Memorandumul greco-catolic n dezbaterea societăţii civile

Masă rotundă organizată de Centrul Intercultural al Ligii Pro Europa desfăşurată la Grupul pentru Dialog Social din Bucureşti, n data de 24 octombrie 2002. Au participat printre alţii: Gabriel Andreescu (APADOR-CH), Cristian Prvulescu (Pro Democraţia), Dan Pavel (Project on Ethnic Relation), Doina Cornea, Adrian Popescu, Alexandru Cistelecan, Dinu Zamfirescu (Fundaţia Horia Rusu), Laurenţiu Moisin (AGRU Bucureşti). Dezbaterea a fost moderată de Smaranda Enache, copreşedinta Ligii Pro Europa.

Smaranda Enache: n Memorandumul laicatului greco-catolic din Romnia şi din ntreaga lume, adresat reprezentanţilor statului romn, care a apărut n septembrie 2002, este lansată şi o invitaţie la dezbatere publică a acestui document. Nu voi intra n toate detaliile Memorandumului, avnd n vedere că el a fost prezentat n presă. Aş dori doar să fac cteva remarci, nu nainte de a preciza care snt organizaţiile civice şi de drepturile omului care propun societăţii romneşti această dezbatere despre Memorandum. Este vorba despre APADOR-CH, reprezentată aici de domnul Gabriel Andreescu, Asociaţia Pro Democraţia, reprezentată de preşedintele acesteia, domnul Cristian Prvulescu, Project on Ethnic Relations, reprezentată de domnul Dan Pavel şi Liga PRO EUROPA pe care o reprezint n calitate de copreşedinte. Am bucuria şi onoarea să vă spun că au răspuns invitaţiei noastre doamna Doina Cornea, o personalitate bine cunoscută a societăţii civile romneşti, membră a GDS şi al cărei nume figurează ntre iniţiatorii şi semnatarii acestui Memorandum. De asemenea, tot de la Cluj, domnul Adrian Popescu, poet şi redactor al revistei Steaua, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, de la Trgu-Mureş domnul Alexandru Cistelecan, critic literar, redactor la revista Vatra şi profesor la Universitatea Petru Maior, de asemenea semnatar al Memorandumului, şi mă bucur să văd că a putut răspunde invitaţiei noastre domnul Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte al Fundaţiei Horia Rusu.

Momentul n care societatea civilă romnească lansează această dezbatere este semnificativ, pentru că este unul ce vine după declaraţia comună a Papei Ioan Paul al II-lea şi a Patriarhului Teoctist de la Vatican, din 12 octombrie a acestui an, o declaraţie, credem noi, extrem de importantă, al cărei scop principal este să cheme bisericile creştine spre unitate, dar care n contextul dezbaterii noastre conţine un foarte important pasaj privitor la faptul că n Romnia comunităţile religioase, marcate ncă de perioada istorică a comunismului, snt chemate să găsească soluţii: soluţii de dreptate pentru a depăşi conflictele, nenţelegerile şi suspiciunile moştenite din perioada comunistă. Acesta ar fi contextul important şi, aş spune, universal sub auspiciile căruia se desfăşoară dezbaterea pe care intenţionăm să o lansăm. Totodată, este foarte important să subliniem că modul n care aşteptările şi, aş spune, revendicările precise conţinute n acest Memorandum vor fi rezolvate de statul romn ne va da şi dimensiunea şi proba existenţei sau nu n ţara noastră a unui drept fundamental al omului, care este libertatea religioasă. Pentru că, n cele din urmă, acest document trebuie privit nu numai ca o revendicare patrimonială, ci trebuie privit, indiferent de religia noastră, indiferent dacă sntem credincioşi sau nu, că sntem parte a vreunei comunităţi religioase sau nu, ca pe o chestiune de drept fundamental la propria credinţă.

Snt multe şi importante probleme n acest Memorandum. El a fost adresat, cum v-am spus, n luna septembrie, domnului Ion Iliescu, domnului Adrian Năstase, ministrului culturii şi cultelor, ministrului justiţiei, minstrului de externe, ministrului integrării europene, ministrului negociator şef cu Uniuniea Europeană, ministrului de interne, ministrului de finanţe, preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie. Iniţiatorii Memorandumului au cerut soluţionarea pnă la 25 octombrie anul curent a acestor revendicări. 25 octombrie este mine şi, din informaţiile pe care le avem, iniţiatorii Memorandumului nu au primit de la nici una dintre autorităţile pe care le-am enumerat vreun răspuns. Credem că prin lansarea acestei dezbateri despre libertatea religioasă, pentru că n fond despre libertatea religioasă şi dreptul de proprietate este vorba n acest Memorandum, societatea civilă şi aduce contribuia. Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvntul colegilor mei din societatea civilă, care snt parte a acestei iniţiative de a dezbate Memorandumul n societatea civilă, apoi să-i rog pe invitaţii noştri să-şi spună cuvntul şi, n cele din urmă, să invit publicul, pe dumneavoastră, reprezentanţi ai presei, să ne puneţi ntrebări, dacă veţi considera necesar.

Laurenţiu Moisin: Vreau să fac la nceput o mică observaţie: s-a ales data de 25 octombrie pentru că atunci se mplinesc 54 de ani de la arestarea preoţilor grecocatolici, deci nceputul prigoanei violente, că prigoana a nceput n 1944. Un răspuns am primit, totuşi, la aproape o lună de la lansarea Memorandumului, prin acele instrucţiuni de aplicare a Legii Retrocedării proprietăţilor bisericilor. Se precizează foarte clar: nu se restituie biserici, nu se restituie mănăstiri. E o adresă precisă la Biserica Greco-Catolică şi este un răspuns la adresa Memorandumului.

Smaranda Enache: Vă mulţumesc, cred că era nevoie de această precizare. Snt convinsă că doamna Doina Cornea se va referi, şi noi toţi ne vom referi, şi la răspunsul care a apărut, oarecum difuz, n presă. Noi nsă avem aici n faţă şi vorbesc din punctul de vedere al unei organizaţii preocupată şi de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului o serie de revendicări punctuale, care snt conforme cu Constituia Romniei şi cu libertăţile fundamentale, privind rolul pe care statul romn nu-l poate delega, aşa cum face pnă acum n discuţia asupra restituirii bunurilor greco-catolice, şi la aceste probleme punctuale noi nu am văzut ncă un răspuns elaborat de experţi ai acelor ministere care snt invitate aici să răspundă, ci doar răspunsuri difuze, politice, care amnă de fapt discutarea esenţei acestui Memorandum. Pe noi ne-a surprins că un document fără precedent, de asemenea amploare şi precizie privitor la revendicările Bisericii Romne Unite cu Roma, a fost ntr-un fel nvăluit ntr-o tăcere extrem de dubioasă, a fost pasat, a fost pierdut ntre comentarii şi credem că acest document elaborat cu mult profesionalism şi cu multă ţinută morală merită un alt tratament din partea societăţii civile şi a societăţii politice din Romnia. De aceea sntem astăzi n faţa dumneavoastră, ca să readucem n atenţie acest Memorandum şi să cerem să fie soluţionate revendicările n funcţie de principiile democratice şi de momentul n care Romnia se apropie de data n care va fi membră a Alianţei Nord Atlantice şi a Uniunii Europene. n acest context trebuie să discutăm acest Memorandum, pentru că este o chestiune de democraţie. Nu este problema unui grup, este problema noastră, a tuturor, dacă trăim ntr-o societate democratică sau dacă trăim ntr-o societate n care funcţionează discriminarea.

Gabriel Andreescu: O astfel de temă ar incita mai mult la o dezbatere şi sper că, n timpul intervenţiilor, dezbaterea să aibă loc. n cadrul ei, eu nu m-aş opri dect la o parte. Desigur, relaţia dintre Biserica Greco-Catolică şi statul romn, precum şi alte confesiuni, şi n special Biserica Ortodoxă Romnă, este foarte interesantă şi n sine şi, ntr-un fel, şi găseşte reflectarea n documentul Memorandumului, dar intervenţia mea este exclusiv legată de problema libertăţii religioase, pe care doamna Smaranda Enache a amintit-o anterior. n mare parte, problema Bisericii Greco-Catolice este legată de această restituire a proprietăţilor. Aceasta este imaginea n opinia publică, ntruct multele violenţe petrecute mpotriva comunităţilor greco-catolice snt cu anumite excepţii mai puţin vizualizate. şi acesta este un aspect al libertăţii religioase n Romnia, n măsura n care membrii unei comunităţi, cum snt membrii comunităţii greco-catolice n particular, se află sub opresiune, se află sub ameninţări care uneori se traduc n violenţe concrete.

