Carta europeană a autonomiei locale

Strasbourg, 15 octombrie 1985

 

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,

considerînd că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi, pentru a ocroti şi pentru a promova idealurile şi principiile care reprezintă patrimoniul lor comun,

considerînd că unul dintre mijloacele prin care se atinge acest scop este încheierea de acorduri în domeniul administrativ,

considerînd că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic,

considerînd că dreptul cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei,

convinse că, la nivel local, acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct,

convinse că existenţa autorităţilor administraţiei publice locale împuternicite cu responsabilităţi efective permite o administraţie, în acelaşi timp, eficientă şi apropiată de cetăţeni,

conştiente de faptul că apărarea şi întărirea autonomiei locale în diferitele ţări ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile democraţiei şi ale descentralizării puterii,

afirmînd că aceasta presupune existenţa de autorităţi ale administraţiei publice locale înzestrate cu organe decizionale, constituite democratic şi beneficiind de o largă autonomie în ceea ce priveşte competenţele, modalităţile de a le exercita şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor,

au convenit asupra celor ce urmează:

Art. 1 – Părţile contractante se angajează să se considere legate de articolele următoare, în modalitatea şi în măsura prevăzute la art. 12 din prezenta Cartă.

PARTEA I

Art. 2 – Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale

Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît posibil, în Constituţie.

Art. 3 – Conceptul de autonomie locală

1. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.

2. Acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor. Această dispoziţie nu aduce atingere, în nici un fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.

Art. 4 – Întinderea autonomiei locale

1. Competenţele de bază ale autorităţilor administraţiei publice locale sînt prevăzute de Constituţie sau de lege. Totuşi această dispoziţie nu împiedică atribuirea unor competenţe autorităţilor administraţiei publice locale, în scopuri specifice şi în conformitate cu legea.

2. Autorităţilor administraţiei publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplină de a-şi exercita iniţiativa în toate domeniile ce nu sînt excluse din cadrul competenţelor lor sau care nu sînt atribuite unei alte autorităţi.

3. Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi care sînt cele mai apropiate de cetăţeni. La atribuirea unei responsabilităţi către o altă autoritate trebuie să se ţină seama de amploarea şi de natura sarcinii, precum şi de cerinţele de eficienţă şi economie.

4. Competenţele atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline şi exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate centrală sau regională, decît în cazurile prevăzute de lege.

5. În cazul delegării competenţelor de către o autoritate centrală sau regională, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să beneficieze, pe cît posibil, de libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale.

6. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cît posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.

Art. 5 – Protecţia limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale

Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivităţile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea permite.

Art. 6 – Concordanţa structurilor şi mijloacelor administrative cu sarcinile autorităţilor administraţiei publice locale

1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor generale prevăzute de lege, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să poată stabili, ele însele, structurile lor administrative interne, în vederea adaptării acestora la nevoile lor specifice şi asigurării unei gestiuni eficiente.

2. Statutul personalului autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să permită o recrutare de calitate, fondată pe principii de merit şi de competenţă; vor fi prevăzute, în acest scop, condiţii adecvate privind pregătirea, renumerarea şi afirmarea profesională.

Art. 7 – Condiţiile de exercitare a responsabilităţilor la nivel local

1. Statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor.

2. Acesta trebuie să permită o compensaţie financiară adecvată pentru cheltuielile efectuate în legătură cu exercitarea mandatului lor, precum şi, dacă este cazul, o compensaţie adecvată pentru cîştigul pierdut sau remuneraţii pentru munca depusă şi o asigurare socială aferentă.

3. Funcţiile şi activităţile incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi stabilite decît prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale.

Art. 8 – Controlul administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale

1. Orice control administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu poate fi exercitat decît în formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege.

2. Orice control administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu trebuie să privească, în mod normal, decît asigurarea respectării legalităţii şi a principiilor constituţionale. Controlul administrativ poate totuşi să includă un control de oportunitate, exercitat de către autorităţile ierarhic superioare, în ceea ce priveşte sarcinile a căror executare este delegată administraţiei publice locale.

3. Controlul administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale trebuie exercitat cu respectarea unei proporţionalităţi între amploarea intervenţiei autorităţii de control şi importanţa intereselor pe care aceasta înţelege să le protejeze.

Art. 9 – Resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale

1. În cadrul politicii economice naţionale, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuţiilor lor.

2. Resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie proporţionale cu competenţele prevăzute de constituţie sau de lege.

 3. Cel puţin o parte dintre resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să provină din taxele şi impozitele locale, al căror nivel acestea au competenţa să îl stabilească în limitele legale.

4. Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată şi evolutivă pentru a le permite să urmeze practic, pe cît posibil, evoluţia reală a costurilor exercitării competenţelor acestora.

 5. Protejarea unităţilor administrativ-teritoriale cu o situaţie mai grea din punct de vedere financiar necesită instituirea de proceduri de egalizare financiară sau de măsuri echivalente, destinate să corecteze efectele repartiţiei inegale a resurselor potenţiale de finanţare, precum şi a sarcinilor fiscale care le incumbă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să restrîngă libertatea de opţiune a autorităţilor administraţiei publice locale în sfera lor de competenţă.

