|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||
|
Discriminarea rasială în
judeţele István Haller 1. Introducere În cursul anului 2000, Consiliul Europei, prin Direcţia Generală pentru Drepturile Omului şi Secretariatul Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, a lansat programul Non-Discrimination Review în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. În următorul an s-a format grupul de experţi din România (Renate Weber — FSD, Eugen Crai — UNICEF, Haller István — Liga PRO EUROPA), selectaţi cu acordul Consiliului Europei. Acest grup a contactat o serie de experţi care să identifice priorităţile pentru România. În urma consultărilor, au fost selectate trei domenii: cel al educaţiei, al accesului la servicii publice şi locuri de muncă, al sistemului judiciar. După analizarea legislaţiei interne şi a tratatelor internaţionale în domeniu, grupul de experţi a decis realizarea unui studiu de caz în judeţul Mureş. Alegerea judeţului s-a bazat pe: a) diversitatea etnică a judeţului, cu o compoziţie echilibrată între majoritari şi minoritari; b) existenţa celei mai numeroase comunităţi de romi din România; c) existenţa unor situaţii interetnice conflictuale la începutul anilor ’90; d) expertiza Ligii PRO EUROPA în domeniu, organizaţie care urmăreşte fenomenul discriminării în regiune de mai bine de un deceniu. Pentru a avea o evidenţă a discriminărilor în toate domeniile vieţii sociale, în mod comparativ pentru două judeţe (Mureş şi Satu Mare), Liga Pro Europa şi-a propus pentru anul 2004 realizarea prezentului studiu. 2. Clarificări terminologice În conformitate cu terminologia internaţională, prin discriminare rasială se înţelege „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială1). Prin urmare, în studiul de faţă se consideră discriminare rasială şi fenomenul cunoscut de opinia publică sub denumirea de discriminare etnică. Discriminarea poate fi de trei tipuri: a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decît alta, dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor rasială sau etnică2). Exemple clasice pentru discriminările directe sînt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi” sau afişele cu conţinut similar expuse la intrarea în baruri sau discoteci. b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane [...] faţă de alte persoane” (Directiva 43/2000). Exemplul tipic al acestei forme de discriminare îl reprezintă introducerea obligativităţii unor uniforme scumpe în unele şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dintr-un mediu sărac spre alte şcoli. c) Discriminarea structurală înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice relevă procente foarte scăzute de prezenţă a minorităţilor în justiţie. Dacă primele două forme de discriminări pot fi contracarate prin sancţiuni (conform Ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare3), discriminarea structurală impune contramăsuri cu caracter sistemic: evidenţierea ei — prin metode statistice — trebuie să fie urmată de elaborarea de măsuri speciale (numite şi măsuri pozitive sau, în mod greşit, discriminare pozitivă). Aceste măsuri au scopul de a asigura „progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau al unor indivizi avînd nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate”, cu condiţia ca ele „să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte [...] după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate”. Între măsurile speciale se numără alocarea de locuri speciale pentru tinerii romi în învăţămîntul liceal şi universitar. O formă specifică a discriminării este comisă prin atingerea demnităţii personale (prin discursul instigator la ură sau prin hărţuire) care este definit ca un „comportament manifestat în public, avînd caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi” (Ordonanţa 137/2000). Declararea în public a dorinţei de a evacua populaţia romă din zona centrală a unui oraş reprezintă o astfel de discriminare, întrucît creează pentru această comunitate o atmosferă de intimidare (dacă dorinţa respectivă este „motivată” şi prin afirmaţia că romii reprezintă un focar de infecţie, atmosfera devine de-a dreptul ostilă, degradantă, umilitoare). 3. Metodologia folosită În prima fază a realizării studiului au fost organizate trei întîlniri cu specialiştii din cele trei domenii selectate, iar a patra întîlnire — beneficiind de participarea sociologilor — a fost consacrată elaborării detaliate a metodologiei. La aceste întîlniri au fost invitaţi reprezentanţi ai autorităţilor, ai comunităţilor minoritare (s-a urmărit situaţia comunităţilor maghiare, rome, evreieşti, germane) şi experţi. A urmat perioada de colectare a informaţiilor (ţinînd cont de propunerile participanţilor la întîlniri), prin obţinerea datelor statistice, realizarea de interviuri (cu aproximativ 50 de persoane: reprezentanţi ai diferitelor autorităţi, cadre didactice, judecători, procurori, cetăţeni obişnuiţi) şi de chestionare (au fost completate aproximativ 400 de chestionare de către funcţionari publici, cetăţeni din Tîrgu-Mureş, deţinuţi din Penitenciarul Tîrgu-Mureş). Pornind de la această experienţă, prezentul studiu a) urmează metodologia anterior elaborată; b) analizează toate domeniile vieţii sociale4. 4. Situaţia geografică şi politică a celor două judeţe Judeţul Mureş, situat în zona centrală a României, cu o suprafaţă de 6.696 km2, are 4 municipii (Tîrgu-Mureş — reşedinţă de judeţ, Sighişoara, Reghin şi Tîrnăveni), 7 oraşe (Sovata, Luduş, Iernut, Miercurea Nirajului, Ungheni, Sîngeorgiu de Pădure, Sărmaşu), 91 de comune şi 487 de sate. Judeţul Satu Mare se află în partea nord-vestică a României, cu o suprafaţă de 4.418 km2, şi are în componenţă un municipiu (Satu Mare, reşedinţa de judeţ), 4 oraşe (Carei, Negreşti Oaş, Tăşnad, Ardud), 57 de comune şi 176 de sate. Ambele judeţe au parcurs o istorie frămîntată: după ocuparea otomană a Ungariei Centrale, teritoriul judeţului Mureş a aparţinut Principatului Transilvaniei, iar cel al Sătmarului a reprezentat zona tampon dintre Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Transilvania. La sfîrşitul secolului al XVII-lea ambele judeţe au devenit parte a Imperiului Habsburgic, iar după primul război mondial, a Regatului României. Schimbările de putere (între 1940 şi 1944 importante părţi din ambele judeţe au revenit Ungariei), precum şi de proporţie etnică a populaţiilor au creat tensiuni între comunitatea română şi cea maghiară. În competiţia pentru dominaţia politică, economică şi culturală s-a folosit ca mijloc şi discriminarea rasială. În ambele judeţe, numărul romilor este considerabil. În Mureş se află cea mai numeroasă comunitate de romi înregistrată în România (conform recensămîntului din 2002). Alte comunităţi tradiţionale, cum ar fi evreii (afectaţi de Holocaust) şi germanii (afectaţi de o emigrarea masivă datorită situaţiei politice şi economice) sînt pe cale de dispariţie.
Structura demografică a judeţului Mureş în funcţie de apartenenţa etnică (1930-2002) Structura demografică a judeţului Satu Mare în funcţie de apartenenţa etnică (1930-2002) Românii sînt, în general, de religie ortodoxă şi greco-catolică, maghiarii reformaţi, romano-catolici şi unitarieni, iar germanii evanghelici (în principal în judeţul Mureş) şi romano-catolici (în principal în judeţul Satu Mare). Repartiţia religioasă a comunităţilor de romi se apropie în general de cea a populaţiilor majoritare, un procent mai ridicat înregistrîndu-se în cadrul bisericilor neoprotestante (adventiste, penticostale). În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2000, pentru judeţul Mureş din 9 deputaţi 4 reprezentau UDMR, 2 PDSR, 2 PRM, 1 PNL; din 4 senatori 2 UDMR, 1 PDSR, 1 PRM; pentru judeţul Satu Mare din 6 deputaţi 3 reprezentau UDMR, cîte unul PDSR, PRM şi PNL; din 2 senatori ambii erau din partea UDMR. 4. Rezultatele studiului 4.1. Observaţii generale Persoanele intervievate şi chestionate nu înţelegeau noţiuni cum ar fi „discriminare”, „discriminare rasială”, „măsuri speciale”, „discriminare indirectă”, „integrare socială” şi neagă din principiu existenţa fenomenului discriminării, chiar dacă recunosc deficienţele existente. Tipice au fost răspunsurile de genul: „nu, la noi nu există discriminare rasială; da, la noi foarte puţini dintre angajaţi sînt minoritari” sau „nu, la noi nu există discriminare; da, la noi nu se respectă legislaţia privind minorităţile naţionale”. Chiar şi o bună parte a persoanelor aparţinînd comunităţilor minoritare au considerat că termenul de discriminare rasială a fi prea „dur”; spre exemplu, mai mulţi romi au afirmat: „nu, nu sînt discriminat, dar dacă mă duc la bar, nu sînt servit; dacă mă duc la autorităţi, refuză să-mi soluţioneze problemele”. Nici noţiunea de apartenenţă etnică nu este cunoscută, foarte mulţi români chestionaţi fiind revoltaţi, refuzînd răspunsul sau afirmînd: „eu sînt majoritar, nu etnic”. Stereotipurile negative cu privire la romi sînt atît de înrădăcinate, încît ele au fost reafirmate chiar dacă persoanele în cauză, reprezentanţi ai unor instituţii publice, cunoşteau scopul interviurilor (de exemplu: „ţiganii, oriunde ar locui, degradează din punct de vedere social zona respectivă”). La fel, există deficienţe serioase în cunoaşterea legilor. Procentul răspunsurilor corecte la întrebări (pentru funcţionarii publici, întrebările s-au referit exclusiv la legile care îi privesc direct, cum ar fi Legea funcţionarilor publici sau Legea autorităţilor publice locale; în chestionare erau date două variante, cea incorectă fiind mai defavorabilă minorităţilor) variază între 30-40% în cadrul funcţionarilor de etnie română şi între 60-75% în cadrul funcţionarilor de etnie maghiară. În cazul acestor chestionare, în care erau doar două variante de răspuns, procentul de 50% ar fi putut fi atins prin răspunsuri date la întîmplare.5 Parţial din necunoaştere, parţial din inerţie sau chiar reavoinţă, noile legi care prevăd utilizarea limbii materne, introducerea unor măsuri speciale, combaterea discriminării nu sînt respectate. Fără a oferi o listă exhaustivă, iată cîteva exemple de prevederi a căror nerespectare este o practică curentă şi nu o excepţie. Legea nr. 178/1997 stipulează utilizarea de translatori autorizaţi în procedura penală pentru persoanele care nu vorbesc bine limba română, totuşi în acest scop sînt folosiţi grefieri sau cetăţeni care se află în mod incidental în sala de judecată. Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, totuşi autorităţile refuză să ia atitudine împotriva lor, spre exemplu, Ministerul Culturii analizează de mai bine de un an conţinutul unor cărţi antisemite, în loc să dea o soluţie tranşantă şi rapidă asupra difuzării lor. Legea 416/2001 prevede garantarea unui venit minim, dar Guvernul alocă sume de cinci ori mai mici decît cele prevăzute de lege. 4.2. Egalitatea accesului la educaţie şi formare profesională Datele recensămîntului din 1992 au dezvăluit serioase probleme în educaţia unor comunităţi etnice. Educaţia romilor se opreşte în general la nivelul şcolii primare, iar în cadrul comunităţii maghiare proporţia celor cu educaţie de nivel universitar este mai redus decît media pe ţară. În cadrul comunităţii de evrei şi de germani nu există deficienţe.