Aici se află o ntreagă istorie privind felul n care Secretariatul de Stat pentru Culte a tratat avizele sale pentru construirea unor lăcaşuri de cult pentru alte comunităţi dect cea ortodoxă. şi aici au fost violări privind libertatea religioasă, iarăşi mai puţin amintite n presă. Revenind la tema cea mai discutată, la tema proprietăţilor, aş aminti că dreptul la libertate religioasă nseamnă şi dreptul la proprietatea proprie a comunităţilor, asta nsemnnd dreptul de a folosi şi de a-şi păstra această proprietate. Există o definiţie tradiţională n ceea ce priveşte libertatea religioasă, este definiţia dată de Declaraţia de eliminare a tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare pe bază de religie sau credinţă, care a fost adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. n 1981. Este un document de referinţă pe care Romnia şi l-a asumat desigur, iar la punctul g. acesta defineşte dreptul de a crea, de a dobndi, de a folosi n mod adecvat bunuri necesare ndeplinirii ritualurilor sau obiceiurilor religiei sau credinţei. Evident, definiţia acoperă şi patrimoniul. Se ştie că n 1948 Biserica Greco-Catolică a fost trecută n ilegalitate, iar statul comunist a avut această idee unii ar spune inteligentă, dar de fapt a fost o copie, modelul s-a aplicat şi n alte părţi, de exemplu n Ucraina -, ideea de a da o parte a patrimoniului Bisericii Ortodoxe, prin asta crend o tensiune ntre biserici, care, desigur, convenea ntregului sistem politic, ntr-un stat ateu. 1948 ar fi trebuit să devină o amintire n 1989 şi, ntr-un fel, ceva s-a ntmplat după 1989. n 24 aprilie (1990) structura cu puteri legislative şi executive de atunci CPUN a luat o hotărre de reintrare n legalitate a Bisericii Greco-Catolice, Biserica Romnă Unită cu Roma. E vorba de un Decret-lege care se referă la recunoaşterea oficială, la bunurile preluate de către stat şi, ca urmare, conform acestui decret, urma ca acestei comunităţi să-i revină proprietatea. Dar acel decret a avut şi un articol 3, care spune că situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Greco-Catolice şi au fost preluate de Biserica Ortodoxă se va stabili de către o Comisie Mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor două culte religioase, ţinndu-se seama de dorinele credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri. Vedeţi, n acel moment, care era unul foarte tulbure, acesta era punctul de vedere al Statului Romn. S-a mers pe o formulă al cărei viitor nu era, probabil, clar nici pentru membrii Bisericii Greco-Catolice. Nu este ciudat faptul că n acel moment Biserica Romnă Unită a acceptat această formulă. ntre timp nsă situaţia a evoluat n două direcţii: ntr-una, prin nefuncţionarea Comisiei Mixte formată de cele două confesiuni. n a doua, prin mişcarea ntregului sistem legislativ, prin adoptarea Constituţiei Romniei n 1991, care ntr-o formă oarecare recunoaşte proprietatea privată. n sfrşit, prin mulţimea proceselor privind proprietăţile, prin care justiţia era pusă n situaţia de a-şi face mna. Ani de zile, dacă nu greşesc, nu au existat plngeri n justiţie privind retrocedarea proprietăţilor greco-catolice, n speranţa că acest lucru se va realiza n mod amiabil. Desigur, modalităţile amiabile snt mai bune dect modalitatea rece şi severă a justiţiei. Snt mai bune cnd snt, nu cnd nu snt. şi pentru că această Comisie Mixtă nu a făcut ceea ce trebuia, iată că au nceput primele procese n care partea care s-a plns era cea greco-catolică. Au apărut şi primele decizii, unele n favoarea Bisericii Greco-Catolice, au apărut primele cazuri n care bisericile au fost returnate şi primele cazuri n care, n ciuda unor decizii definitive, sentinţa nu a fost executată. Biserica Ortodoxă a refuzat predarea proprietăţii greco-catolice. Ce aş vrea să vă spun la final, la ceea ce ar putea să constituie o introducere, este că recent a avut loc un scandal care a tulburat presa mai mult dect celelalte. Este vorba de scandalul de la Ocna Mureş, n care greco-catolicii au fost agresaţi ntr-o biserică fostă greco-catolică, preluată de ortodocşi, cedată n urma unei sentinţe judecătoreşti. A fost momentul care a strnit interesul opiniei publice, dar mai ales snt de amintit urmările. Urmarea a fost o scrisoare deschisă semnată de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, Teoctist Arăpaşu, n care solicita justiţiei să nu mai intervină n chestiuni de ordin confesional, declarnd ncă o dată autonomia Bisericii Ortodoxe şi nţelegnd prin asta că, fiind o problemă a unei biserici autonome, este o problemă pe care aceasta poate să o rezolve singură şi este scoasă de sub autoritatea statului. Asta era gndirea subsidiară. Faptul că patriarhul Teoctist a lansat o astfel de scrisoare deschisă poate să fie de nţeles, nu de aplaudat, nu de apreciat, dar poate să fie de nţeles. Ceea ce este de nenţeles este ceea ce a urmat: faptul că Ministerul Justiţiei, sub semnătura unui secretar de stat, a răspndit la Curţile de Apel această scrisoare şi că, am văzut urmarea, Curţile de Apel nu au mai judecat cazurile care erau pe rol datorită plngerilor greco-catolicilor. n scrisoarea respectivă, patriarhul invocă din nou Comisia Mixtă. Iar opinia mea, pe care o transmit din nou membrilor comunităţii greco-catolice şi aş transmite-o ierarhiei acesteia, este că tocmai Comisia Mixtă este un obstacol, şi formal şi informal, n rezolvarea problematicii patrimoniului Bisericii Greco-Catolice. Este un obstacol formal n măsura n care chiar Curtea Supremă de Justiţie a invocat acest Decretlege din 1990. Că nu l-a invocat cum trebuie este altceva, dar l-a invocat. Este un obstacol pentru că exact n faţa instanţei o parte, care este Biserica Ortodoxă, invocă Decretul care stabileşte Comisia Mixtă. Nu există nici un motiv ca această comisie, care n fapt i păcăleşte pe greco-catolici, pe ortodocşii de onoare şi instituţiile statului, să mai funcţioneze după ce ani de zile nu a arătat nimic. E adevărat, şi am nţeles asta, ierarhia Bisericii Greco-Catolice consideră dialogul o valoare n sine, care nu trebuie trădată n nici un fel. Dar a refuza un instrument care se numeşte de dialog, dar care este de fapt un instrument pervers, nu nseamnă a refuza dialogul. Dialogul se poate purta pe diferite căi, pot avea loc ntlniri ecumenice. Comisia Mixtă este un obstacol, iar n momentul n care Biserica Greco-Catolică se retrage, această comisie nu mai există. Fac un apel pentru ca ierarhia Bisericii Greco-Catolice să ia o hotărre n acest sens.

Smaranda Enache: nainte de a da cuvntul domnului Cristian Prvulescu, n special pentru aceia dintre dumneavostră care snteţi din presă, aş vrea să vă supun atenţiei această asimetrie cu care a fost tratată problema restituirii bunurilor Bisericii Romne Unite. Dacă restituirea pămnturilor faţă de foştii proprietari, restituirea imobilelor, au rămas n prerogativele Statului pe baza unei legi date n Parlament, Statul a urmărit corectitudinea şi şi-a asumat responsabilitatea proceselor de restituire, punctul cel mai slab n această dezbatere este că Statul Romn a delegat dintre funcţiunile sale acestei Comisii Mixte. Comisia Mixtă poate juca un rol social, un rol moral sau un rol de interfaţă ntre comunităţi. Dar ea nu poate prelua prerogative ale Statului Romn. Marea problemă n legătură cu restituirea proprietăţilor BRU este că s-a procedat altfel dect n toate cazurile de restituire. Ca şi cnd, de exemplu, la restituirea terenurilor li s-ar fi conferit IAS-urilor, CAP-urilor dreptul de a face restituirea şi Statul s-ar fi retras, s-ar fi eschivat de la această ndatorire.

