiuni.

5. Transferurile şi finanţările vor fi de regulă făcute fără a fi condiţionate de alocarea lor într-un anume scop. Transferurile financiare către regiuni şi, acolo unde este aplicabil acest lucru, împărţirea taxelor potrivit reglementărilor Articolului 15, paragraful 3, vor fi ghidate de reguli prestabilite bazate pe cîteva criterii obiective corespunzătoare nevoilor reale ale regiunilor.

6. Regiunile vor avea, în limitele reglementărilor legale, acces la piaţa de capital pentru a acoperi cheltuielile lor de capital prin împrumuturi, cu condiţia să poată face dovada capacităţii de a restitui datoria pe întreaga perioadă de rambursare din propriul venit.

7.O obligaţie statutară de a se supune anumitor reglementări bugetare sau unui sistem de contabilitate standardizat nu va constitui o îngrădire a autonomiei financiare a regiunii.

Articolul 15 – Resursele proprii

1. Resursele proprii vor consta în principal din taxe, impozite sau taxe vamale pe care regiunile au dreptul să le colecteze în limitele definite de constituţie sau lege. Regiunile vor trebui să poată hotărî cuantumul impozitelor şi taxelor vamale regionale.

2. Atunci cînd ele nu îşi pot colecta propriile taxe, regiunile vor avea dreptul, în limitele prescrise de constituţie sau de lege, de a stabili procentaje suplimentare pe taxele colectate de alte autorităţi publice.

3. Cota regiunilor din taxele generale stabilite de constituţie sau lege va fi şi ea considerată drept resursă proprie. Vor fi stabilite proceduri adecvate pentru consultarea tuturor regiunilor cu privire la reglementările şi aranjamentele pentru împărţirea şi alocarea acestor resurse.

4. În scopul raţionalizării, eficienţei şi coordonării, administrarea taxelor regionale poate fi responsabilitatea unei administraţii aparţinînd de mai multe autorităţi sau de o autoritate diferită de cea a regiunii, fără ca aceasta să afecteze proprietatea şi utilizarea venitului.

C. Protecţia autonomiei regionale

Articolul 16 – Protecţia graniţelor regionale

1. Fără a prejudicia proceduri ale democraţiei directe ce pot fi prevăzute de legislaţia internă, o graniţă regională nu poate fi modificată pînă ce regiunea în cauză nu şi-a dat acordul.

2. În cazul unei redesenări generale a graniţelor regionale, consultarea tuturor regiunilor interesate, în concordanţă cu toate procedurile prevăzute de legislaţia internă, poate fi substituită cu acordul explicit al fiecărei regiuni.

Articolul 17 – Dreptul regiunilor de a institui proceduri legale

Regiunile vor primi puterea de a acţiona în curţile competente pentru a-şi asigura exercitarea liberă a puterilor lor şi respectarea principiilor autonomiei regionale consfinţite în prezenta Cartă sau în legislaţia internă.

Articolul 18 – Conflictele de competenţe

1. Cînd există un conflict de competenţe, el va fi soluţionat de un organ judecătoresc.

2. Conflictele de interese vor fi soluţionate potrivit principiilor constituţionale şi statutare ale fiecărui stat. În absenţa unei soluţii clare în dreptul pozitiv, în luarea deciziei va fi luat în considerare principiul subsidiarităţii.

Articolul 19 – Supravegherea instrumentelor regionale

1. Supravegherea instrumentelor adoptate de regiuni poate fi exercitată doar în cazurile şi potrivit procedurilor care sînt prevăzute de constituţie sau de legislaţie.

2. Orice supraveghere a instrumentelor regionale va avea ca scop exclusiv asigurarea respectării legii. O asemenea

supraveghere va fi exercitată exclusiv ex post facto, cu condiţia existenţei unei proceduri de aprobare a statutului regiunii. 3. Supravegherea poate, totuşi, include o evaluare a eficienţei cu privire la puterea de implementare la care face referire Articolul 4, paragraful 4, şi exercitarea competenţelor delegate regiunilor.

Partea a doua

Articolul 20 – Angajamente şi rezervări

1. Statele Contractante convin să fie obligate de toate prevederile acestei Carte şi se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exercitarea eficientă a monitorizării aranjamentelor la care face referire Articolul 22 al Cartei.

2. Pentru a se ţine seama de diversitatea şi natura în dezvoltare a situaţiilor regionale din statele europene, statele vor fi autorizate să introducă rezervări în ceea ce priveşte următoarele articole:

-    Articolul 4, paragraful 4,

-    Articolul 8, paragraful 2,

-    Articolul 10, paragraful 3,

-    Articolul 13, paragraful 3.

În statele în care adunarea regională este compusă tradiţional din reprezentanţi aleşi ai autorităţilor locale ce formează regiunea, statul va fi autorizat să introducă rezervări în ce priveşte caracterul direct al alegerii după cum reglementează paragraful 2 al Articolului 12.

3. Nu va fi permisă nici o altă rezervare decît cele care sînt prevăzute în paragraful precedent.

4. Rezervările vor fi aduse la cunoştinţa Secretarului General al Consiliului

Europei la data semnăturii, ratificării sau aderării.

5. Orice stat care a introdus rezervări le poate retrage oricînd prin notificarea Secretarului General al Consiliului Europei.

Articolul 21 – Interpretarea Cartei

Nici una din prevederile Cartei nu va fi interpretată în sensul încălcării sau restrîngerii unei forme de guvernare mai largi conferită autorităţilor teritoriale de către legislaţia internaţională sau de legislaţia internă a fiecărui Stat Parte.