Nivelul de educaţie a populaţiei din România cu vîrsta de peste 12 ani pentru cele cinci comunităţi studiate, 1992 Dintre neştiutorii de carte, 10% sînt romi. Datele statistice privind judeţul Mureş din anul şcolar 2003-2004 arată o pondere în scădere spre nivelele superioare ale celor care învaţă în limba maghiară. Educaţia în limba germană este relativ bine dezvoltată, dar majoritatea elevilor nu provin din comunitatea germană. Educaţie în limba romani nu există, chiar şi predarea limbii romani reprezintă o problemă.
Educaţia în limbile minoritare pe nivele şi tipuri de educaţie în judeţul Mureş În judeţul Satu Mare fenomenele sînt similare; totodată, datele arată că din rîndul comunităţii maghiare mulţi părinţi optează pentru învăţămîntul în limba română, înregistrîndu-se chiar un fenomen interesant: o parte a părinţilor care optează pentru educaţie în limba maternă în şcoala primară îşi trimit copiii la grădiniţă în limba română, pentru a le facilita învăţarea limbii la o vîrstă preşcolară. Educaţia în limba germană este mai bine dezvoltată doar la nivel de grădiniţă şi liceu.
Educaţia în limbile minoritare pe nivele şi tipuri de educaţie în judeţul Satu Mare Numărul celor care învaţă în limba română şi aleg opţional învăţarea limbii maghiare este infim — la nivelul judeţului Satu Mare există 37 de astfel de elevi. În judeţul Mureş limba romani este predată pentru 24 de copii în grădiniţă, 798 de copii în şcolile primare, 405 în gimnazii şi 18 în licee, iar în judeţul Satu Mare pentru 135 de copii în şcolile primare, 230 în gimnazii, 12 în licee. Din cele 505 clase primare cu efectiv incomplet din judeţul Mureş, 218 sînt cu predare în limba maghiară, 4 în limba germană, iar din 277 de clase V-VIII, 92 cu predare în limba maghiară şi 2 în limba germană. Aceste date arată că procentul claselor cu efectivul incomplet din judeţul Mureş în care învăţămîntul se desfăşoară într-o limbă minoritară este aproximativ la nivelul procentului claselor cu efectiv complet. În judeţul Satu Mare numărul claselor cu predare în limbile minorităţilor cu efectivul incomplet este semnificativ mai mic decît procentul claselor cu efectiv complet în limbile minorităţilor: din cele 194 de clase primare cu efectiv redus 53 sînt în limba maghiară şi 3 în limba germană, din cele 48 de clase gimnaziale 19 în limba maghiară şi 1 în limba germană. Din cele 10 clase liceale, profesionale, postliceale cu efectiv redus nici una nu este în limba minorităţilor. În judeţul Mureş, în anul şcolar 1997-1998 (datele privind anul şcolar 2002- 2003 şi anul şcolar 2003-2004 au fost considerate de inspectorat drept confidenţiale!) au existat 15 unităţi de învăţămînt liceal în care educaţia s-a desfăşurat exclusiv în limba română, 23 de unităţi au fost bilingve (din care una româno-germană, celelalte româno-maghiare). Din cele 5630 de locuri, 4585 au fost pentru educaţia în limba română (81,6%), 1005 în limba maghiară (17,9%), 40 în germană (0,7%). Din cele 70 de profile, 20 (28,6%) erau accesibile în limba română şi maghiară (două dintre ele şi în limba germană), 46 exclusiv în limba română (65,7%), 4 numai în maghiară (5,7%). În Tîrgu-Mureş, unde ponderea populaţiei maghiare a fost aproximativ 50%, 89 de clase de liceu au fost în limba română (70,6%), 27 în limba maghiară (29,4%). În anul şcolar 2003-2004 există două licee cu predare în limba maghiară. În judeţul Satu Mare, din cele 50 de licee, şcoli profesionale şi instituţii de învăţămînt postliceal, 26 (52%) sînt exclusiv în limba română, 11 (22%) în limba maghiară, 1 (2%) în limba germană, 12 (24%) fiind bilingve (cu clase de predare în limba română şi maghiară). Din cele 76 de profile, 2 (2,6%) sînt accesibile în trei limbi (matematică- informatică şi filologie), 23 (30,3%) în română şi maghiară, 49 (64,5%) doar în română, 2 (2,6%) doar în maghiară (religie romano-catolică şi religie reformată). În cadrul învăţămîntului în limbile minorităţilor lucrează un număr mai mare de persoane necalificate. În judeţul Mureş, din cele 86 de educatoare necalificate, 62 predau la secţiile maghiare (72,1%), 3 la secţia germană; din cele 71 de învăţătoare necalificate, 59 (83,1%) sunt la secţiile maghiare, 5 la secţiile germane. Din cele 32 de persoane care predau limba romani, numai 13 sînt calificate (40,6%). În învăţămîntul gimnazial în limbile minorităţilor, datorită lipsei cadrelor didactice din aceste comunităţi, unele materii sînt predate în limba română. Spre exemplu, la Tîrnăveni (un oraş cu aproximativ 30.000 de locuitori din judeţul Mureş) există profesori maghiari doar la limba maternă, matematică, fizică şi geografie, la celelalte materii nu. Totodată, elevii de la secţiile maghiare şi germane au mai multe ore pe săptămînă (cu 15-20%), avînd şi mai multe teze, examene decît cei de la secţiile române.
Structura cadrelor didactice care predau în limba maghiară în judeţul Mureş, anul şcolar 2003-2004
Structura cadrelor didactice care predau în limba maghiară în judeţul Satu Mare, anul şcolar În judeţul Satu Mare, în cazul învăţămîntului în limba maghiară, numărul persoanelor necalificate este mai scăzut, dar în ce priveşte educaţia în limba germană de nivel preşcolar şi primar, procentul cadrelor didactice necalificate este semnificativ mai mare decît pentru întregul personal didactic (17,4% şi 13,7 faţă de 10,1% şi 7,9%). Din cele trei persoane care predau limba romani, doar una este calificată. În aceste condiţii, rezultatele obţinute de elevii care învaţă în limba maghiară sau germană sînt uşor mai slabe decît rezultatele elevilor de la secţiile române. În judeţul Mureş, la examenul de capacitate6 media elevilor din clasele cu predare în limba maghiară a fost 7,39, iar cea a celor în germană 7,31, faţă de media generală de 7,44; la bacalaureat media elevilor din clasele cu predare în limba maghiară a fost de 7,82 faţă de media generală de 7,88 (însă cea a claselor cu predare în limba germană a fost mai mare — 7,92). În judeţul Satu Mare fenomenele sînt similare: la examenul de capacitate media generală a fost 7,55, media claselor cu predare în limba maghiară 7,46, media claselor cu predare în limba germană 7,85; la bacalaureat media generală a fost de 7,74, faţă de 7,60 (media claselor cu predare în limba maghiară) respectiv 7,61 (media claselor cu predare în limba germană). Deşi 36,8% din şcolile judeţului Mureş sînt bilingve7, conform interviurilor realizate nu există un multiculturalism real în şcoli. Dacă sînt mai rare cazurile în care serbările se desfăşoară exclusiv în limba română în aceste şcoli, la fel de rare sînt şi situaţiile în care apar pe coridoare inscripţii bilingve sau imagini ale personalităţilor aparţinînd culturii minorităţilor. De obicei, cultura minoritară nu poate depăşi limitele claselor în care se desfăşoară educaţia în aceste limbi; ba mai mult, există şcoli unde cabinetele de religie în care învaţă şi copii greco-catolici, romano-catolici şi reformaţi sînt amenajate exclusiv cu simboluri ortodoxe. Din cele 38 de licee din judeţul Mureş, 14 poartă numele unor personalităţi româneşti, cîte unul numele unor personalităţi maghiare, respectiv germane (Bolyai Farkas şi Joseph Haltrich). La nivelul şcolilor generale care poartă numele unor personalităţi, 85% dintre acestea sînt româneşti, iar 15% poartă numele unor personalităţi maghiare. În judeţul Satu Mare 27,9% din şcoli sînt multilingve. Din cele monolingve, 79,9% sînt în limba română, 19,5% în limba maghiară, 0,6% în germană; din cele multilingve 87,1% în română şi maghiară, 2,9% în maghiară şi germană, 2,2% în română şi germană, 7,9% sînt trilingve. Din cele 50 de instituţii de învăţămînt liceal, profesional şi postliceal, 8 poartă numele unor personalităţi româneşti, două numele unor personalităţi maghiare, cîte una are nume german, respectiv latin. Doar 18,5% dintre directorii liceelor din judeţul Mureş sînt maghiari, la celelalte licee în care se desfăşoară educaţie şi în limba maghiară directorii adjuncţi sînt maghiari. La şcolile generale din municipiul Tîrgu-Mureş situaţia este şi mai defavorabilă, aici doar 5% din directori sînt maghiari, directori adjuncţi maghiari existînd la 85% din şcoli (din anul şcolar 2004-2005 nu mai există nici un director maghiar în şcolile generale din Tîrgu-Mureş, ultimul, de la şcoala generală nr. 7, fiind schimbat de Inspectoratul şcolar al Judeţului Mureş prin „reorganizare”. Ulterior, ştefan Someşan, inspectorul şcolar general, a declarat că nu se pune problema discriminării întrucît „un mare mahăr de la UDMR” a fost numit director adjunct8). Aceste situaţii, ca şi modul de numerotare a claselor (primele litere din alfabet pentru clasele cu predare în limba română), creează în copiii minoritari sentimentul cetăţeanului de rang inferior. În acelaşi timp, conform unui sondaj de opinie realizat în Tîrgu-Mureş, doar 8% din populaţia românească se opune multiculturalismului în şcolile bilingve. Copiii romi se află într-o situaţie specială, mai multe fenomene concurînd la neînscrierea copiilor în şcoli sau la abandonul şcolar: sărăcia, slaba educaţie a părinţilor (sistemul educaţional din România se bazează încă pe însuşirea materiei în afara şcolii, cu sprijinul consistent al familiei), traumele datorate discriminării, nu în ultimul rînd datorită unor tradiţii şi mentalităţi existente în comunităţile de romi (mariajul copiilor, desconsiderarea educaţiei). Există şi fenomenul abandonului neînregistrat: mulţi copii romi înscrişi la şcoală nu frecventează cursurile; totuşi ei nu sînt trecuţi ca absenţi, din „bunăvoinţă”. Interviurile au relevat diferite atitudini discriminatorii la adresa romilor: refuzul de a înscrie copii romi în unele şcoli, înscrierea lor în clase separate (nu pentru a oferi educaţie în limba romani, ci pentru „a proteja” copiii neromi9). Această atitudine primeşte un sprijin substanţial şi din partea părinţilor majoritari: peste 20% din cei chestionaţi au recunoscut că doresc să evite clasele cu romi. Cele mai dese discriminări se manifestă prin pasivitatea cadrelor didactice, care nu acordă nici o atenţie copiilor romi din clasă (acordîndu-le notă de trecere doar ca să „scape” de ei cît mai repede sau lăsîndu-i repetenţi pentru a forţa părinţii să-şi trimită copiii la şcoala specială). Procentul mare (peste 90%) de copii romi la şcoala Specială nr. 1 din Tîrgu-Mureş — rezervat, oficial, pentru copii cu dizabilităţi mentale — este efectul acestei discriminări, la care contribuie, poate, şi părinţii, întrucît în această şcoală se oferă şi o masă caldă, iar copiii pot termina cu uşurinţă cele opt clase. În cazul comunităţii de romi care se află în apropierea şcolii Speciale nr. 1, peste 60% din copii învaţă la această şcoală, în cazul unei alte comunităţi, aflate mai la distanţă, procentul este de 15%. O formă de discriminare indirectă se aplică de unele şcoli care impun obligativitatea uniformelor şcolare costisitoare, prin urmare părinţii mai săraci — mulţi dintre ei romi — evită aceste şcoli. În mod similar, părinţii din unele clase decid organizarea unor ore suplimentare cu plată, ceea ce are ca efect scoaterea copiilor mai săraci din respectivele clase. Conform celor relatate de cadrele didactice rome, viitorul copiilor romi depinde în foarte mare măsură de modul în care se raportează la ei învăţătoarele. Succesul şcolar, acolo unde există, se datorează unor cadre didactice foarte inimoase, care s-au implicat în mod deosebit în sprijinirea acestor tineri. Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a manifestat dorinţa de a stopa fenomenul segregării. În comunicatul de presă din 23 aprilie 2004, se arată următoarele: „Ministerul Educaţiei şi Cercetării interzice formarea grupelor în învăţămîntul preşcolar, precum şi a claselor I-a şi a V-a, cuprinzînd exclusiv sau preponderent elevi romi. Acest tip de organizare a grupelor/claselor, indiferent de motivele invocate, constituie o formă de segregare. În acest sens, Inspectoratele şcolare Judeţene vor transmite Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pînă la data de 28 mai 2004, o informare privind dimensiunea segregării la nivelul fiecărui judeţ, precum şi planul de măsuri iniţiat în vederea eradicării acestui fenomen. Totodată, inspectoratele şcolare vor lua măsurile care se impun pentru promovarea principiilor şcolii inclusive, o şcoală interculturală, deschisă tuturor, cu un curriculum care reprezintă diversitatea culturală a populaţiei, în care fiecare copil beneficiază de acces egal la o educaţie de calitate. Segregarea este o formă gravă de discriminare. În cadrul sistemului educaţional, cu excepţia şcolilor/claselor cu predarea tuturor disciplinelor în limba romani, segregarea constă în separarea fizică, intenţionată sau neintenţionată, a copiilor romi de restul copiilor în şcoli, clase, clădiri şi alte facilităţi, astfel încît numărul copiilor romi faţă de cei neromi este disproporţionat de mare în raport cu procentul pe care copiii romi de vîrstă şcolară îl reprezintă din totalul populaţiei de vârstă şcolară în respectiva unitate administrativ teritorială. MEC va monitoriza aplicarea planului de măsuri şi supune atenţiei inspectoratelor şcolare Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, care prevede sancţionarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv în domeniul educaţiei.” Ca măsură specială pentru a sprijini educaţia copiilor romi din judeţul Mureş, din cele 38 de licee, în 21 au fost admişi 7710 de elevi romi pe locuri speciale (34 la Tîrgu-Mureş, 14 la Tîrnăveni, 13 la Reghin, 4 la Dumbrăvioara, 4 la Gurghiu, 3 la Sighişoara, 3 la Sărmaşu, 2 la Deda). În judeţul Satu Mare există 10 elevi romi în cinci licee din reşedinţa de judeţ. Locurile speciale oferite însă nu pot fi utilizate în totalitate şi datorită lipsei unui sistem de burse pentru tinerii romi. Spre exemplu, la şcoala Normală „Mihai Eminescu” (Liceul Pedagogic) din Tîrgu-Mureş, unde s-a format o clasă de romi cu 22 elevi, datorită condiţiilor sociale ale familiilor lor, 6 elevi au abandonat şcoala după prima lună, încă doi după primul an de şcoală, rămînînd în prezent 14 elevi, din care unul singur îşi poate plăti taxele (cazare, masă, transport). Pentru o parte din ei (7) societatea civilă a oferit burse, ceilalţi aflîndu-se în pragul abandonării liceului. Se observă o tendinţă pozitivă în privinţa locurilor speciale la universităţi. În prezent, 15 romi învaţă la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş, acum un an erau doar 2. 4.3. Discriminarea şi nediscriminarea în programa şcolară Programele şcolare, conform cărora se elaborează manualele, nu prevăd prezentarea grupurilor minoritare. Problema nediscriminării este, de asemenea, evitată. Doar în clasele cu predare într-o limbă minoritară se predă istoria şi tradiţia minorităţii respective (în clasele VI-VII, cu o oră pe săptămînă). La materia „Cultură civică”, care se predă în clasele V-VIII, programa şcolară nu prevede nimic privind minorităţile, drepturile minorităţilor, probleme privind discriminarea. Programa din clasa a VI-a aminteşte non-discriminarea ca un principiu al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, iar cea de clasa a VIII-a se referă la egalitatea de şanse, dar aminteşte doar „problema sărăciei şi a bogăţiei”, nu şi problema egalităţii de şanse între persoane aparţinînd diferitelor comunităţi etnice. La materia „Istorie” nu se predă istoria României, ci „istoria românilor”, excluzîndu-se astfel istoria minorităţilor naţionale. Astfel, în loc să se prezinte şi elemente ale istoriei acestor comunităţi, materia „Istoria românilor” este bazată pe stereotipuri negative faţă de tot ceea ce nu aparţine de cultura română. Atît manualele şcolare, cît şi materialele didactice sau caietele speciale pentru elevi utilizate în şcoli întăresc stereotipurile negative faţă de minorităţi. În comparaţie cu românii, care sînt „dintotdeauna”11, minorităţile descind din popoare migratoare barbare cu o cultură inferioară, respingătoare: „populaţiile migratoare au găsit în provincia Dacia Romană o populaţie cu o civilizaţie superioară”; „nenumărate seminţii barbare din răsăritul depărtat trecură pe-aici valuri-valuri, ca peste o stîncă de piatră. Ostrogoţi, sarmaţi, roxolani, vizigoţi, avari, huni şi alte felurite neamuri asiatice lăsară în urmă jale şi moarte”; „barbarii veniţi din pustietăţi”;12 „Hunii au fost migratori care au atras atenţia prin sălbăticia vieţii lor [...] Cicatrici adînci le brăzdau obrazul, aveau corpurile deformate de atîta stat pe cai şi hrana lor era sărăcăcioasă. Ei nu simţeau nevoia de mîncăruri gătite la foc, se hrăneau cu rădăcini de ierburi sălbatice şi cu carne pe jumătate crudă pe care o puneau pe spatele cailor. [...] Hainele, din pînză de in şi din blană de şobolan sălbatici, erau purtate fără a fi schimbate pînă se rupeau în petice, datorită folosirii zilnice. [...] Umblau de colo-colo fără să are vreodată pămîntul, fără locuri stabile, fără lege, fără cămine, locuind în căruţe. [...] Lăcomia de aur era, în schimb, nemăsurată. Acestei lăcomii şi nevoii de hrană pentru ei şi cai, i-au căzut pradă multe aşezări daco-romane, hunii lăsînd în urma lor durere şi moarte”13. În cadrul istoriei universale, la sedentarizarea popoarelor migratoare (la care se face referire în general prin termenul de „barbari”14) este prezentată lumea slavă. Maghiarii apar doar ca cei care au pus stăpînire pe Transilvania. Manualele de Istoria României din clasa a VIII-a menţionează formarea statului maghiar, colonizarea secuilor şi saşilor. Răscoalele ţărăneşti, chiar dacă au implicat în principal ţăranii maghiari, sînt prezentate ca revolte ale românilor împotriva nobilimii maghiare (răscoala de tip husit de la Bobîlna condusă de Budai Nagy Antal şi cea a cruciaţilor conduşi de Dózsa György15). Adunarea stărilor privilegiate din Transilvania este tratată în sens etnic, mentalitate total străină epocii: „Constituită în 1437, în timpul răscoalei de la Bobîlna, alianţa numită Unio Trio Nationum (uniunea celor trei naţiuni) era formată din maghiari, saşi şi secui şi avea ca scop sprijinirea reciprocă în faţa celor care le-ar fi putut afecta interesele politice sau economice (de fapt, împotriva românilor, majoritari în Transilvania). Practic, prin această alianţă, membrii celor trei etnii (desigur, fruntaşii acestora) îşi asigurau monopolul politic în Transilvania prin înlăturarea românilor”16. În general, istoria Transilvaniei din epoca medievală este fals etnicizată, neaşezîndu- se anumite fenomene în contextul lor istoric real (de pildă, condiţionarea calităţii de nobil de apartenenţa la religia catolică este prezentată ca o invenţie a regelui maghiar cu scopul de a exclude românii ortodocşi din viaţa politică a Transilvaniei). În epoca modernă, multe din materialele didactice nu menţionează nimic despre Holocaust17, mai mult, Ion Antonescu este prezentat ca un personaj pozitiv în istoria României, un continuator al idealurilor nobile: „«Treceţi Prutul!» Puţine cuvinte, multe înţelesuri! Ele cuprind toate năzuinţele de libertate şi victorie asupra duşmanului, toate speranţele unui popor de a-şi vedea reîntregit pămîntul strămoşesc, toată ura împotriva cotropitorului, toată încrederea unui conducător în capacitatea de luptă a armatei sale”18. Altele menţionează însă şi efectele negative ale regimului antonesciano-legionar: „perioada guvernării legionare s-a caracterizat prin: măsuri antisemite (antievreieşti); limitarea şi încălcarea drepturilor cetăţeneşti; utilizarea terorii şi a asasinatului politic”19. Programa şcolară, manualele de istorie, materialele didactice nu conţin nici o informaţie cu privire la romi. Introducerea unor cursuri opţionale, cum este „Istoria evreilor: Holocaustul”, nu schimbă în mod fundamental situaţia, ele nefăcînd parte din trunchiul comun obligatoriu. 4.4. Egalitatea pe piaţa muncii Statisticile oficiale cu privire la şomaj nu sînt relevante, întrucît multe persoane care şi-au pierdut locurile de muncă sau care nu au reuşit să se încadreze în cîmpul muncii nu sînt incluse în categoria „oficială” a şomerilor. Comparînd statisticile pe categorii de vîrstă şi populaţia considerată a fi activă, se observă că la toate minorităţile, în special la romi, procentul populaţiei active este mai mic faţă de procentul minorităţilor în grupurile de vîrstă care ar putea fi active.