Cristian Prvulescu: Sntem convinşi că libertatea religioasă este un element esenţial al oricărei construcţii democratice şi sntem convinşi nu numai pe o bază principială, ci pentru că democraţia s-a construit, acolo unde s-a construit, pe baza libertăţii religioase, iar problema pe care Memorandumul o pune este o problemă care implică două drepturi fundamentale: dreptul la libertatea religioasă şi dreptul la proprietate. Libertate religioasă, n primul rnd, pentru că, iată, credincioşilor greco-catolici nu li se permite să-şi manifeste liber credinţa şi nu li se permite acest lucru ncălcndu-se dreptul de proprietate pe care l-au avut şi pe care, n mod abuziv, fostul stat, statul comunist, l-a ncălcat n 1948. Snt absolut de acord cu antevorbitorii mei şi asta era ideea pe care doresc să mă concentrez: statul este arbitru. Statul este cel care arbitrează ntre diferitele organizaţii, ntre cetăţeni, şi asigură un echilibru. Or, n cazul Bisericii Greco-catolice statul s-a anulat, statul nu mai există, statul şi-a anulat rolul, astfel nct pnă la urmă s-a ajuns n situaţia aberantă pe care o descria domnul Gabriel Andreescu, şi anume că un secretar de stat din Ministerul Justiţiei a putut să indice instanţelor, n principiu independente, cum trebuie să judece sau cum nu trebuie să judece litigiile de proprietate privind Biserica Greco-Catolică. Evident că modul n care această comisie a fost prevăzută de Decretul-lege din 1990, este ilegal şi neconstituţional; Statul nu poate să se retragă din responsabilităţile sale şi de aceea acest Memorandum este adresat Statului, respectiv reprezentanţilor săi: preşedinte, prim-ministru, miniştri, preşedinţii Camerelor Parlamentului ş.a.m.d., pentru că ei snt abilitaţi să rezolve această problemă, n conformitate cu tratatele internaţionale la care Romnia este parte şi care, conform articolului 20 din Constituie, snt obligatorii pentru noi. Vreau să vă atrag atenţia asupra unui element important din acest Memorandum care ne-a fost astăzi distribuit şi anume asupra Anexei numărul 8, care prezintă un extras din Raportul despre democraţie, libertate religioasă şi muncă al Guvernului American. n varianta engleză a acestui raport apare textul integral şi din acest punct de vedere veţi vedea foarte clar că, din perspectiva Guvernului American n ceea ce priveşte Biserica Greco-Catolică, avem de-a face cu o ncălcare gravă a unui drept elementar, dreptul la libertate religioasă. n Romnia se crede că democraţia a nsemnat altceva dect libertate, că democraţia ar putea fi restrnsă, eu ştiu, la cteva asociaţii, ca şi cum ea nu ar avea o bază serioasă n lumea enormă a credincioşilor. Nu se poate aşa ceva. Mai mult dect att, noi constatăm că, din nefericire, Biserica Ortodoxă are o tendinţă de a limita dialogul, de a limita dezbaterea democratică din acest punct de vedere şi chiar de a afecta fundamentele democratice ale societăţii romneşti. De aceea cred că n contextul pe care doamna Enache l aducea n discuţie la nceput, n contextul extinderii NATO, n contextul extinderii UE, modul n care percepe problema Biserica Ortodoxă Romnă, rolul observatorilor străini şi, ca atare, imparţiali este foarte important. Statul Romn nu poate să reacţioneze pozitiv la şantajul Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxă nu poate şantaja Statul aşa cum a ncercat n ultimii ani de cteva ori. Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască autoritatea Statului şi să se recunoască ca subiect al acestui sistem constituţional. Nu există un drept canonic care să rezolve problema dreptului de proprietate dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică şi celelalte culte. Iată de ce cred eu că dezbaterea este foarte importantă şi ea trebuie continuată cu toată responsabilitatea. De aceea cred că este acum ocazia să cerem Statului să-şi asume atribuţiile pe care le are. Preşedintele Romniei are calitatea de garant al Constituţiei şi arbitru ntre stat şi societate. şi societatea cere ca acesta să-şi asume responsabilitatea. şi să dea un răspuns la o ntrebare care a fost pusă. Primul ministru, de asemenea, să dea un răspuns la acest Memorandum, nu indirect, ci direct. De asemenea, toţi miniştrii care snt nominalizaţi aici ar trebui să realizeze acea minimă politeţe şi să răspundă autorilor Memorandumului. Nu degeaba s-a numit acest document Memorandum. Aţi văzut poate, citind primele pagini, că este o referire la Memorandumul pe care Partidul Naţional Romn din Transilvania, n urmă cu mai bine de 100 de ani, l-a adus n discuţie. Biserica Greco-Catolică a fost pnă la urmă instituţia care a contribuit la renaşterea naţiunii romne şi tocmai acestei Biserici i se face o nedreptate istorică extraordinar de importantă. Acest semnal de alarmă ar trebui să fie luat n considerare de toţi cei care snt responsabili şi sper ca dumneavoastră, ca reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media, să contribuiţi la acest demers.

Doina Cornea: Stimat auditoriu şi n primul rnd doamnă Smaranda Enache, care aţi avut această minunată iniţiativă de a ne ntlni aici, pe această temă, foarte importantă nu numai pentru greco-catolici, ci pentru toată societatea romnească pentru că n optica mea att Biserica Greco-Catolică ct şi Biserica Ortodoxă, prin laturile lor pozitive, prin contribuţia lor la istoria noastră şi la evoluţia poporului romn, snt bisericile noastre şi nu avem voie să ne batem joc de ele -, voi spune şi eu cteva lucruri legate de acest Memorandum. Acuma, cel păgubit sau cel mai păgubit n toată această poveste este Biserica Greco-Catolică, căreia nu i s-a recunoscut de fapt nici un merit, ncepnd din perioada comunistă pnă acuma. De pildă, n manualele şcolare: despre Petru Maior, Gheorghe şincai şi ceilalţi corifei ai şcolii Ardelene nu se spune o vorbuliţă că au făcut parte din această Biserică. La fel despre Timotei Cipariu, George Bariţiu, Papiu-Ilarian etc, deci atţia oameni mari, minunaţi, care au scris cărţi, care au redescoperit istoria noastră. Acuma nu mai vreau să mă lungesc asupra acestei idei care invită pe toţi romnii la o meditaţie asupra valorii att a uneia ct şi a celeilalte Biserici. Vreau să mă ocup de acest Memorandum, de nişte puncte pe care acesta le abordează, pe care le dezbate. Eu nu aş putea să adaug nimica la ceea ce se spune acolo, totul este att de documentat, se merge pe date att de precise, nct nu mai este nimic de adăugat. Aş vrea doar să subliniez următoarea idee: ideea proprietăţii. Un stat de drept nu poate să existe fără să aibă la bază acest drept de proprietate, care trebuie să fie garantat. Asta este cheia democraţiei. Cnd nu respecţi proprietatea nseamnă că statul de drept nu funcţionează. De aceea şi eu am spus, nainte de Memorandum: problema Bisericii Greco-Catolice nu este problema relaţiei cu Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă are o mare problemă morală n acest conflict, spun eu, pentru că n anii 50 a acceptat să primească un bun care a fost nstrăinat, să nu spun furat, de statul comunist de atunci Bisericii Greco-Catolice. Asta dă de gndit asupra stării morale a instituţiei respective. Nu vreau să generalizez, pe vremea aceea mulţi credincioşi ortodocşi au intrat n nchisori nu numai pe teme politice, ci şi religioase. Eu personal am cunoscut astfel de exemple. Pe strada mea locuia rectorul teologiei ortodoxe, care s-a opus să aservească teologia statului comunist de atunci; a intrat n nchisoare şi a murit ca un martir. Deci, departe de noi, greco-catolicii, să contestăm suferinţele fraţilor noştri din Biserica Ortodoxă. Din păcate, comportamentul naltei ierarhii, care este important pentru structurarea comportamentului ntregii comunităţii, este diferit. Pe cnd vrfurile ierarhiei ortodoxe au acceptat compromisul din considerentul hai să salvăm Biserica n felul acesta prin compromis niciodată nu salvezi nimica, te pătezi comportamentul episcopilor, arhiepiscopilor greco-catolici a fost total diferit. 12 episcopi (12!) au intrat n nchisoare, 7 au murit n nchisoare, restul nu au cedat niciodată. Lui Iuliu Hossu i s-a propus să devină arhiepiscopul ortodox al Clujului dacă semna trecerea. Binenţeles, nu a acceptat. şi funcţia de patriarh al Romniei i s-a propus şi nu a acceptat. Deci iată totuşi vrful unei instituţii, vrfurile ei dau tonul. Adică comportamentul nostru, al greco-catolicilor, a ncercat să impună modele. Poate nu ntmplător am ajuns şi eu dizidentă, pentru că am nvăţat ceva de la această Biserică şi de la conducătorii ei.