Articolul 22 – Monitorizarea aplicării Cartei

1. Fiecare stat, în timpul anului în care Carta intră în vigoare în ceea ce îl priveşte, şi la fiecare cinci ani după aceea, va întocmi un raport cu privire la aplicarea Cartei.

2. Statele care au introdus rezervări în concordanţă cu paragraful 2 al Articolului 20 vor examina în rapoartele lor relevanţa menţinerii acestor rezervări.

3. Rapoartele vor fi înaintate spre examinare CALRE, care le va transmite cu observaţiile sale Comitetului de Miniştri şi Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Comitetul de Miniştri va evalua fiecare raport naţional în concordanţă cu procedurile pe care acesta le va indica şi va aduce la cunoştinţa statelor în cauză şi preşedintelui CALRE concluziile sale.

4. Comitetul de Miniştri, dacă aceasta se va impune şi după consultarea cu CALRE şi Adunarea Parlamentară, va lua măsuri menite să permită examinarea rapoartelor înaintate de către Statele care nu sînt membre ale Consiliului Europei.

Articolul 23 – Angajamentele statelor implicate într-un proces de regionalizare

1. Statele în care în momentul de faţă este în plină desfăşurare un proces de regionalizare pot ratifica această Cartă dacă se angajează să implementeze prevederile prin înfiinţarea şi dezvoltarea de structuri regionale. Ele se vor angaja să înfiinţeze, într-o perioadă nu mai mare de zece ani de la intrarea în vigoare a Cartei în ceea ce le priveşte, cadrul legal şi mecanismele administrative şi financiare care le vor permite să respecte, în ce priveşte regiunile lor, drepturile expuse în această Cartă, în condiţiile stipulate în paragrafele 1 sau 2 ale Articolului 20.

2. Fiecare stat în care Carta este în vigoare în condiţiile stipulate în paragraful precedent, în timpul anului în care Carta intră în vigoare în ceea ce îl priveşte, şi la fiecare trei ani după aceea, va întocmi un raport cu privire la evoluţia procesului de regionalizare; aceste rapoarte vor fi supuse procedurilor prevăzute în paragrafele 3 şi 4 ale Articolului 22. În urma celui de-al patrulea raport cel tîrziu, Partea interesată îl va informa pe Secretarul General al Consiliului Europei asupra angajamentului său de a respecta prevederile Cartei în condiţiile specificate în paragraful 1 sau 2 al Articolului 20.

Partea a treia

Articolul 24 – Semnare, ratificare, intrare în vigoare

1. Această Cartă va fi deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi încredinţate Secretarului General al Consiliului Europei.

2. Această Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează termenului de trei luni de la data la care cinci state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţămîntul de a fi obligate de către Cartă în concordanţă cu prevederile paragrafului precedent.

3. În ce priveşte orice stat membru care îşi exprimă consimţămîntul de a fi obligat de către ea, Carta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare termenului de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 25 – Regiunile cărora li se va aplica Carta

Principiile autonomiei regionale conţinute în această Cartă se vor aplica tuturor regiunilor existente pe teritoriul Părţii Contractante. Totuşi, fiecare Parte Contractantă, atunci cînd îşi depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare, specifică categoriile de regiuni la care intenţionează să limiteze cuprinderea Cartei sau pe care intenţionează să le excludă din cîmpul său de acţiune.

Articolul 26 – Accederea statelor care nu sînt membre ale Consiliului Europei

După intrarea în vigoare a acestei Carte şi după consultări cu CALRE, Comitetul de Miniştri poate, printr-o decizie luată prin vot unanim, invita orice stat care nu este membru să adere la Cartă. Această invitaţie trebuie să primească aprobarea explicită a fiecărui stat care a ratificat Convenţia.

Articolul 27 – Denunţarea

Orice Parte Contractantă poate denunţa această Cartă oricînd după expirarea a cinci ani de la data la care Carta a intrat în vigoare în ceea ce îl priveşte. O notificare de şase luni va fi dată Secretarului General al Consiliului Europei. O astfel de notificare nu va afecta validitatea Cartei în ce priveşte celelalte Părţi Contractante, cu condiţia să existe în orice moment nu mai puţin de cinci astfel de Părţi.

Articolul 28 – Notificările

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statele membre ale Consiliului Europei cu privire la:

a.  orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

c.  orice dată de intrare în vigoare a acestei Carte conform Articolului 24;

d. orice notificare primită în aplicarea Articolului 20, paragrafele 4 şi 5, cu privire la rezervări;

e.  orice notificare cu privire la excluderea anumitor categorii de regiuni din cîmpul de acţiune al prezentei Carte, în conformitate cu Articolul 25;

f. orice notificare de către un stat care a ratificat Carta în condiţiile Articolui 23, cel mai tîrziu în urma termenului specificat în Articolul 23, paragraful 2;

g. toate rapoartele Comitetului de Miniştri, CALRE şi Adunării Parlamentare adoptate în acest cadru pentru monitorizarea aplicării acestei Carte;

Carta europeană a autonomiei regionale – proiect

h. orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la această Cartă.

Întru adeverirea căreia subsemnatele, fiind deplin autorizate în acest sens, au semnat această Cartă.

Încheiată la _______, luna _______, data de _____________19___, în limba engleză şi limba franceză, ambele texte fiind la fel de autentice, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii autorizate către fiecare stat membru al Consiliului Europei.

(traducere neoficială)