Numărul şi procentul persoanelor din România pe categorii de vîrstă şi populaţia activă pentru comunităţile studiate, 1992 Chestionarele aplicate în comunităţile de romi şi interviurile realizate cu lideri romi în Tîrgu-Mureş arată că peste 90% din populaţia adultă romă din municipiu nu are loc de muncă. Cei care lucrează sînt angajaţi în principal în domenii unde salariul este mic şi persoanele de altă naţionalitate ar refuza condiţiile respective de lucru (spre exemplu, în salubritate). O parte a romilor şi-a pierdut locul de muncă după anul 1990, o altă parte la începutul anilor 2000 (cînd s-au desfiinţat locurile de muncă tradiţionale de la fabrica de conserve şi de la fabrica de cărămidă din oraş, respectiv cînd municipalitatea a încheiat un contract pentru salubrizarea oraşului cu Penitenciarul Tîrgu-Mureş). Spre exemplu, în comunitatea din Valea Rece, procentul celor care şi- au pierdut locurile de muncă în ultimii 15 ani, după care nu a mai reuşit să se angajeze, este de 65%. Pentru ameliorarea situaţiei, la data de 9 mai 2003 s-a organizat prima bursă a locurilor de muncă pentru romi. În judeţul Mureş au fost oferite 227 de locuri, din care aproximativ două sute de locuri au fost oferite de autorităţi, instituţii publice (la îndemnul guvernului care dorea să demonstreze utilitatea acţiunii). Firmele private nu au arătat un interes real pentru a oferi locuri de muncă romilor20. Din cei aproximativ 400 de romi care s-au prezentat, 153 au fost angajaţi pe o perioadă de probă (86 în Sighişoara, 31 în Tîrgu-Mureş, 6 în Reghin şi 30 în Eremitu). A doua bursă a locurilor de muncă pentru romi, organizată la 23 aprilie 2004 în 5 localităţi din judeţul Mureş, a oferit peste 200 de locuri de muncă, cu participarea a 15 firme private. Din cele 300 de persoane interesate, 40 au fost angajate, cu contract de muncă, imediat, alte 90 de persoane au fost angajate pentru o perioadă de probă. În judeţul Satu Mare, cu ocazia bursei locurilor de muncă pentru romi din 2004, au fost oferite 109 de locuri de muncă, cu participarea a 11 firme private şi a 3 oameni de afaceri. Din cele aproximativ 200 de persoane interesate, 62 au fost angajate cu contract de muncă (în scopul protejării salariaţilor nu s-a admis angajarea pentru o perioadă de probă). Mentalitatea funcţionarilor care răspund de programele de reducerea şomajului este una defavorabilă comunităţii de romi. La întrebarea „Care este motivul pentru care comunităţile de romi au nevoie de măsuri speciale?”, 31% din angajaţii Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială Mureş au afirmat că nu este nevoie de măsuri speciale, 61% au considerat că din vina comunităţii de romi (datorită automarginalizării sau a tradiţiilor romilor), doar 8% au explicat necesitatea măsurilor speciale referindu-se la situaţia lor defavorizată care se menţine de mai multe secole. Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează cursuri de calificări şi recalificări, aceste cursuri sînt gratuite pentru persoanele cu o situaţie socială defavorabilă. În judeţul Satu Mare, în cursul anului 2004, 12 romi au participat la astfel de cursuri. AJOFM Satu Mare şi Inspectoratul şcolar al Judeţului Satu Mare au elaborat un proiect comun pentru anul 2005 cu scopul de a oferi cursuri de calificare pentru 65 de persoane din rîndul comunităţii de romi (zidari şi împletitori de nuiele). Datorită unui deficit de comunicare a instituţiilor cu comunităţile de romi, persoanele intervievate din Livada şi Cidreag (comuna Halmeu) nu ştiau de existenţa facilităţilor privind cursurile de calificare.21
Populaţia activă din România pe ramuri şi grupe de ocupaţie pentru patru comunităţi studiate, 199223 Nu este lipsit de semnificaţie faptul că procentul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale este semnificativ mai mic în ramuri „strategice” cum ar fi producţia şi distribuirea energiei electrice, gazelor şi apei, transporturi şi telecomunicaţii, cercetare-dezvoltare, informatică, activităţi şi servicii economice, administraţia publică şi asigurări sociale. Procentul romilor este mai scăzut în ramuri unde aspectul exterior sau stereotipurile prevalează: activitatea hotelieră şi de alimentaţie publică, finanţe, bănci, asigurări22, sănătate şi asistenţă socială. La grupe de ocupaţii se observă în mod similar un dezechilibru, minorităţile fiind în situaţie defavorabilă în ce priveşte ocupaţiile mai bine salarizate, „de vîrf”, care necesită o calificare mai ridicată. 4.5. Egalitatea în privinţa locuinţelor şi drepturilor de proprietate
Statisticile naţionale arată că populaţia romilor locuieşte preponderent în spaţii mici, sub 8 mp/persoană. Pentru comunitatea română şi maghiară repartizarea suprafeţelor de locuit ce revine unei persoane cunoaşte două vîrfuri, unul apropiat de 8 mp/persoană, celălalt de peste 18 mp. La comunitatea germană şi evreiască tendinţa este una crescătoare.24 Repartiţia procentuală la nivel naţional în cadrul celor patru comunităţi etnice în funcţie de suprafaţa camerelor de locuit ce revine unei persoane, 1992
Repartizarea la nivel naţional a suprafeţelor camerelor de locuit ce revine unei persoane în funcţie de apartenenţa etnică, 1992 (scală logaritmică) Situaţia locuinţelor, în special în comunităţile de romi, este foarte critică în judeţul Mureş. Există fundaţii externe care se implică în construirea caselor, dar de multe ori comunităţile majoritare se opun realizării unor astfel de proiecte (într-un caz a fost nevoie să se apeleze la poliţie pentru a ţine situaţia sub control). După datele Prefecturii judeţului Mureş, 2013 case ar trebui construite în comunităţile de romi, alte 3062 ar trebui recondiţionate (aceste cifre nu includ familiile care locuiesc în chirie dar îşi vor pierde locuinţa datorită retrocedării proprietăţilor). Numărul cazurilor soluţionate din cele 5.000 este sub 300 (în anul 2003 acesta era sub 100). Prefectura Judeţului Satu Mare nu dispune de astfel de date, avînd ştiinţă doar de faptul că pentru 66 de familii au fost acordate ajutoare în scopul reabilitării locuinţelor. Multe dintre terenurile romilor nu sînt întabulate, pentru casele construite pe acestea nu există autorizaţii de construcţie. Deşi ar exista o deschidere din partea autorităţilor pentru soluţionarea situaţiei, aceasta întîrzie din lipsa unor fonduri special acordate în acest scop şi datorită sărăciei celor în cauză. Din sesizările privind nerespectarea dreptului de proprietate (nerestituirea bunurilor confiscate ilegal în timpul regimului comunist) înregistrate de Liga PRO EUROPA, Biroul pentru Drepturile Omului, peste 60% provin din partea cetăţenilor de etnie maghiară. Liderii comunităţii evreieşti şi germane din judeţul Mureş, prin interviurile acordate, au considerat că şi retrocedarea bunurilor acestor comunităţi este tărăgănată. Situaţia este similară şi în judeţul Satu Mare, unde comunitatea evreilor a întocmit o listă cu 77 de imobile care i-au fost confiscate, fiind retrocedat unul singur pînă în momentul de faţă (pe plan naţional lista cuprinde aproximativ 1700 de imobile confiscate în timpul regimului comunist, din care doar 5 au fost retrocedate). În judeţul Satu Mare liderii comunităţii maghiare au afirmat că procedura de retrocedare a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare se desfăşoară corespunzător. 4.6. Egalitatea accesului la locuri publice În anii anteriori, pînă la apariţia Ordonanţei de urgenţă nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în foarte multe locuri publice era îngrădit accesul romilor. Această situaţie este în schimbare, totuşi, există încă locuri publice unde romii nu au acces. Astfel, romii din Strada Dealului (Tîrgu-Mureş) s-au plîns că nu sînt serviţi în barurile din zonă sau cei din Gorneşti (jud. Mureş) nu sînt lăsaţi să intre în discoteca din sat. Pentru a evita acuzaţia de rasism, la unele localuri s-a afişat cerinţa privind „ţinuta obligatorie”, dar practic scopul îl constituie limitarea accesului romilor (pentru alte persoane nu se cere ţinută obligatorie), sau se afişează „club — intrarea doar pentru membri”, dar calitatea de membru este verificată doar în cazul romilor. În zona centrului Tîrgu-Mureşului, din 20 de localuri publice (restaurante, cofetării etc), în 10 au fost observaţi romi, în celelalte zece s-a recurs la testare (cu sprijinul unui rom îmbrăcat tradiţional). În toate aceste localuri persoana respectivă fost servită, în mod amabil, civilizat. Liderii romilor din Satu Mare au afirmat că după apariţia Ordonanţei de urgenţă 137/2000 nu au mai existat situaţii în care romii să nu fi fost serviţi în localuri publice. 4.7. Egalitatea accesului la serviciile sociale
Familiile de romi care au locuinţă se confruntă cu condiţii precare de locuit: în multe locuri conducta de apă, gaz, cablajul electric se opreşte la limita dintre neromi şi romi. Date statistice judeţene nu există, dar cele naţionale arată dificultăţile, mai ales în domeniul accesului la apă potabilă şi la încălzire centrală. Condiţiile de locuit, la nivel naţional, 1992 În judeţul Mureş, pentru 2002, au fost plătite doar 50% din ajutoarele sociale prevăzute de legislaţie. Pentru anul 2003, necesităţile au fost evaluate la 250 miliarde lei, dar au fost prevăzute iniţial în bugetul naţional numai 35,5 miliarde lei (14%). După rectificări, a fost asigurat 35% din venitul minim garantat. Situaţia este la fel de critică pentru anul 2004, cînd bugetul naţional asigură din nou numai 17% din venitul minim garantat. Persoanele angajate în baza faptului că făceau parte din grupuri dezavantajate şi-au pierdut locurile de muncă obţinute, întrucît statul nu a putut oferi avantajele prevăzute de lege angajatorului. Nerespectarea de către statul român a legislaţiei în domeniul social afectează în primul rînd comunităţile de romi. La Prefectura Judeţului Satu Mare se cunoaşte numărul persoanelor care trebuie să beneficieze de venitul minim garantat (3240), însă nu şi faptul că acest sprijin social nu se plăteşte integral. 4.8. Egalitatea oportunităţilor de natură economică În judeţul Mureş s-au derulat în ultima perioadă patru proiecte economice cu impact asupra comunităţii de romi, două în domeniul cărămidăriei şi două în domeniul tîmplăriei. Alte proiecte aşteaptă să fie finanţate. În comuna Apold s-a înfiinţat o asociaţie agricolă a romilor. În judeţul Satu Mare nu se cunoaşte existenţa unor astfel de proiecte. 4.9. Egalitatea în ceea ce priveşte cetăţenia Cetăţenia română se dobîndeşte, în conformitate cu prevederile legale, prin naştere. Inclusiv copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat a fi cetăţean român, chiar dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut. Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte condiţiile stabilite de lege. Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobîndit-o prin naştere. Nu există prevederi legale, dar nici practici prin care persoanele aparţinînd celor patru comunităţi studiate ar fi dezavantajate în ce priveşte acordarea sau retragerea cetăţeniei. Dar pentru a se bucura de toate drepturile conferite de cetăţenia română, persoanele au nevoie de acte de identitate, cartea de identitate fiind dovada cetăţeniei române. Acest act se întocmeşte şi se eliberează de către formaţiunea de evidenţă a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia şi a documentelor cu care se face dovada numelui, stării civile, cetăţeniei române, a domiciliului şi, după caz, a situaţiei militare. Întrucît o mare parte a romilor locuiesc în imobile neîntabulate, ei nu pot face dovada domiciliului, prin urmare nu pot primi decît cărţi de identitate provizorii, a căror valabilitate nu poate depăşi un an. Astfel ei trăiesc într-o stare de „provizorat permanent”, cu frica de a nu mai primi cărţi de identitate, aflîndu-se la cheremul „bunăvoinţei” autorităţilor. În momentul de faţă, în judeţul Mureş problema cărţilor de identitate provizorie este rezolvată, în anii anteriori însă autorităţile au refuzat eliberarea actelor, iar poliţia a organizat razii în comunităţile de romi pentru a aplica amenzi contravenţionale tuturor celor care nu aveau buletine de identitate. 4.10. Egalitatea în ceea ce priveşte libertatea de mişcare În conformitate cu prevederile legale, evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora25. Orice mutare trebuie anunţată la serviciul de evidenţa populaţiei în termen de 15 zile, iar o şedere mai lungă de 45 de zile într-o altă localitate decît cea prevăzută în actele de identitate trebuie anunţată la acest serviciu. Aceste prevederi legale reprezintă restricţii pe de o parte pentru grupurile de romi seminomade, cărora li se poate refuza şederea pe raza unei localităţi, pe de altă parte pentru persoanele care îşi întemeiază o familie într-o altă localitate, dacă cel cu care este căsătorit nu poate face dovada domiciliului (şi are carte de identitate provizorie). În cazul din urmă, persoana în cauză va fi considerată ca locuind ilegal pe raza localităţii respective. Pînă în momentul de faţă nu au avut loc expulzări colective de persoane, dar primarul municipiului Tîrgu-Mureş, dr. Dorin Florea, a afirmat de mai multe ori (începînd cu mai 2001) că romii (chiar şi cei care locuiesc cu forme legale) vor fi expulzaţi din zona centrală a localităţii, iar persoanele acuzate de cerşetorie au fost scoase cu forţa în afara oraşului. 4.11. Egalitatea tratamentului în faţa tribunalelor sau a altor organe ale justiţiei Conform datelor neoficiale26, în judeţul Mureş procentul procurorilor de etnie maghiară este de 2%, al judecătorilor de 10%, al avocaţilor de 25%. În judeţul Satu Mare aceste procente sînt de 20%, 5%, respectiv 15%. Parchetele şi instanţele refuză în mod constant implementarea legislaţiei privind folosirea limbii materne în faţa acestor instituţii. În loc de translatori autorizaţi, în situaţia în care cineva nu înţelege bine limba română (după aprecierea preşedintelui Judecătoriei Tîrgu-Mureş, cam 10-15% din cei care se prezintă în faţa instanţei), se recurge la persoane care se află accidental în sala de judecată, ori grefieri sau avocaţi. În judeţul Satu Mare aproximativ 20% din persoane ar avea nevoie de traducere, lucru care la parchete se soluţionează prin audierea acestor persoane de procurori maghiari sau prin utilizarea translatorilor autorizaţi (la intrarea în Palatul Justiţiei din Satu Mare este afişată o lungă listă a traducătorilor), la Tribunal însă sînt folosiţi drept traducători avocaţi sau grefieri. De asemenea, este obstrucţionată implementarea legislaţiei care prevede interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Există sentinţe care dovedesc refuzul judecătorilor de a da soluţii favorabile (şi conforme cu hotărîri ale consiliilor locale, legilor, tratatelor internaţionale cum ar fi Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale) în domeniul drepturilor minorităţilor. Spre exemplu, instanţele din Tîrgu-Mureş au refuzat impunerea inscripţionării bilingve a denumirii străzilor în zona centrală a municipiului.27 În cadrul interviurilor, procurorii au considerat că există un grad mai mare de criminalitate în rîndul comunităţii de romi, explicabilă nu numai prin sărăcia existentă, ci şi prin mentalităţile şi atitudinile culturale ale comunităţii. Stereotipurile referitoare la romi par să aibă efecte deosebit de grave. Parchetele lucrează cu un număr insuficient de procurori, fapt ce nu permite desfăşurarea unor anchete serioase: la Judecătoria Tîrgu-Mureş 12 procurori anchetează anual 2500 de cazuri, la Tribunalul Mureş 9 procurori soluţionează 9.000 de dosare, 2000 cu trimitere în faţa instanţei. Media este de 2 cazuri de soluţionat pe zi de un procuror (în realitate chiar mai multe, întrucît unii dintre procurori participă la şedinţele de judecată şi nu la anchete). Problemele sînt similare şi în judeţul Satu Mare. La Parchetul de pe lîngă Judecătoria Satu Mare 6 procurori soluţionează anual 5000 de sesizări, iar la Parchetul de pe lîngă Tribunal 9 procurori 600 de cazuri. În această situaţie — strîngerea probelor fiind practic imposibilă —, procurorii se bazează pe declaraţii, inclusiv ale presupuşilor făptuitori, obţinute de multe ori prin constrîngere. Deşi în această situaţie posibilitatea de a comite erori este mare, instanţele decid în aproape toate cazurile conform rechizitoriilor (numărul cazurilor în care instanţa ia o decizie contrară opiniei procurorilor este între 10-20 pe an), în primul rînd pentru că şi judecătorii sînt supraîncărcaţi (la Judecătoria Tîrgu-Mureş 22 de judecători soluţionează 12.000 cazuri pe an, la Tribunalul Satu Mare tot 22 de judecători 4.000 de cazuri), în al doilea rînd din „colegialitate”, întrucît procurorul care greşeşte va fi sancţionat. Chestionarea deţinuţilor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş relevă rezultate care pot fi interpretate în sensul efectelor produse de stereotipuri28: condamnările pentru aceleaşi fapte sînt mai severe pentru romi decît pentru români şi maghiari. Pentru a avea o mai bună reprezentativitate, au fost analizate două delincvenţe: furtul şi furtul calificat. În situaţia furtului, media pedepsei pentru români a fost de 2,91 ani (88,9% recidivişti), pentru maghiari de 2,96 ani (50,0% recidivişti), pentru romi 3,28 ani (100% recidivişti). În cazul furtului calificat, românii au fost condamnaţi în medie la 3,12 ani29 (65,2% recidivişti), maghiarii la 3,11 ani (58,3% recidivişti), romii la 3,72 ani (66,7% recidivişti30). În timpul urmăririi penale şi al procesului 26,8% din români aveau avocat angajat, în cadrul maghiarilor acest procent era de 20,8%, iar în cazul romilor de 15,8%. Întrucît, conform specialiştilor, criminalitatea este cauzată de lipsa educaţiei şi de şomaj, au fost verificate prin chestionar şi aceste aspecte. Nivelul mediu educaţional al celor din Penitenciarul Tîrgu-Mureş a fost de 10,9 ani în cazul românilor, 9,3 ani în cazul maghiarilor şi 7,0 ani în cazul romilor (paradoxal, reiese un nivel educaţional mai ridicat al romilor din penitenciar decît al celor din comunităţile de romi studiate în libertate). În momentul comiterii infracţiunii, aveau loc de muncă 33,9% dintre români, 37,5% dintre maghiari, 26,3% dintre romi. Prin urmare, nu atît aspectul educaţional, cît mai degrabă cel social are relevanţă pentru criminalitate. Rămîne în continuare nesoluţionată problema proprietăţilor confiscate ilegal în perioada comunistă. Instanţele refuză soluţionarea favorabilă a cazurilor, iar dacă ele sînt soluţionate favorabil, autorităţile nu le execută. Experienţa Ligii PRO EUROPA demonstrează că procentul minoritarilor (în special cel al maghiarilor) ale căror cereri nu au fost rezolvate favorabil este mai mare. Comunitatea evreilor de ani de zile nu reuşeşte să obţină proprietatea a 20 de imobile care i-au aparţinut şi care, conform legislaţiei, ar fi trebuit retrocedate. 4.12. Tratament egal din partea forţelor de ordine Experienţa Ligii PRO EUROPA şi a altor organizaţii de drepturile omului (naţionale şi internaţionale) arată că romii sînt cei care devin cel mai frecvent victime ale abuzurilor poliţiei sau ale organelor de urmărire penală. În situaţia în care depun plîngere împotriva acestor abuzuri, soluţionarea cazurilor se tergiversează pînă cînd victimele îşi retrag plîngerea. Raziile efectuate în comunităţile de romi (organizate cu regularitate) au avut drept urmare semnarea unor protocoale între poliţie şi liderii comunităţilor, prin care cei din urmă promit semnalarea oricăror nereguli în comunitate, cum ar fi apariţia persoanelor străine, în schimbul stopării raziilor. Astfel, liderii comunităţilor de romi au devenit, oficial, informatorii poliţiei, ceea ce poate avea efecte negative asupra autorităţii liderilor în cadrul propriei comunităţi. 4.13. Egalitatea în privinţa siguranţei personale Organizaţii de drepturile omului, dar şi membri ai comunităţii evreieşti din Tîrgu-Mureş au semnalat atît existenţa unor grupări extremiste, cît şi acţiuni de vandalizare a cimitirelor evreieşti din judeţul Mureş. Nici poliţia şi nici parchetele nu au luat măsuri împotriva grupărilor extremiste, poliţia considerînd că distrugerea pietrelor funerare şi desenarea svasticii pe gardul cimitirului sînt opera unor copii care se joacă, iar autorii acţiunilor au rămas astfel neidentificaţi. În situaţia în care romii devin victime ale unor abuzuri sau delincvenţe, de foarte multe ori cazurile nu sînt soluţionate în mod favorabil. Spre exemplu, Liga PRO EUROPA a observat că în cazul unor accidente de maşini, soldate cu decese, procentul cazurilor în care şoferii au fost achitaţi este mult mai mare dacă victima este de etnie romă decît în alte situaţii31. 4.14. Egalitatea tratamentului în închisori În perioada cercetată nici deţinuţii din Penitenciarul din Tîrgu-Mureş, nici persoanele eliberate nu au considerat că ar exista un tratament diferenţiat al persoanelor minoritare. Condiţiile de detenţie, tratamentele aplicate de personalul închisorii nu au caracter discriminatoriu. 