Revin la dreptul de proprietate. Nu vreau să amestecăm Biserica Ortodoxă. Problema ei este pur morală. şi-o va rezolva singură şi Dumnezeu să o ajute ca să şi-o rezolve. Problema noastră, a greco-catolicilor, o spune şi Memorandumul, este relaţia cu Statul actual Romn, care este urmaşul Statului comunist, indiferent că se numeşte regimul Iliescu, regimul Constantinescu, iarăşi regimul Iliescu, cine ştie, poate vine regimul Stolojan. Un stat i urmează altui stat, căci nu există ntr-o ţară hiat. Nu poate să existe. Deci statul care vine la putere, la guvernare, trebuie să rezolve problemele nerezolvate, alterate de regimul sau statul anterior. Asta este obligaţia sa. Pentru că statul gestionează relaţia ntre cetăţeni, ntre cetăţeni şi instituţii ş.a.m.d. Este o obligaţie, altfel de ce e stat? şi ce funcţii are? Politică externă! Bine! Deci statul comunist a luat, iar statul actual trebuie să ncerce să rezolve problema de proprietate a greco-catolicilor, inclusiv dreptul de a-şi exercita cultul, pentru că n multe localităţi credincioşii nu au unde să-şi celebreze liturghia. Pentru ca statul să-şi preia această prerogativă de a-şi gestiona problema proprietăţii, trebuie adusă o lege valabilă pentru toată lumea, o lege a proprietăţii prin care se restituie proprietatea. Indirect, un răspuns a venit de la Guvern, din partea domnului Cozmncă, care falsifică declaraţia Sfntului Părinte Papa asta-i o paranteză n care spune că nu li se vor retroceda greco-catolicilor toate bunurile şi la sfrşit spune că şi Papa Ioan Paul al II-lea ar fi cam de acord. Ori Sfntul Părinte spune contrariul: da, să se rezolve n spiritul dreptăţii. E cu totul altceva. Deci, iată, răspunsurile totdeauna cuprind ceva fals. Tot Cozmncă, n celălalt articol, invocă lipsa credincioşilor greco-catolici: nu snt greco-catolici, cui să le restituie? Nu are nici o legătură dreptul la proprietate cu numărul. Zece greco-catolici să mai fie şi atunci proprietatea trebuie restituită. O astfel de lege, desigur, trebuie să fie amendată pe urmă. Nu cerem absurdul! Deci nişte amendamente, nişte clauze care să se refere la un alt drept: dreptul de folosinţă. Deci să despărţim dreptul de proprietate: proprietatea e una ai titlu de proprietate, numai atunci eşti proprietar -, alta e dreptul la folosinţă. Unde ar fi o comunitate ortodoxă, dreptul de proprietate ar reveni Bisericii Greco-Catolice, iar dreptul de folosinţă l are comunitatea din localitatea respectivă. Snt lucruri foarte simple. Alt exemplu de amendare sau completare a acestei legi: unde există comunitate mixtă greco-catolică şi ortodoxă să se precizeze dreptul de proprietate: Biserica Greco-Catolică, drept de folosinţă alternativă, să se facă liturghiile şi toate acţiunile alternativ n lăcaşurile respective. Iar unde Biserica Greco-Catolică este singura acolo rămne şi uzufructul şi proprietatea. E foarte simplu. Acest lucru aş dori să-l transmit actualului Guvern, care nu-şi dă osteneala să răspundă. şi asta este o notă de prost gust. n Occident cnd te adresezi oricui, oricărei instituţii, nu există să nu capeţi un răspuns. Asta numai n Romnia de astăzi se poate. Adică, acest dispreţ cu care este tratată Biserica.

Smaranda Enache: Mulţumesc doamnei Doina Cornea. Aş atrage atenţia ncă asupra unui lucru extrem de interesant şi de important. Avem o lege de protecţie a patrimoniului naţional din anul 2001. Spre ngrijorarea noastră, o parte a bisericilor greco-catolice din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea nu se bucură de protecţia acestei legi a patrimoniului, ceea ce face nu numai ca ele să nu fie restituite proprietarului de drept dar, n timpul utilizării de către alte comunităţi, să sufere unele transformări ireversibile n ceea ce priveşte arhitectura, pictura şi alte elemente componente ale unicităţii lor. Este foarte important să avem n vedere şi acest aspect: Romnia este o ţară cu un patrimoniu cultural bogat şi important, dar este inexplicabil cum monumente care aparţin sau au aparţinut Bisericii Greco-Catolice snt uitate de pe această listă de protecţie, aşa nct n diverse judeţe şi chiar n apropiere de TrguMureş, de exemplu, n momentul de faţă, n jurul unei biserici greco-catolice de la nceputul secolului ai XIX-lea, se construieşte o altă biserică, şi agresiunile de acest tip snt foarte numeroase.

Al. Cistelecan: Vreau să vă spun că Memorandumul este ultimul lucru pe care am fi vrut să-l facem. Nu am fi dorit să ajungem n situaţia de a nu avea altă ieşire. Dar cum toate căile de a ne dovedi existenţa de drept şi de fapt n faţa Statului au eşuat, ne-am zis să ncercăm şi această cale tradiţională, la noi, n Ardeal cu greutate istorică, cu greutate simbolică şi care, poate, va impresiona. Rezultatul a fost cel de dinainte de a redacta Memorandumul, ntruct sntem azi la fel de ignoraţi ca nainte de a-l redacta. Dar ne-am zis că, fie şi cu acest risc, calculat, de altminteri, dinainte, ceva trebuie făcut. Ne vedem siliţi să provocăm Statul la responsabilitate şi la justiţie. El nu-şi mai poate eluda prerogativele atunci cnd se află ntr-un context problematic recunosc foarte delicat; iar problema ridicată de noi e foarte delicată. Toată lumea ar prefera ca ea să nu existe. Inclusiv sau mai ales noi. Ea poate lovi dramatic n cuantumul electoral, abordarea ca să nu spun chiar rezolvarea ei se poate lăsa cu pierderi severe de procent electoral. Ne-am zis nsă că, orict de drastic ar fi preţul electoral, rezolvarea unei asemenea probleme este o dovadă de maturitate a Statului, e o dovadă că el vrea să fie compatibil cu statele europene. Pentru că problema noastră este cu Statul. El a luat, el trebuie să restituie. Asta cnd e vorba de proprietate, asupra căreia nu pot fi dubii. Snt nsă şi alte probleme ridicate de Memorandum. Se pomeneşte, de pildă, de incitarea tolerată la ură faţă de greco-catolici. Nimeni nu a intrat, n dezbaterea de acum, şi n aceste aspecte, care se ntmplă aproape cotidian, ca să nu spun chiar metodic. Aş mai zice că problemele pe care le ridică Memorandumul constituie o probă şi pentru maturitatea societăţii civile. Ea nsăşi ar da dovadă de maturitate fie şi numai abordnd această problemă. O problemă, desigur, delicată şi pentru ea, delicată cel puţin din punctul de vedere al conştiinţei religioase, avnd n vedere că societatea civilă, vrei nu vrei, este alcătuită, ca şi societatea, n mare majoritate din ortodocşi. Dar ar fi o probă de principialitate, apărată dincolo de apartenenţă, de vreun interes. Nu ştiu la ce va duce acest Memorandum, probabil că la obişnuita ignorare, la cutumiarul dispreţ cu care funcţionează Guvernul Romniei ori de cte ori e apelat de ceea ce el consideră grupuri nesemnificative. Vor spune, iarăşi, că nu reprezentăm nimic, că nu au cu cine discuta, că sntem nişte umbre ale istoriei etc. Dar dacă vom primi un răspuns ceea ce nu se va face fără o presiune europeană cu siguranţă el va fi acompaniat de o inducţie de spaimă. Vom fi, cu toţii, ameninţaţi cu tensiuni, ni se va garanta că escalada conflictelor interconfesionale va merge spre apogeu etc. Eu nam nici un mandat, nu am nici o putere nici măcar de reprezentare , dar pot, la rndul meu, să vă garantez un lucru sigur: ceea ce am suferit noi nu vor suferi alţii din partea noastră. O dată pentru că, fie şi demonstrativ, nu ne vom comporta aşa cum s-au comportat alţii faţă de noi sntem obligaţi la asta din toate punctele de vedere şi, n al doilea rnd, pentru că sincer nu vrem să facem aşa ceva, pentru că ştim ce nseamnă prigoana. Am văzut destui oameni care nu şi-au putut nmormnta pe cineva drag n cimitirul propriilor strămoşi, pentru că, ntre timp, fostul cimitir greco-catolic a devenit ortodox. Aşa cum am spus, acesta e ultimul lucru pe care am fi vrut să-l facem: acest Memorandum. şi ultimul lucru care se va ntmpla, fireşte, va fi să primim un răspuns din partea Statului Romn.