 6. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, de o manieră adecvată, asupra modalităţilor de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.

 7. Subvenţiile alocate unităţilor administrativ-teritoriale trebuie, pe cît posibil, să nu fie destinate finanţării unor proiecte specifice. Alocarea de subvenţii nu trebuie să aducă atingere libertăţii fundamentale a politicilor autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul lor de competenţă.

8. În scopul finanţării cheltuielilor lor de investiţii, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să aibă acces, în conformitate cu legea, la piaţa naţională a capitalurilor.

Art. 10 – Dreptul de asociere al autorităţilor administraţiei publice locale

1. Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul, în excercitarea competenţelor lor, de a coopera şi de a se asocia, în condiţiile legii, cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, pentru realizarea de sarcini de interes comun.

2. Dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a adera la o asociaţie pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune şi acela de a adera la o asociaţie internaţională de autorităţi administrative publice locale trebuie să fie recunoscut în fiecare stat.

3. Autorităţile administraţiei publice locale pot să coopereze, în condiţiile prevăzute de lege, cu autorităţile administraţiei publice locale ale altor state.

Art. 11 – Protecţia legală a autonomiei locale

Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să dispună de dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti, în scopul asigurării liberului exerciţiu al competenţelor lor şi al respectului principiilor de autonomie locală care sînt prevăzute de Constituţie sau de legislaţia internă.

PARTEA A II-A

Dispoziţii diverse

Art. 12 – Angajamente

Fiecare parte contractantă se angajează să se considere legată de cel puţin 20 de paragrafe din partea I a Cartei, dintre care cel puţin zece, alese dintre paragrafele următoare:

– articolul 2

– articolul 3 paragrafele 1 şi 2

– articolul 4 paragrafele 1, 2 şi 4

– articolul 5

– articolul 7 paragraful 1

– articolul 8 paragraful 2

– articolul 9 paragrafele 1, 2 şi 3

– articolul 10 paragraful 1

– articolul 11.

2. Fiecare parte contractantă, în momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, notifică secretarului general al Consiliului Europei paragrafele alese în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Fiecare parte contractantă poate, în orice moment ulterior, să notifice secretarului general că se consideră legată de orice alt paragraf din prezenta Cartă, pe care ea nu l-a acceptat încă, conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantă a ratificării, acceptării sau aprobării de către partea contractantă care a făcut notificarea şi vor avea aceleaşi efecte din prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 13 – Autorităţile administraţiei publice locale la care se aplică Carta

Principiile de autonomie locală prevăzute în prezenta Cartă se aplică tuturor categoriilor de autorităţi ale administraţiei publice locale, care există pe teritoriul părţii contractante. Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să indice categoriile la care înţelege să limiteze cîmpul de aplicare sau pe care înţelege să le excludă din cîmpul de aplicare a prezentei Carte. Ea poate, de asemenea, să includă alte categorii de autorităţi ale administraţiei publice locale sau regionale în cîmpul de aplicare a Cartei, pe calea notificării ulterioare către secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 14 – Comunicarea informaţiilor

Fiecare parte contractantă transmite secretarului general al Consiliului Europei orice informaţie pertinentă privitoare la prevederile legale şi la alte măsuri pe care le-a luat în scopul de a se conforma dispoziţiilor prezentei Carte.

PARTEA A III-A

Art. 15 –  Semnare, ratificare, intrare în vigoare

1. Prezenta Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

 2. Prezenta Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care patru state membre ale Consiliului Europei vor exprima consimţămîntul lor de a fi legate prin Cartă, conform dispoziţiilor paragrafului precedent.

3. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţămîntul său de a fi legat de prevederile Cartei, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 16 – Clauze teritoriale

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezenta Cartă.

2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Carte la orice teritoriu desemnat în declaraţie. Carta va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.

3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat prin această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Art. 17 – Denunţare

1. Nici o parte contractantă nu poate denunţa prezenta Cartă înaintea expirării unei perioade de 5 ani de la data la care Carta a intrat în vigoare în ceea ce o priveşte. Un preaviz de 6 luni va fi notificat secretarului general al Consiliului Europei. Această denunţare nu afectează validitatea Cartei faţă de celelalte părţi contractante, sub rezerva ca numărul acestora să nu fie niciodată mai mic de patru.

2. Orice parte contractantă poate, conform dispoziţiilor enunţate în paragraful precedent, să denunţe orice paragraf din partea I a Cartei pe care l-a acceptat, cu rezerva ca numărul şi categoria paragrafelor de care această parte contractantă este legată să rămînă conforme cu dispoziţiile art. 12 paragraful 1. Orice parte contractantă care, ca urmare a denunţării unui paragraf, nu se mai conformează dispoziţiilor art. 12 paragraful 1 va fi considerată că a denunţat Carta însăşi.

Art. 18 – Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Carte, conform prevederilor art. 15 din Cartă;

d) orice notificare primită în aplicarea prevederilor art. 12 paragrafele 2 şi 3;

e) orice notificare primită în aplicarea prevederilor art. 13;

f) orice alt act, notificare sau declaraţie în legătură cu prezenta Cartă.

 

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, avînd depline puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartă.

 

Publicat în Monitorul Oficial nr. 331 din data de 11.26.1997.