4.15. Egalitatea participării în alegeri Conform Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale32, „organizaţiile legal constituite aparţinînd minorităţilor naţionale sînt asimilate partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale” (art. 103). Prin egalitatea acordată de această lege, la alegerile locale din iunie 2000 au participat • 20 de organizaţii pentru alegerea primarului, dintre care 6 cu succes: Uniunea Democrată Maghiară din România a cîştigat în 148 localităţi; Forumul Democrat al Germanilor din România în 14 localităţi; Uniunea Ucrainenilor din România în 3 localităţi; Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România în 2 localităţi; Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România în 1 localitate; Uniunea Croaţilor din România în 1 localitate; • 42 de organizaţii pentru consiliile locale, dintre care 22 cu succes: Uniunea Democrată Maghiară din România a cîştigat 2.451 mandate de consilieri; Partida Romilor 160 mandate; Forumul Democrat al Germanilor din România 78 mandate; Centrul Creştin al Romilor din România 33 de mandate; Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România 28 de mandate; Uniunea Ucrainenilor din România 26 de mandate; Alianţa pentru Unitatea Romilor 22 de mandate; Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România 18 mandate; Partidul Liber Democrat Maghiar din România 15 mandate; Uniunea Sîrbilor din România 14 mandate; Asociaţia Civică Pro Odorhei – Udvarhelyért Polgári Egyesület 8 mandate; Uniunea Croaţilor din România 6 mandate; Uniunea Democrată a Ucrainenilor din România 6 mandate; Forumul Tineretului Secuiesc 6 mandate; Comunitatea „Bratsvo” a Bulgarilor din România 5 mandate; Uniunea Bulgară din Banat 4 mandate; Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România 2 mandate; Uniunea Democratică a Croaţilor din România 2 mandate; Uniunea Bulgară din România, 2 mandate; Comunitatea Etniei Romilor din România 1 mandat; Uniunea Elenă din România 1 mandat; Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski” 1 mandat; • 33 de organizaţii pentru consiliile judeţene, dintre care 4 cu succes: Uniunea Democrată Maghiară din România a cîştigat 135 mandate de consilieri; Partida Romilor 4 mandate; Forumul Democrat al Germanilor din România 4 mandate; Asociaţia Civică Pro Odorhei – Udvarhelyért Polgári Egyesület 4 mandate. Noua Lege pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale (nr. 67/ 2004) a limitat drastic accesul organizaţiilor minorităţilor naţionale la procesul electoral, prin prevederile care stabilesc că: a) prin minoritate naţională se înţelege acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale (excluzînd acele comunităţi care se consideră a fi grup etnic, dar nu sînt reprezentate în Consiliu; printre acestea se numără secuii, care au participat la alegerile din 2000, dar nu au mai putut participa la cele din 2004 ca urmare a acestei prevederi); b) pot depune candidaturi organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament (punînd în situaţie de inferioritate acele organizaţii care nu sînt reprezentate în Parlament, dar au o susţinere locală puternică, cum ar fi Centrul Creştin al Romilor din România sau Alianţa pentru Unitatea Romilor); c) pot depune candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale legal constituite care prezintă la Biroul Electoral Central o listă de membri, dar numărul membrilor nu poate fi mai mic de 15% din numărul total al cetăţenilor care la ultimul recensămînt s-au declarat ca aparţinînd minorităţii respective (creînd o discriminare faţă de partidele politice româneşti, care nu trebuie să beneficieze de sprijinul a 15% din numărul total al populaţiei româneşti); d) dacă numărul membrilor necesari pentru îndeplinirea condiţiilor de la pct. c) este mai mare de 25.000 de persoane, lista membrilor trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de persoane domiciliate în cel puţin 15 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti (încă o limitare în plus faţă de prevederea anterioară, care afectează comunitatea maghiară şi romă, care au fost prezente la alegerile locale din 2000 cu mai multe organizaţii). Aceste restricţii legislative au fost completate şi de altele, formale (hotărîrea guvernamentală care stabilea cum trebuie să arate lista susţinătorilor organizaţiilor minoritare a apărut cu o săptămînă înainte de data limită a depunerii listei), care au avut ca efect absenţa la alegerile locale a organizaţiilor minorităţilor care nu erau prezente în 2004 în Parlamentul României. Uniunea Civică Maghiară, deşi a strîns numărul necesar de semnături (peste 50.000), a fost exclusă de la participarea la alegerile locale din iunie 2004 pe motiv că lista susţinătorilor nu a respectat forma cerută de hotărîrea guvernamentală. După alegerile locale din 2004, din cei 1.274 de consilieri locali din judeţul Mureş33, 459 reprezintă Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, 27 Partida Romilor Social Democrată din România, 3 Forumul Democrat al Germanilor din România. În Consiliul Judeţean, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a obţinut 15 locuri (din 35).
Rezultatele obţinute de organizaţiile minorităţilor naţionale la alegerile pentru Camera Deputaţilor din noiembrie 2000, judeţul Mureş 4.16. Egalitatea în privinţa dreptului la asociere şi demonstraţie paşnică Legislaţia nu prevede restricţii pe criterii etnice privind înregistrarea asociaţiilor, au fost însă cazuri în care cererile de înregistrare au fost respinse. Spre exemplu, un grup de romi a dorit să înfiinţeze o asociaţie denumită „Flacăra Hădăreni” (în memoria evenimentelor din 20 septembrie 1993, cînd trei romi au fost linşaţi şi 14 case de romi incendiate). Cererea lor a fost refuzată pînă la schimbarea denumirii (în „Speranţa Hădăreni”). În alte situaţii, autorităţile au intervenit pentru a stopa unele activităţi ale organizaţiilor. Spre exemplu, s-a declanşat procedura de urmărire penală împotriva membrilor Consiliului Naţional al Secuilor, care a iniţiat dezbateri şi a înaintat un proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Prim-procurorul României a considerat că — din moment ce conform Constituţiei, România este stat unitar — orice acţiune care vizează autonomia unei regiuni este acţiune împotriva ordinii constituţionale. Astfel de acuze nu au fost aduse, spre exemplu, la adresa organizaţiilor monarhiste, deşi ele sînt la fel de „anticonstituţionale”. Hărţuirea membrilor Consiliului Naţional al Secuilor s-a manifestat şi prin reţinerea lor de către Poliţie, fără explicarea motivelor reţinerii. 4.17. Egalitatea în sectorul public Discriminarea structurală, subreprezentarea minorităţilor în sectorul public este un fenomen general. Procentul maghiarilor în rîndurile funcţionarilor publici din judeţul Mureş este de 20% dintr-o populaţie care se cifrează la 40%. Un număr relativ redus de funcţionari români cunosc limba maghiară (aproximativ 20% din cei chestionaţi). La Primăria municipiului Satu Mare procentul funcţionarilor maghiari este şi mai scăzut (10%), dar procentul celor care vorbesc limba maghiară este mai mare (50%). Unele dintre instituţiile administraţiei locale au experţi romi (Prefectura Judeţului Mureş, Primăria municipiului Tîrgu-Mureş, Primăria oraşului Tîrnăveni), dar în afara lor nu există alţi angajaţi romi. În sistemul judiciar acest tip de discriminare este şi mai accentuat: în judeţul Mureş procentul maghiarilor în rîndul procurorilor este de 2%, al judecătorilor 10%, al avocaţilor 25%. Prin interviuri, funcţionarii publici maghiari (care participă la procedura de angajare) au afirmat că la angajare se practică o discriminare, întrucît ei sînt în minoritate, iar colegii lor români ţin seama de criteriul prezervării procentului de 80% – 20% între angajaţii majoritari şi minoritari.
Procentul răspunsurilor afirmative la întrebările privind acceptarea persoanelor minoritare în cadrul autorităţilor publice, chestionar aplicat la angajaţii Primăriei mun. Tîrgu-Mureş Mentalităţile funcţionarilor publici au fost testate prin chestionare, reieşind rezultatut de mai sus. Una dintre condiţiile pentru candidaţii la angajarea în cadrul poliţiei sau penitenciarului este provenienţa dintr-un mediu familial „organizat”. Întrucît această noţiune se poate interpreta într-un mod subiectiv, există pericolul unei discriminări indirecte aplicate romilor. Există şi alte criterii prin care se practică discriminare indirectă, cum ar fi taxele ridicate de înscrierea pentru concurs. Spre exemplu, Curtea de Apel Tîrgu- Mureş a lansat un post de femeie de serviciu pentru care taxa de participare la concurs a fost fixată la 500.000 lei. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, sesizat în acest caz, a considerat că perceperea unor astfel de taxe este legală şi nu reprezintă o discriminare. La nivelul Prefecturii Judeţului Mureş s-a format un Birou Judeţean pentru Romi, cu trei angajaţi, din care unul singur este rom. Există experţi romi şi la nivelul unor primării: doi la Tîrgu-Mureş, cîte unul la Sighişoara şi Tîrnăveni. La Prefectura Judeţului Satu Mare postul de expert rom a rămas vacant din primăvara anului 2004, cînd persoana angajată şi-a înaintat demisia. Ulterior postul a fost chiar desfiinţat. În aceste condiţii, la Prefectura Judeţului Satu Mare nu există informaţii actualizate cu privire la situaţia romilor. Există experţi romi în două comune: Terebeşti şi Socond. Cu ocazia interviurilor realizate, membrii comunităţilor de romi din Tîrgu- Mureş au declarat că sînt trataţi într-un mod discriminatoriu de autorităţi, fiind adesea umiliţi, jigniţi. Din acest motiv, ei preferă să evite instituţiile publice, poliţia, iar liderul lor este, de regulă, cel care contactează autorităţile, dacă nu este absolut necesară prezenţa personală. În domeniul serviciilor medicale liderii comunităţilor de romi şi membrii comunităţilor din judeţul Mureş au afirmat că situaţia este normală. Persoanele îndreptăţite la venitul minim garantat au fost incluse în sistemul asigurărilor de sănătate şi au fost înscrise la medicul de familie, la medicaţie compensată şi la alte drepturi similare. Există 6 mediatori sanitari romi în judeţul Mureş, care au atribuţia de a facilita accesul romilor la serviciile medicale publice. În judeţul Satu Mare nu există mediatori sanitari romi. 4.18. Egalitatea cu privire la libertatea de exprimare şi accesul la informaţie Accesul la informaţie este garantat prin publicaţiile în limba maternă ale comunităţilor, programele în limbile minoritare ale posturilor de televiziune şi radio. Legea audiovizualului acordă atenţie atît protejării culturii române, cît şi protejării culturii minorităţilor naţionale, prevede chiar că „în localităţile în care o minoritate naţională reprezintă o pondere mai mare de 20%, distribuitorii vor asigura şi servicii de transmitere a programelor care sînt libere la retransmisie, în limba minorităţii respective” (art. 82). În programul televiziunii publice sînt incluse emisiuni pentru minorităţi. Spre exemplu, în săptămîna 7-13 iunie 2004 au fost identificate pe cele două posturi naţionale (România 1 şi TVR 2) 2,5 ore în limba maghiară, 1,5 ore în limba germană şi 