Adrian Popescu: Aş ncepe prin a vă aminti că ntr-o scrisoare apostolică a Sfntului Părinte Ioan Paul al II-lea snt trasate cteva trăsături ale Bisericii GrecoCatolice, nsemnuri ale vremurilor: este, n primul rnd, unirea cu Scaunul Apostolic, apoi persecuţiile din secolul XX şi latinitatea poporului romn. Deci aceste trei trăsături snt cele care marchează, n mod decisiv, Biserica Greco-Catolică. Sigur că mai există şi trăsăturile cu caracter teologic, dar ele nu-şi au locul aici, n dezbaterea noastră de azi, deşi şi acestea dau identitate Bisericii Greco-Catolice. M-aş opri n special asupra celei de-a doua dimensiuni şi anume persecuţia n secolul XX, de care a avut parte din plin Biserica Greco-Catolică, după anul 1948; voalat, această persecuţie desigur, nu sub forma unei brutalităţi directe există şi astăzi, mai cu seamă prin această obstrucţionare de fapt a restituirii bunurilor proprii. şi acesta este, după părerea mea, impasul n care a ajuns Comisia de Dialog Mixtă ntre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică. Progresele snt foarte mici: cteva restituiri, după ştiinţa mea, n cteva (doar n cteva!) localităţi, dar, n fond, problema nu este rezolvată. n fond, n acest Memorandum pe care l apreciez ca fiind foarte matur, fără să atace biserica soră, Biserica Ortodoxă se aduc argumentaţii istorice, religioase etc. Este un act de maturitate care se nscrie n tradiţia unor Memorandumuri specifice nouă ardelenilor. Este un act de exasperare, dacă vreţi, pe de altă parte, un act de ncredere n Stat, n puterea legilor, a statului de drept de a media ntr-un asemenea conflict. Vreau să mai amintesc că, paralel cu aceste discuţii ineficiente, după părerea mea ba mai mult, chiar o dată cu vizita Patriarhului Romniei la Vatican şi primirea sa de către Sfntul Părinte, continuă demolarea sau desfigurarea unor biserici, cum este cea din Ungheni, judeţul Mureş, pe lngă care am trecut cu tristeţe azi dimineaţă, sau cum este cea din Valea Izei, Maramureş. Această tendinţă, spun eu, şterge urmele Bisericii Greco-Catolice. O dimensiune pe care trebuie să o vedem nu numai sub raport eroic, dar cu nişte merite recunoscute n opoziţia la comunism şi, aş mai adăuga, n păstrarea aceastei legături cu Europa, ceea ce nseamnă cu adevărat nuclee spirituale cu adevărat importante pentru toţi romnii. Pentru că ierarhii noştri aşa cum au existat vrfuri ale artiştilor, vrfuri ale unor oameni de ştiinţă, ale istoricilor -, ierarhii noştri au fost la nivelul ierarhilor Europei. Ba, n plus, avnd acel curaj de a fi martiri, de a plăti cu sngele lor, cu suferinţa lor, tot ce au nfruntat, au fost ntr-adevăr nişte purtători ai mesajului lui Isus de a suferi pnă la capăt. Deci această ştergere sau eclipsare a unor figuri, a unor comunităţi chiar, mi se pare anacronică pe de o parte, antidemocratică chiar, pe de altă parte şi aşa cum se spune n Memorandumul acesta, Biserica GrecoCatolică dă dovadă că este componenta romnească cea mai deschisă spre Europa. Să nu renunţăm la tot ce am cştigat prin sacrificii! O astfel de renunţare mi se pare de nenţeles, att din punct de vedere material, ct şi moral.

Dinu Zamfirescu: Nu prea am ce adăuga la ceea ce s-a spus pnă acum, nsă snt jurist şi eu văd problema juridic şi politic. Doamna Doina Cornea a dat o soluţie care cred că este optimă n această privinţă: adică drept de proprietate folosinţă separată. Evident, asta este, cred eu, soluţia obiectivă care se poate da, dar cred că trebuie recunoscut faptul că Statul Romn actual procedează la o denegare de dreptate. Adică el fuge de o responsabilitate. După ce pur şi simplu a jefuit Biserica Greco-Catolică de nişte proprietăţi, aşa cum a jefuit, de altfel, şi cetăţeni ai altor credinţe, dar cetăţeni romni, de drepturile lor, acum ntrzie să le restituie actualul stat, care este o continuare a statului comunist, n materie de drept constituţional statele au continuitate. Cum şi actualmente refuză să le dea cetăţenilor proprietăţile dect aşa, cu pipeta, tot aşa refuză să reglementeze această problemă a proprietăţii greco-catolice, trecnd-o asupra Bisericii Ortodoxe. Or, Biserica Ortodoxă nu are nimic de-a face cu această treabă, dect ca un exponent al Statului; pentru că nu trebuie să ne ascundem după deget, Biserica Ortodoxă sau, mă rog, prelaţii ei, snt funcţionari de stat, figurează n bugetul statului şi snt nişte funcţionari ai Statului Romn. Este puţin cam aşa: să ne ascundem capul sub nisip, să aruncăm responsabilitatea n curtea altuia, cnd, de fapt, responsabilitatea tot a Statului este. şi aici este o problemă politică, a lipsei de responsabilitate şi de voinţă politică de a rezolva această problemă care, aş spune eu cu oarecare maliţie, nu e chiar ntmplătoare, pentru că actualii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe au fost nişte vajnici slujitori ai regimului comunist; ba au fost salariaţi şi pe vremea acelui regim, sub care şi-au strns cu mult mai multe păcate. nsă nici reprezentanţii de frunte ai Statului Romn nu nţeleg, sau nu pot să nţeleagă că nu vor putea intra n Europa cu astfel de tactici. Deşi n vorbe se adresează şi opiniei publice interne, dar şi opiniei publice internaţionale, cancelariilor occidentale, statelor occidentale, aproape cerşind reintrarea Romniei pe făgaşul ei firesc, n structurile euro-atlantice, n momentul ăsta nu se conformează n nici un fel adevăratelor societăţi civilizate şi normelor care snt practicate peste tot acolo unde spun dnşii că ar dori să intre. Constatarea mea este că Romnia actuală nu este un stat de drept şi asta trebuie să fie foarte clar spus. Atta timp ct guvernele pentru că este vorba de toate guvernele de pnă acum nu au luat nici o măsură, se menţin pe această poziţie, nu ştiu dacă Romnia are ce căuta n structurile de care am pomenit.

Laurenţiu Moisin: S-a vorbit mai mult despre patrimoniu, dar trebuie să facem referiri şi la alte aspecte. Noi, n Memorandum, am relevat nişte probleme ngrozitor de grave: am reclamat o persecuţie reală mpotriva membrilor Bisericii noastre. Am reclamat că ni se interzice accesul la justiţie. Am reclamat poziţia foarte evident anti-greco-catolică a autorităţilor statului. Ca să dau numai exemplul prefectului de Alba (care, ce-i drept, este n acelaşi timp şi avocatul particular al episcopului ortodox de Alba!). Prefectul a luat nsă o serie de măsuri: n prima legislaţie este la a doua legislaţie de cnd este prefect l-a ameninţat pe PSS Lucian că-l bagă la puşcărie, cnd a fost conflictul de la Teiuş. Lucrurile snt deci mult mai grave. Există o campanie de presă imundă mpotriva Bisericii Greco-Catolice. Acum recent a apărut o carte a unui oarecare Zeno Milea, la Cluj, Secesiunea Ardealului 14 capitole din această carte snt mpotriva Bisericii Greco-Catolice. Nu mai ştie ce să inventeze. şi acum haideţi să revenim la problema proprietăţii. Proprietatea Bisericii Greco-Catolice a fost confiscată prin două acte ale Guvernului Groza: Decretul 358 din 1.12, iar o Hotărre a Consiliului de Miniştri, 1779 din 27.12, mparte aceste bunuri şi hotăreşte care parte să ajungă n posesia Bisericii Ortodoxe. La momentul respectiv era n vigoare Decretul 177/1948 care din nefericire continuă să fie actuala Lege a Cultelor. Acest decret susţine aşa la articolul 13, care este invocat n primul Decret: cultele religioase, pentru a putea să se organizeze şi să funcţioneze, vor trebui să fie recunoscute printr-un decret al MAN. n cazuri bine motivate se va putea retrage recunoaşterea n acelaş mod. Decretul mai invocă trecerea parohiilor la Biserica Ortodoxă. Deci, ca urmare a trecerii parohiilor, cultul greco-catolic ncetează să mai existe. Dar la această lege se spune clar cum trece o parohie, cum trec nişte oameni de la un cult la altul: cu cerere scrisă, cu nregistrare la Primărie. Nu există nici ntr-o parohie un asemenea act. Deci tot acest transfer de patrimoniu este nul din punct de vedere al legislaţiei Guvernului Groza. Că lor puţin le păsa de aspectele legale, asta este o altă poveste. Dar ceea ce face actualul guvern este ceva incredibil. Se străduiesc din toate puterile să găsească o motivaţie pentru un act ilegal. Invocarea Bisericii Ortodoxe, cum că n statutul ei parohiile, bisericile aparţin credincioşilor, este n conformitate cu legea de funcţionare a Bisericii Ortodoxe şi este dată tot de Guvernul Groza. Pnă atunci, toţi teologii Bisericii Ortodoxe recunoşteau că respectivele lăcaşuri de cult aparţin instituţiei. Eu am adus cu mine declaraţia IPS Corneanu, am caseta la mine, să vedeţi că IPS Corneanu spune la fel: cum să mai aparţină biserica aia sfinţită, n care se slujeşte lui Dumnezeu, lui taica Gheorghe sau lui ţaţa Mariţa. Este o absurditate. Părerea mea este că autorităţile au avut tot timpul interesul să creeze tensiuni. Deci aceste lucruri vroiam să fie foarte clare, pentru că snt aici reprezentanţi ai presei, să se nţeleagă că toată această invocare a unei pretinse legalităţi nu există. Adică Guvernul Groza nu şi-a respectat absolut deloc propriile sale acte juridice.

Mai vroiam să vă spun un lucru: a existat o ncercare, n 92, prin mila lui Stolojan, de a se retroceda Bisericii Greco-Catolice nişte proprietăţi. La Bucureşti ni s-au retrocedat, conform acestei hotărri, 40.000 de mp. de teren, pentru că ni s-a demolat o biserică, nişte capele, şi au zis să ni se dea n compensaţie acest teren, pe lngă o proprietate care există. Vă rog să mă credeţi avem 30 sau 40 de intervenţii la Primăria Capitalei, am fost trimişi n Transilvania cnd am cerut să ni se dea teren să construim o biserică, fiindcă de 10 ani de zile ne plngem: daţi-ne, domnule, din ăia 40.000 mp, 800 să ne facem o biserică. Avem o singură biserică, noroc că fusese abandonată, că Ceauşescu a vrut să o demoleze şi pe aia; att am reuşit să recuperăm. Din restul bisericilor noastre, unele snt demolate, capelele distruse, ncă două biserici care ni se refuză cu obstinaţie. Una dintre ele, Biserica Sfntul Vasile, care este un simbol pentru noi. Ce ne spune justiţia? Pentru Biserica Sfntul Vasile ne judecăm de 10 ani. De zece ani de zile, cazul se plimbă de la o instanţă la alta. Ultima sentinţă a Curţii de Apel ntruct bunurile bisericeşti nu intră sub incidenţa legii 10 urmează un proces Civil; după Codul Civil, cazul este aruncat pur şi simplu la gunoi atunci cnd este vorba de Biserica Greco-Catolică.

Am pichetat Primăria Capitalei cernd să se respecte Decretul respectiv. Cu două săptămni naintea noastră au pichetat-o mahomedanii. A ieşit Primarul General afară, le-a spus că le-a cumpărat teren pentru cimitir, i-a pupat. A scris toată presa. Am pichetat noi, a scris Romnia Liberă, restul: tăcere totală. Din primărie nu a ieşit nimeni. Alt caz. Proprietatea din Elena Cuza, pe care ne luptăm de 12 ani s-o obţinem, care există, pentru care avem proces verbal, protocol de primire, numai contrasemnarea de la primărie lipsea. Am fost daţi afară şi respinşi n toate trei rndurile de primari, pentru că este proprietatea Bisericii Ortodoxe. A trebuit să facem noi săpături n arhivă, să căutăm să le demonstrăm că este fals iar asta este o luptă care-ţi toacă nervii, nu are nici o treabă cu democraţia şi ne dă dreptate să spunem ceea ce am spus chiar ntr-un comunicat de presă de acum trei zile: că nu este defavorizată Biserica Greco-Catolică, ci este persecutată n ţara pentru a cărei constituire a luptat.

Doina Cornea: Numai o frază aş vrea să adaug. Vreau să-mi exprim, şi nu numai n numele meu, ci n numele comunităţii greco-catolice, recunoştinţa şi iubirea noastră faţă de PS Mitropolit Nicolae Corneanu, care de la nceput a nţeles că ceea ce i-a fost trecut n patrimoniu şi era obiect furat de Statul comunist trebuie restituit. E singurul episcop ortodox care de bună voie a restituit primul, aşa, din simţ moral, bunurile aparţinnd Bisericii Greco-Catolice. şi-l asigurăm că este iubit şi cinstit de noi toţi, datorită atitudinii morale a dnsului, de naltă ţinută; cel puţin eu, atunci cnd i scriu, i scriu: snteţi şi episcopul meu. Dacă şi alţi episcopi ar fi avut atitudinea aceasta, vă asigur că nu ar fi fost nici un fel de conflict şi nici un fel de violenţă nicăieri n Romnia.

Laurenţiu Moisin: Nu s-a precizat un lucru: acest Memorandum nu este doar al credincioşilor din Romnia, ci din ntreaga lume. Este semnat şi de cei din SUA şi de cei din Franţa. niţierea lui a fost de fapt făcută de credincioşii greco-catolici din SUA care au ajuns la disperare cnd au văzut n ce ritm se demolează monumentele istorice ale Bisericii, cnd şi-au dat seama că nu există nici o altă ieşire. Nu este deloc ndreptat mpotriva Romniei, pentru că unul dintre semnatari este preşedintele comitetului Romnia n NATO, care a făcut lobby pentru ca Romnia să intre n NATO. Ei luptă pentru Romnia, dar luptă pentru o Romnie adevărată şi nu pentru o Romnie ticăloşită.