1 oră pentru celelalte comunităţi etnice din România, la care se adaugă 4,5 ore în limba maghiară transmise prin Studioul din Cluj. Aceste emisiuni sînt în general în zile de lucru, între orele 15-16, mai rar 17-18. Unele dintre televiziunile private transmit ştirile şi în limba maghiară. Societăţile care oferă programe de televiziune pe cablu distribuie şi programe de televiziune din Ungaria şi Germania. La Radio Tîrgu-Mureş se alocă timp pentru emisiune în limba maghiară (50 ore/săptămînă), germană (1 oră/zi) şi pentru comunitatea de romi (emisiune bilingvă română-romanes, 1 oră/săptămînă)36. Unele dintre posturile de radio private au programe în limba maghiară, în special programe de ştiri. În Tîrgu-Mureş un post local de radio emite bilingv, dar cu precădere în limba maghiară. Există două cotidiane maghiare cu distribuţie naţională şi un cotidian în limba germană. În Tîrgu-Mureş, din cele 4 cotidiane, unul este în limba maghiară, celelalte în limba română, iar în Satu Mare din 5 cotidiane unul este de limbă maghiară. Pe lîngă cotidiane, există un număr considerabil de reviste şi publicaţii în limba maghiară. Nu există reglementări care să restricţioneze acordarea licenţelor de emisie pentru posturile care emit în limbile minorităţilor. Există însă o practică negativă a unor instituţii (chiar şi publice) care publică anunţuri plătite doar în ziarele de limbă română sau cu precădere în aceste ziare. Datorită acestei practici, membrii comunităţilor minoritare sînt obligaţi să cumpere publicaţiile de limbă română pentru a obţine informaţiile respective, totodată, în mod indirect, se oferă prin aceasta o finanţare publică mai accentuată pentru publicaţiile de limba română. Spre exemplu, în perioada 15 septembrie – 15 octombrie 2003 cotidianul 24 ore mureşene a publicat pe o suprafaţă de 3.446 cm2 anunţuri publicitare ale instituţiilor subordonate Prefecturii Judeţului Mureş, cotidianul Cuvîntul liber 10.461 cm2, iar cotidianul de limbă maghiară, Népújság 2.062 cm2. În perioada 29 septembrie – 1 octombrie 2004 instituţiile subordonate Prefecturii Judeţului Satu Mare au publicat articole publicitare pe o suprafaţă de 1030 cm2 în cotidianul Gazeta de Nord-Vest, 1020 cm2 în cotidianul Glasul Sătmarului, 750 cm2 în cotidianul Informaţia zilei, 500 cm2 în cotidianul Viaţa, faţă de 560 cm2 în cotidianul Friss Újság. 4.19. Egalitatea cu privire la libertatea gîndirii, libertatea conştiinţei şi a religiei Deşi nu există o lege prin care Biserica Ortodoxă Română să fie considerată biserică de stat, prin cutumă ea este aşezată într-o poziţie privilegiată faţă de alte religii. De la ceremonia de investire a preşedintelui României, o serie de instituţii publice oferă exclusivitate Bisericii Ortodoxe (laboratoarele de religie din şcoli, bisericile din penitenciare etc). În urma confiscărilor din perioada comunistă, bisericile minoritare şi-au pierdut o serie de bunuri, între care şi imobile. Tot atunci Biserica Unită cu Roma (Biserica Greco-Catolică) a fost desfiinţată, bunurile bisericii revenind Bisericii Ortodoxe Române. Legislaţia privind redobîndirea bunurilor confiscate oferă posibilitatea atît comunităţilor minoritare, cît şi bisericilor minoritare să-şi recîştige drepturile, însă în realitate acest proces se desfăşoară deosebit de lent (spre exemplu, comunitatea evreilor din judeţul Mureş nu a redobîndit nici unul dintre imobilele revendicate), existînd foarte multe piedici din partea autorităţilor locale şi a justiţiei. Totodată, această legislaţie exclude lăcaşele de cult (Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, art. 1), ceea ce afectează în mod deosebit Biserica Unită cu Roma, care astfel nu-şi primeşte înapoi bisericile confiscate şi trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române. 4.20. Egalitatea privind cultura şi limba Legislaţia actuală nu interzice afişarea unor inscripţii în limbile minorităţilor naţionale, ea prevede dimpotrivă obligativitatea autorităţilor publice locale de a afişa anunţurile şi informaţiile publice în limba acelor minorităţi care ating un procent de 20% din populaţia unităţii administrative respective. Într-o interpretare limitativă însă („tot ce nu este prevăzut de lege este interzis”), există tendinţa de a nu permite inscripţionările bilingve, spre exemplu, inscripţiile bilingve ale unor firme au fost considerate ca fiind „neconstituţionale”, prin urmare nu au primit avizele necesare. În altă ordine de idei, unele instituţii au refuzat inscripţionările bilingve pe considerentul că legea nu defineşte clar ce anume intră în categoria anunţurilor şi informaţiilor de interes public (spre exemplu, Primăria municipiului Tîrgu-Mureş, Prefectura Judeţului Mureş, Ministerul Administraţiei Publice, ca şi instanţele din Tîrgu-Mureş au considerat că denumirea străzilor nu intră în această categorie). Chiar dacă în mod evident o informaţie are caracter public, în lipsa unor prevederi care să sancţioneze nerespectarea prevederilor legale, autorităţile pot refuza afişarea bilingvă fără a se teme de nici un fel de consecinţe. Astfel se poate observa că, în general, pe coridoarele instituţiilor publice, toate inscripţiile şi informaţiile destinate cetăţenilor sînt afişate exclusiv în limba română. Există puţine excepţii (cum ar fi Primăria municipiului Tîrgu-Mureş). Nu sunt respectate prevederile legale privind utilizarea limbii materne de autorităţile locale. Răspunsurile funcţionarilor Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş la chestionarele elaborate arată clar această situaţie:
Procentul răspunsurilor afirmative la întrebările privind utilizarea limbii maghiare în cadrul Primăriei municipiului Tîrgu-Mureş Întrucît în judeţul Mureş numărul funcţionarilor publici care cunosc limba maghiară este semnificativ mai redus decît proporţia populaţiei respective, în majoritatea cazurilor comunicarea dintre autorităţi şi cetăţenii de limbă maghiară se desfăşoară în limba română. În judeţul Satu Mare procentul funcţionarilor publici care vorbesc limba maghiară este de aproximativ 50%. Chiar dacă funcţionarii cunosc limba maghiară, foarte rar primesc scrisori în această limbă, răspunsurile acordate fiind bilingve (pe considerentul că altfel nu ar avea valoare juridică). În cadrul instituţiilor de cultură din judeţul Mureş există secţii maghiare (Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, Teatrul de Tineret Ariel, Ansamblul Folcloric Mureşul). În Satu Mare Teatrul de Nord are secţia română şi maghiară. Muzeele însă, care au un public mixt şi care ar trebui să reflecte multiculturalitatea României, să educe în acest sens vizitatorii, nu sînt preocupate de prezentarea culturilor minoritare. Muzeul de Etnografie din Tîrgu-Mureş este conceput în aşa fel încît să întărească un patriotism greşit înţeles al tineretului şi nu să ofere cunoştinţe reale despre etnografia comunităţilor din judeţul Mureş37. Astfel, hărţile expuse nu sînt etnografice, ci geografice (cu munţi vulcanici, zone colinare, podişuri, lunci şi depresiuni). Rar apar şi exponate care reprezintă comunităţile minoritare (spre exemplu, între opt costume populare, este expus un singur port femeiesc maghiar de pe Tîrnave şi un singur port săsesc tot din regiunea Tîrnavelor). Cultura romilor nu este reprezentată prin nici un exponat. Similar, în instituţiile de cultură unde ar exista posibilitatea de a forma o secţie reprezentativă pentru cultura romilor (de pildă, Ansamblul Folcloric Mureşul), autorităţile locale nu arată nici un interes în acest sens. Secţia de etnografie a Muzeului de Istorie din Satu Mare tratează patru zone etnografice: Oaş, Ugocea, Codru şi Cîmpia, primele trei fiind zone româneşti, cea din urmă zonă mixtă, cu elemente maghiare şi germane (şvăbeşti). De aici rezultă şi proporţia exponatelor care reprezintă cultura comunităţii maghiare, respectiv germane. Spre exemplu, în prima sală sînt 16 porturi din care la patru se specifică apartenenţa culturală (trei maghiare, unul german).38 Într-o altă sală mai apar 10 porturi din zonele etnografice Oaş şi Codru. La prezentarea interioarelor locuinţelor, apare cîte o cameră din zona Oaş şi Codru, cîte o jumătate de cameră cu specific maghiar, respectiv german. Obiectele de ceramică maghiară sînt din Hollóháza, ceea ce nu are legătură nici cu zona Satu Mare, nici cu etnografia întrucît ele nu sunt artefacte populare autentice. Prezenţa unor personalităţi aparţinînd minorităţilor în denumiri de străzi, statui publice este mult sub procentul sau aportul cultural al acestor comunităţi. În Tîrgu- Mureş cu o populaţie maghiară de circa 50%, 57 de străzi poartă numele unor personalităţi româneşti, 18 ale unor personalităţi maghiare, 3 denumiri ar aparţine culturii maghiare dar au fost „traduse” (cum ar fi cel al lui Kinizsi Pál, devenit „Paul Chinezu”), 3 aparţin culturii universale. În Satu Mare 113 străzi poartă numele unor personalităţi româneşti, 8 străzi numele unor personalităţi maghiare — cifră comparabilă cu cele 7 denumiri ale unor personalităţi aparţinînd culturii universale (Danton, Voltaire etc). În acest oraş, în care cultura şvăbească a fost omniprezentă, doar două străzi au rezonanţă germană: Ravensburg şi Wolfenbütel (ambele denumiri de localităţi din Germania, nicidecum ale unor personalităţi locale). Strada care comemorează Holocaustul poartă numele de „Evreilor Martiri” în Tîrgu-Mureş şi de „Martirilor Deportaţi” la Satu Mare. 5. Concluzii Chiar dacă există o situaţie aparent favorabilă minorităţilor naţionale, cu măsuri speciale aplicate în diverse domenii, discriminarea rasială poate fi observată în toate domeniile vieţii sociale. În educaţia pentru romi măsurile speciale vin în sprijinul formării unei elite a acestor comunităţi prin facilitarea absolvirii unui liceu sau facultăţi, dar problemele serioase din cauza cărora copii romi nu pot termina primele opt clase nu-şi găsesc soluţii. Teoretic, este asigurată educaţia în limba maternă pentru multe din minorităţile naţionale, practic însă nu există nici manuale nici cadre didactice calificate care pot preda în aceste limbi. Pe de altă parte, programa şcolară, manualele – în loc să educe în spiritul toleranţei - întăresc sentimentele, stereotipurile negative faţă de minoritari. Problemele din sistemul educaţional duc în ultimă instanţă la limitarea accesului la locuri de muncă. Persoanele din comunităţile cu o pregătire mai slabă nu îşi găsesc un loc de muncă sau se angajează în domenii mai slab salarizate. Există şi alte deficienţe, moştenite din trecut, cînd accesul persoanelor minoritare era mult limitat în „funcţii cheie” (de exemplu, funcţionari administrativi). Chiar cu o educaţie similară, minoritarii trebuie să se obişnuiască să accepte un rol secundar (cum ar fi