Pe de altă parte vreau să vă spun un lucru ngrozitor de trist. Biserica Ortodoxă Romnă a primit din partea Bisericii Catolice peste 30 de lăcaşuri de cult n Italia, dintre care n Roma o biserică monument istoric, n Franţa, n Germania n oraşele importante, peste tot unde au avut credincioşi. A primit n folosinţă din partea Bisericii Catolice, ca sprijin frăţesc, lăcaşuri de cult. Inclusiv n Constantinopol au o biserică, o frumuseţe, peste drum de Catedrala Romano-Catolică. şi atitudinea ei, n schimb, este cea care se vede. Mai mult dect att: n toate comunicatele oficiale se ncearcă disjungerea Bisericii Greco-Catolice de Biserica Catolică; şi Biserica Ortodoxă o face, dar constat cu durere că o face şi mass-media. Ce e tmpenia asta? Mă iertaţi, Biserica Catolică este una singură. Noi sntem urţi şi duşmăniţi pentru că-l recunoaştem pe Sfntul Părinte ca şi cap al Bisericii. Cum să se facă diferenţe ntre noi şi Biserica Romano-Catolică? Biserica Catolică are multe rituri, este foarte bogată n acest sens şi este foarte mndră de această bogăţie. Nu este adevărat că grecocatolicii au apărut n secolul al XVI-lea n Ucraina şi n secolul al XVIII-lea n Romnia. n Italia există Biserică de rit bizantin de la nceputurile bisericii.

Smaranda Enache: Intervenţiile au fost foarte bogate şi au ilustrat att aspectele juridice, ct şi cele morale ale acestei chestiuni; revin la faptul că ne găsim astăzi aici mpreună pentru că societatea civilă romnească doreşte să aducă o contribuţie la această dezbatere. Dorim să ne oferim bunele oficii pentru ca această dezbatere să aibă loc n Romnia, dar aşa cum se preciza şi n Memorandum, dacă instituţiile statului nu vor răspunde acestei necesităţi de a readuce problematica discuţiei asupra bunurilor, proprietăţii greco-catolice ntre prerogativele statului şi vor continua cu această politică de nvrăjbire a cetăţenilor şi grupurilor, atunci evident, noi, ca organizaţii de drepturile omului nu vom putea să facem un raport pozitiv despre situaţia drepturilor religioase n Romnia, ci ne vedem constrnşi la rndul nostru ca, analiznd libertăţile fundamentale n 2002 n Romnia, n rapoartele noastre să cuprindem această situaţie totalmente de netolerat. Avem toată ncrederea că se va răspunde pozitiv şi cu mai mare atenţie de acum nainte la soluţionarea problemei.

ntrebare din public: Cte revendicări există n prezent? Cte Biserici au fost restituite pnă acum? Cine face parte din această Comisie Mixtă fantomatică şi ineficientă? Cnd cineva pierde un proces n ţară se adresează Curţii de la Strassbourg. Dumneavoastră nu puteţi face asta din cauza tergiversărilor din justiţie. Ce veţi face atunci?

Smaranda Enache: Eu vreau să spun celor ce se interesează că Memorandumul se găseşte şi pe Internet la o adresă pe care v-o putem pune la dispoziţie după terminarea acestei manifestări. n orice caz este vorba n momentul de faţă de cifra care se găseşte aici: 136 de biserici au fost retrocedate din 2030. După 12 ani de tranziţie, de fapt, ne găsim ntr-o situaţie quasi-similară din punct de vedere al proprietăţii cu situaţia n care era Biserica Greco-Catolică n perioada regimului comunist. Deci aici este marea surpriză şi marea durere a ntregii noastre societăţi. Că n acest domeniu ne găsim n situaţia din regimul comunist. şi progresul, schimbarea au fost extrem de lente, practic inexistente.

n al doilea rnd, n Comisia Mixtă, eu nu am aici lista nominală dar este vorba de reprezentanţii celor două Biserici: Biserica Ortodoxă Romnă şi Biserica Romnă Unită cu Roma. Această comisie are o utilitate, aşa cum s-a spus, pentru dialog dar nu poate nlocui statul. De fapt statul a făcut Bisericii Ortodoxe un imens deserviciu mpingnd-o spre o situaţie n care ea trebuie să răspundă unor provocări pe care nu are cum să le rezolve, neavnd nici prghiile financiare, nici cele juridice ş.a.m.d. Cred că şi imaginea internaţională şi chiar naţională a Bisericii Ortodoxe Romne este afectată grav de misiunea care i-a fost trasată de stat fără să fi fost consultată şi fără să aibă instrumentele necesare.

Laurenţiu Moisin: Pot să fac o completare. La ultima ntlnire a Comisiei de Dialog (care-şi schimbă structura), Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată de episcopul Messian de Lugoj şi, de fapt, şi cu un an n urmă, cnd a fost ntlnirea de la Mănăstirea Rmeţi, tot domnia sa a participat din partea BRU. Biserica Greco-Catolică şi-a exprimat următoarea dorinţă: că are strictă nevoie de restituirea catedralelor care nu snt restituite nici acuma (trec peste faptul că Palatul Episcopal din Baia Mare a fost vndut de stat unei intreprinderi), biserici protopopiale şi n primul rnd Biserica Sfntu Vasile din Bucureşti este o biserică simbol, aşa cum am mai spus şi n total 400 de lăcaşuri de cult, ca să poată să funcţioneze. Deci nu a cerut 2000 de lăcaşuri de cult, a cerut 400, urmnd ca pe parcurs să se mai discute dacă va fi cazul. Dacă urmăriţi cifra, ea se suprapune peste cifra din proiectul de lege Boilă-Turianu, care a trecut, spre stupoarea noastră, de Senat, unde era Petre Roman preşedinte, dar n-a trecut de Cameră, la intervenţia patriarhului Teoctist, de fapt la şantajul patriarhului Teoctist. Aceasta este dorinţa Bisericii. La ultima ntlnire de la Arad, care a fost acum două săptămni, s-a ieşit aşa cum s-a intrat. Adică reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice au spus: am dori aceste lucruri, s-a răspuns că nu se poate şi asta se ntmplă n permanenţă.

Liana Ionescu Radio Europa Liberă: Ma nti eu cred că statul, prin cabinetul Năstase, tocmai acum se implică şi-şi asumă o responsabilitate. Cred că prin adoptarea normelor de reglementare, de aplicare a Ordonanţei 94, tocmai asta a făcut. A adăugat o nouă sfidare la modul n care nţelege să aplice principiile democraţiei şi ale statului de drept. Deci eu cred că răspunsul l-aţi primit şi l-aţi primit n modul cel mai neaşteptat cu putinţă. şi ce v-aş mai ntreba, dacă aţi ncerca să vedeţi n situaţia n care se aplică aceste norme ale Ordonanţei 94, n care lăcaşurile de cult n care se oficiază slujbe nu pot fi retrocedate, instituţiile de nvăţamnt, de sănătate, de cultură nu se restituie, deci mai există ceva de retrocedat? Ar mai avea Biserica Greco-Catolică ceva de primit dacă se aplică normele astea?

Laurenţiu Moisin: Există o anexă unde pe eparhii, pe dioceze se indică toate bisericile, capelele, case parohiale, edificii şcolare, alte edificii, suprafeţe de teren forestier, alte suprafeţe etc. Deci foarte multe proprietăţi, sigur că ne interesează bisericile n primul rnd. şi mai mult dect att, ar fi esenţială restituirea catedralelor. Deocamdată avem catedrale n două mari oraşe din ţară. n ţară s-a realizat acest lucru numai la Lugoj, graţie generozităţii mitropolitului Corneanu, iar la Cluj prin faptul că s-a luat ceea ce a aparţinut de drept, conform unei decizii judecătoreşti cu punere n execuţie. Deşi şi acolo au fost discuţii şi n cele din urmă vrsta a treia trebuie lăudată pentru eroismul ei, pe lngă cei mai tineri. Au intrat ca să aplice legea. n acest caz s-a procedat nu n forţă, dar cu o anumită hotărre. S-a stat n biserică vreo două nopţi, nu s-a părăsit biserica şi s-a făcut un gest hotărt de a intra n posesia unui lucru care i aparţinea. Era totuşi o donaţie a Statului Papal acea biserică Biserica Schimbarea la Faţă, catedrala actuală, care era denumită şi Biserca minoriţilor a fraţilor franciscani. Deci era clară proprietatea, nici măcar a Statului Romn sau a Bisericii Ortodoxe, ci a Statului Papal.

Smaranda Enache: Aveţi dreptate că aţi invocat această Ordonanţă care evident că nu ţine cont n nici un fel de revendicări şi este un act de forţă care ntăreşte o situaţie moştenită din regimul comunist. Noi nici nu ne gndim şi aş răspunde prin asta celei de a treia ntrebări noi nici nu ne gndim să acceptăm asemenea acte de forţă şi există Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţe internaţionale la care această problemă va fi dusă de attea ori pnă cnd va fi rezolvată. Dar interesul şi speranţa noastră ar fi fost ca o lună nainte de integrarea Nord-Atlantică, după Raportul de ţară care vorbeşte de integrarea Romniei n Uniunea Europeană n 2007, organizaţiile de drepturile omului să nu se găsească tot n situaţia din 1990, cnd trebuia să revendicăm la instanţe internaţionale respectarea drepturilor omului n Romnia. Aici avem de-a face cu dreptul la proprietate şi dreptul la practicarea liberă a religiei, drepturi consfinţite n Constituţie şi e clar că ne vom adresa şi aşa cum spun şi iniţiatorii Memorandumului se vor adresa instanţelor internaţionale. Pentru imaginea Romniei era mult mai bine ca aceste chestiuni să se rezolve n Romnia.

Gabriel Andreescu: Biserica Greco-Catolică poate să facă ceea ce nu prea a făcut pnă acum: să facă plngere n Justiţie. Justiţia trebuie să judece conform ierarhiei, normelor juridice n care aceste metodologii snt ultimele care ar trebui să conteze şi pe această linie să se meargă pnă la Curtea de la Strassbourg, care are deja cteva cazuri.

Laurenţiu Moisin: Biserica Greco-Catolică a avut o perioadă n care a ezitat să apeleze la aceste măsuri pe motiv că există un dialog la nivel foarte foarte nalt ntre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. Lucrurile s-au clarificat n ultimul timp, nsăşi Sfntul Părinte s-a exprimat foarte clar. n momentul de faţă comportamentul ierarhiei Bisericii Greco-Catolice este totalmente modificat: tot ceea ce este al nostru şi avem nevoie va fi revendicat. Dar, vedeţi, justiţia n Romnia practică un sistem foarte interesant. Biserica Sfntul Vasile din Bucureşti face obiectul unui proces de 11 ani, n-are o hotărre nici acuma şi nu o să avem nici peste 20 de ani; dar ca să demonstrezi o obstrucţionare trebuie să aştepţi 10 ani.

Gabriel Andreescu: Dar există posibilitatea ca Biserica Greco-catolică să facă plngere aşa cum a făcut Biserica din Basarabia, chiar pentru asta, pentru ncălcarea libertăţii religioase pe baza acestei obstrucţii. Există un ntreg dosar de cazuri care ar fi trebuit trimis la Strassbourg, normal, după ce plngerea ar fi fost făcută aici. Există o responsabilitate gravă a statului şi a ierarhiei Bisericii Ortodoxe Romne. n acelaşi timp există o anumită responsabilitate a ierarhiei Bisericii Greco-Catolice, n măsura n care ea este responsabilă faţă de comunitatea ei şi este responsabilă nu numai cu bunăvoinţă, dar şi cu gndire practică şi eficientă.

Al. Cistelecan: Ordonanţa este cinică, dacă nu perversă. Sau instrucţiunile de lngă ordonanţă. Iată unde se poate ajunge cu ea. Lăcaşurile de cult nu se restituie, dar casele parohiale nu snt lăcaşuri de cult, aşa nct vom putea ajunge la situaţia n care biserica nu se retrocedează, dar casa parahială va intra ntr-un proces de restituire.

Smaranda Enache: Vroiam doar să adaug că există un grad de scepticism şi el este justificat n rndurile celor care reprezintă BRU, dar aş vrea să vă spun n acelaşi timp că sentimentul meu, personal poate, este acela că sntem ntr-o nouă fază a implicării societăţii civile n problemele fundamentale ale democraţiei romneşti şi că există şi exemple n care coaliţiile societăţii civile au reuşit să oprească proiecte periculoase, dacă e să mă gndesc la ceea ce am mai amintit astăzi şi anume acel proiect al Dracula-Park de la Sighişoara. Deci nu trebuie să fim sceptici, este un moment important şi nou n care societatea civilă poate construi acele coaliţii largi care să corecteze acest deficit democratic al Romniei. şi credem că vor fi rezultate.

Cristian Oprea Evenimentul Zilei: Aş ncepe prin a-mi exprima necazul faţă de ce a spus Gabriel Andreescu; nu doar Romnia Liberă, ci şi Evenimenul Zilei a tratat problema proprietăţii şi n special a proprietăţii Bisericii Greco-Catolice şi a făcut-o şi o facem la departamentul politic; noi nu ne ascundem, pentru că este o problemă politică n toată chestiunea asta.

Acea problemă a domnului Cozmncă a fost provocată de mine, pentru că m-am dus peste dumnealui şi chiar l-am ntrebat: domnule, despre ce este vorba? Partea curioasă este că părintele Messian mi-a spus: aşa ceva nu există, Sfntul Părinte nu a putut să discute cu Prea Fericitul aşa ceva; la fel mi spunea şi adjunctul şefului Biroului de Presă de la Patriarhie, părintele Bălţănescu mă rog, după aceea s-a străduit să spună că nu a zis chiar aşa... ntrebarea este: ei spun că toată această discuţie, a Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Greco-Catolice, se petrece plecnd de la faptul că Biserica Ortodoxă nu este proprietara lăcaşurilor de cult. şi atuncea ce diferenţe mai există? Cine slujeşte n ea şi ce se ntmplă?

Doina Cornea: Dar ea este proprietară, a spus cu toată seriozitatea IPS Corneanu care a dat n Romnia Liberă o declaraţie n care spunea că bisericile ortodoxe snt bunuri ale comunităţii pnă n clipa n care clădirea se ridică, se termină şi atuncea este sfinţită. Din momentul n care este sfinţită, biserica ntră n patrimoniul instituţiei şi nu a comunităţii care a clădit-o, care a contribuit la construire. A dat o dezminţire şi a făcut aluzie chiar că este o eroare, adică opinia publică este indusă n eroare. Nu există asta n canoanele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru li s-a ntmplat şi lor, pentru că n 48 naţionalizarea nu a cuprins numai Biserica Greco-Catolică, ci şi Biserica Ortodoxă, şi atunci Biserica Ortodoxă nu poate fi făcută răspunzătoare pentru ce nu a făcut ea.

Smaranda Enache: Aveţi dreptate. Nu vrem să plecăm de aici cu sentimentul culpabilizării Bisericii Ortodoxe; şi Biserica Ortodoxă a fost deposedată de bunuri, sntem n favoarea restituirii acelor bunuri care i-au fost confiscate de aceeaşi putere comunistă, dar acest lucru nu poate eluda faptul că n acest caz nu despre Biserica Ortodoxă vorbim, ci despre Statul Romn care şi-a delegat n mod neconstituţional prerogativele de la sine către Biserica Ortodoxă. Aceste prerogative trebuie exercitate de către Stat. Toate restituirile care au fost reparaţii mpotriva greşelilor comuniste au fost duse la bun sfrşit de către Stat. Inclusiv n Romnia, n ceea ce priveşte imobile, păduri şi terenuri. Este foarte surprinzător că numai restituirea bunurilor greco-catolice a fost delegată. Ei, această delegare este neconstituţională şi ea nu poate fi acceptată ntr-un stat de drept.

Doamnelor şi domnilor vă mulţumesc pentru interesul arătat şi sperăm să vă putem comunica totuşi anumite elemente de progres n această chestiune. □