postul de director adjunct în şcoli). Aşadar, slaba pregătire profesională are ca urmare problemele sociale. În special comunităţile de romi trăiesc în condiţii precare, într-un spaţiu mic, fără facilităţi (apă potabilă, curent electric, etc). Ajutoarele sociale, prevăzute de lege, se acordă doar parţial; astfel sărăcia împinge oamenii în situaţii extreme ce au ca efect abandonul şcolar şi folosirea copiilor în cîştigarea existenţei. Acest cerc vicios al discriminării şi al efectelor sale este perpetuat şi de stereotipurile negative, formate de şcoală şi de societate, care au urmări cum ar fi limitarea accesului în locurile publice şi culpabilizarea colectivă pe baza apartenenţei etnice. Nu se formează doar stereotipuri negative la adresa comunităţilor minoritare, ci şi stereotipuri pozitive faţă de majoritari. Prin urmare, din punct de vedere simbolic, majoritarii trebuie să-şi etaleze dominanţa (spre exemplu, prin denumiri de străzi sau şcoli). Şi drepturi elementare, cum ar fi dreptul la asociere sau egalitatea participării la alegeri, sînt afectate de prevederi şi practici discriminatorii. *** Deşi în ultima perioadă au fost adoptate o serie de legi pentru garantarea drepturilor minorităţilor naţionale din România şi combaterea discriminării rasiale, efectele acestora sînt mult diminuate chiar de autorităţile care ar trebui să le asigure aplicarea. Discriminarea rasială este un fenomen existent în orice societate, a cărui combatere începe de la recunoaşterea sa. Din păcate, societatea românească nu a ajuns încă la acest prim nivel, în care să accepte o confruntare autentică cu propriile realităţi, limitîndu-se la adoptarea formală a unor legi pentru a se conforma „modelului european”. Doar studiile punctuale pot sensibiliza opinia publică cu privire la natura şi dimensiunile fenomenului pentru a începe un dialog consistent pe această temă cu diferiţi factori ai societăţii. Note: 1. Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 21 decembrie 1965. România a aderat la Convenţie prin Decretul nr. 345 din 14 iulie 1970 publicat în Buletinul Oficial nr. 92 din 27 iulie 1970. 2. În continuare Directiva 43/2000. 3. Publicat în Monitorul Oficial nr. 431 din 2 septembrie 2000, modificat prin Legea 48/ 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 publicat în Monitorul Oficial nr. 69 din 30 ianuarie 2002 şi Ordonanţa 77 din 28 august 2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicat în Monitorul Oficial nr. 619 din 30 august 2003. 4. Aceste domenii sînt prevăzute în Identificarea şi dezvoltarea politicilor şi normelor juridice pentru combaterea discriminării, elaborată de Lanna Hollo, consultantă pentru Consiliul Europei, în cadrul proiectului Non-discrimination Review. 5. Chestionarele în cauză au fost aplicate în judeţul Mureş. 6. La examenul de capacitate din cele patru probe la care sînt supuşi cei care învaţă într-o altă limbă decît cea română, două sînt în această limbă. În afară de materia Limba şi literatura română (care se cere la acelaşi nivel pentru copiii maghiari şi germani ca şi în cazul elevilor români), şi pentru materiile la alegere dintre Istoria românilor şi Geografia României. 7. Şcolile monolingve sînt în proporţie de 64,3% române, 35,7% maghiare, cele bilingve 97,9% româno-maghiare, 2,1% româno-germane. 8. Adriana Cercel: Directorii maghiari acuză ISJ Mureş de discriminare, România liberă, 4 octombrie 2004. 9. O astfel de situaţie a apărut în localitatea Ungheni din judeţul Mureş, unde au fost formate clase aproape în exclusivitate din copii români şi clase aproape în exclusivitate din copii romi. Comunitatea romilor a considerat că se aplică o discriminare, conducerea şcolii a afirmat că elevii au fost separaţi nu pe criteriul etnic (dovadă că în clasele „de romi” erau 2-3 români, iar în clasele „de români” 2-3 romi), ci pe baza rezultatelor anterioare. Acest lucru însă nu s-a confirmat, romii din clasele „de români” avînd rezultate anterioare mai slabe decît mulţi romi din clasele „de romi”. La întrebarea legată de motivul pentru care romii cu rezultate bune la învăţătură au fost separaţi de colegii lor români cu rezultate similare nu s-a primit un răspuns clar. 10. În anul şcolar anterior numărul liceenilor romi a fost de 28. 11. „Cea mai importantă constatare a călătorului francez [în Transilvania secolului al XVIII- lea] era aceea că românii locuiesc din vremuri imemorabile pe văile adînci ale rîurilor din acea parte a ţării, adică DINTOTDEAUNA!.” Maria Ochescu, Sorin Oane: Istoria românilor, caietul elevului, clasa a IV-a, Editura Teora, 1998.
12. Cleopatra Mihăilescu, Tudora Piţilă: Istorie, suport didactic, clasa a IV-a, Editura Aramis, 2003. 13. Maria Ochescu, Sorin Oane: Istoria românilor, caietul elevului, clasa a IV-a, Editura Teora, 1998. Mai multe manuale şcolare subliniază caracterul primitiv al hunilor (de exemplu, Liuba Gheorghiţă, Sorin Oane: Istoria universală antică şi medievală pînă la anul 1000, manual pentru clasa a V-a, Editura Teora), pornind de la falsa ipoteză istorică conform căreia maghiarii ar fi descendenţii hunilor. Termenii în care sînt descrise năvălirile tătarilor sînt mai puţin ofensatori decît cei folosiţi cu referire la huni. Toate manualele prezintă exclusiv descrierea romană a hunilor, nu şi ale altor popoare migratoare cum ar fi vandalii, spre exemplu. 14. Magda Stan, Cristian Vornicu: Istorie, manual preparator, clasele V-VIII, Editura Niculescu, 2001, realizat pe baza tuturor manualelor alternative ale ciclului gimnazial. 15. În ambele cazuri numele conducătorilor apar românizate (Anton cel Mare din Buda şi Gheorghe Doja), în cazul ultimului condamnarea lui la moarte fiind considerată un simbol al cruzimii maghiarilor faţă de români. Acest simbol şi-ar pierde efectul dacă elevii ar afla adevărul istoric. 16. Magda Stan, Cristian Vornicu: Istorie, manual preparator, clasele V-VIII, Editura Niculescu, 2001. 17. Acest termen nu apare în curriculumul şcolar. 18. Maria Ochescu, Sorin Oane: Istoria românilor, caietul elevului, clasa a IV-a, Editura Teora, 1998. 19. Magda Stan, Cristian Vornicu: Istorie, manual preparator, clasele V-VIII, Editura Niculescu, 2001. 20. În cursul anului 2003 au fost organizate şi alte trei burse ale locurilor de muncă, pentru diferite categorii defavorizate (altele decît romi), la care au participat 400 de firme. 21. AJOFM a purtat discuţii cu liderul comunităţii de romi din judeţul Satu Mare şi cu reprezentanţii comunităţilor din Ardud şi Viile Satu Mare. 22. Chiar şi în subramura de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică sau în învăţămîntul superior şi postuniversitar procentul romilor este mai mare (0,11% respectiv 0,22%) decît în ramura finanţe, bănci, asigurări, ceea ce arată că în afara lipsei educaţiei adecvate funcţionează şi alte criterii de selecţie. 23. Numărul populaţiei active evreieşti fiind foarte redus (2.089), datele statistice sînt irelevante. 24. Condiţiile de locuit depind de mai mulţi factori cum ar fi: mediul de viaţă (rural/urban), numărul membrilor de familie, vîrsta medie a comunităţii, sărăcia. 25. Datorită acestui principiu, toate facilităţile din domeniul sanitar şi social (nu demult şi educaţional) sînt acordate pe criteriul domiciliului. 26. Autorităţile afirmă că nu există date statistice bazate pe apartenenţa etnică a angajaţilor parchetelor sau a instanţelor. 27. Vezi Altera 22/23, Inscripţionarea bilingvă a străzilor din Tîrgu-Mureş. 28. Este nevoie de studii mai aprofundate în mai multe penitenciare pentru a evidenţia cu siguranţă aceste efecte. 29. Pentru a aprecia diferenţele, se observă că romii au fost condamnaţi mai sever pentru furt simplu decît neromii pentru furt calificat. 30. Recidiva nu poate fi o cauză a condamnărilor mai severe, întrucît la furt calificat procentul celor cu recidivă între români şi romi este aproape egal. 31. Din cele 12 cazuri reclamate de rudele victimei ca fiind nesoluţionate, într-unul singur victima nu a fost romă. În cele din urmă, în acest caz s-a obţinut condamnarea şoferului, în celelalte nu. 32. Cu modificările ulterioare. 33. La alegerile locale din iunie 2004, în judeţul Mureş, au participat următoarele organizaţii ale minorităţilor naţionale: Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (43 candidaţi pentru Consiliul Judeţean, 1.077 pentru consilii locale, 57 pentru primari), Partida Romilor Social Democrată din România (118 canidaţi pentru Consiliul Judeţean, 869 pentru consilii locale, 222 pentru primari), Forumul Democrat al Germanilor din România (10 candidaţi pentru consilii locale), Uniunea Culturală a Rutenilor din România (1 candidat pentru consiliul judeţean şi 1 candidat pentru consilii locale). 34. Organizaţiile altor minorităţi care au primit voturi: Uniunea Bulgară din Banat – România 972 (0,31%), Liga Albanezilor din România 970 (0,31%), Uniunea Culturală a Rutenilor din România 484 (0,15%), Comunitatea Italiană din România – Trei Ierarhi 475 (0,15%), Uniunea Culturală a Albanezilor din România 192 (0,06%). 35. Doar 53% din angajaţi ştiau că la Primăria Municipiului Tîrgu-Mureş există experţi romi. În mod interesant, la Consiliul Judeţean Mureş, unde nu există experţi romi, 20% din funcţionari au crezut că există, ceea ce arată că aproximativ o treime din funcţionari ştiu concret de existenţa acestor experţi. 36. Postul emite 18 ore pe zi, 126 ore pe săptămînă. 37. „Pentru elevi, alături de procesul cunoaşterii sistematice dobîndite în şcoală, patriotismul primeşte noi dimensiuni. Din copilărie, ei percep că ţara sîntem noi toţi, pămîntul pe care-l muncim, că ea se serveşte cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.” Revista Muzeelor nr. 4-6/2000, articol semnat de directoarea Muzeului Etnografic din Tîrgu-Mureş. Prin modul în care muzeul prezintă exponatele, prin „noi toţi” se poate înţelege în exclusivitate comunitatea românească. 38. Este interesant faptul că la exponatele din Oaş, Ugocea, Codru nu apare inscripţia „port românesc din ...”, acest lucru fiind considerat a fi „subînţeles”. * István HALLER (n.1962) a absolvit Facultatea de Geologie din Cluj. După 1990 a fost reporter şi redactor la mai multe reviste (Erdély Figyelõ, Gazeta de Mureş etc). din 1993 este coordonatorul Biroului pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii Pro Europa, din 2001 expert în probleme de discriminare rasială în cadrul proiectului Consiliului Europei „Non-Discrimination Review”. A publicat studii şi articole în reviste din România, Ungaria şi Germania. István Haller, Discriminarea rasială în judeţele Mureş şi Satu Mare, studiu publicat cu permisiunea autorului. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
   
|
(c) Fundaţia Jakabffy Elemér, Asociaţia Media Index 1999-2006